Would you let me be myself? (II)

Vorbeam in articolul anterior despre libertatea de expresie si libertate in general. Legat de bloguri, spuneam ca, pe masura ce iti creste numarul de cititori, apar reactii negative, care te afecteaza, ca recunosti asta sau nu. Cred ca de-asta unii bloggeri raman fara combustibil la un moment dat, pentru ca nu mai au acea libertate de la inceput, cand nu erau presati de feedbackul cititorilor si scriau pentru ei, deci entuziasmul era mai mare.

Daca iau un exemplu particular, blogul meu, imi ziceti, va rog, care-i problema daca am aspiratii de jurnalist si scriu “articole” in loc de “posturi”? Sau daca am aspiratii de scriitor si incerc sa aduc scrisul pe blog la rang de arta? Fereasca dumnezeu sa abordezi o problema intr-un mod neconventional, caci, iarasi, ti se va pune eticheta de prost.

Mi s-a intamplat intr-un articol anterior, in care am facut afirmatia ca dragostea plafoneaza. Nu intru in detalii, am adus asta in discutie ca sa fac legatura cu cererea lui Madelaine.

Ei bine, cum se impaca dragostea cu libertatea (de exprimare)?
Pai, atata timp cat esti tanar si nelinistit, nu prea se impaca. De-asta se spune ca esti liber in momentul in care te desparti de cineva. De-asta pentru unii cuvantul casatorie e sinonim cu inchisoare. Si nu ma refer la faptul ca nu mai esti “liber” sa alergi dupa altele, ci la faptul ca nu vei mai avea aceeasi libertate de exprimare relativ la preocuparile tale. Daca vei aloca cateva ore pe zi unui hobby (chiar daca va exista intelegere din partea ei) se vor gasi persoane care sa te critice ca nu-ti indeplinesti atributiunile de sot.

As mai discuta despre modul in care societatea si conceptiile limitate transforma o relatie sau casatoria in puscarie, dar a scris si Makavelis pe tema asta, aici. Revenind la afirmatia de mai sus, ca “dragostea plafoneaza”, am scris mai demult despre cupluri plafonate, aici. Ignorand glumele stupide cu pinguini, situatia descrisa in articolul respectiv e foarte reala.

Madelaine, imi pare rau ca m-am rezumat la a pune doua linkuri pe final, dar nu mai am asa multe de spus pe tema asta. In “Declaring war on love” am specificat de ce prefer sa fiu singur pentru o perioada. Mai ales ca sunt genul de persoana care are nevoie de muuuuult spatiu.

O mentiune ar mai fi de facut, ca sa termin articolul intr-o nota optimista: cred ca fiecare om se asaza cand e pregatit. Iar daca e pregatit sa-si intemeieze o familie, inseamna, in mod ironic, ca si-a gasit libertatea, dupa un razboi istovitor cu dragostea. Depinde de perspectiva fiecaruia, de atitudine. Si, evident, unii se linistesc la 20 de ani, altii la 40. Deci libertatea e o chestiune de congruenta intre ce iti doresti la un moment dat si ce faci. Mai grav e daca nu stii ce vrei. :)

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars6 Stars7 Stars (1 votes, average: 7.00 out of 7)
Loading ... Loading ...


    Articole asemanatoare:
  1. No related posts

This entry was posted in Toate and tagged , , , , . Bookmark the permalink. Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

22 Comments

  1. Posted March 23, 2009 at 9:35 pm | Permalink

    Catalin-> ghid spre libertate (de dat la altii, ca sa te inteleaga mai bine):

    poate in anumite momente, rezonanta cu persoane mai “infocate” te va entuziasma, dar nu vei putea intretine o relatie pe termen lung, pentru ca dupa ce te vei plictisi, le vei considera imature si ridicole.

    tu n-ai sa fii niciodata capabil sa te implici intr-o relatie “de iubire” pe termen lung, pentru ca latura rationala iti depaseste cu muuult latura emotionala, chiar daca esti capabil sa-ti simti entuziasmul/energia pana la ultimul por.

    si, daca ma gandesc mai bine, chiar ma indoiesc ca vei mai putea iubi vreodata in sensul fizic/material… tu iubesti ideea de a crea arta din/prin sex, decat ideea de a face sex… care cred ca din cauza rationalului a ajuns sa te dezguste.

    … singurul mod de a-ti manifesta sentimente pentru oameni este creand. esti artistul neinteles, criticul de arta, comicul cu sufletul pustiu… si lumea are nevoie de tine singur.

    si sa-ti spun sincer, chiar m-as bucura daca ai reusi sa demonstrezi contrariul… as realiza o data si pentru totdeauna, ca nu sunt cea care le stie pe toate.

  2. Posted March 23, 2009 at 10:05 pm | Permalink

    de-a dreptul incantata de tratare :) 0 sa revin si eu intr-una din zilele astea cu o postare pe tema asta (deh, ai naibii magari!), asta ca sa ma asociez si eu reinventarii domniei vs… promit ca o sa donez si a brand new pereche de silky bikini :P

  3. Posted March 23, 2009 at 10:07 pm | Permalink

    @madelaine… viata nu se rezuma doar la sex si magarii… din fericire.

  4. Catalin
    Posted March 23, 2009 at 10:10 pm | Permalink

    @Madelaine.. *SNIFF* aaaaaaaaaaahh :P

  5. Posted March 23, 2009 at 10:18 pm | Permalink

    @ Stefania: dar nici nu am afirmat asta… citeste-mi o postare de a mea mai veche sau, cel mai indicat, cartea de la care a pornit totul ca sa intelegi despre ce este vorba

  6. Posted March 23, 2009 at 10:22 pm | Permalink

    Eu nu inteleg care-i neaparat influenta dintre relatii si libertate. Banui ca in masura in care cei doi incearca sa joace anumite roluri sociale, libertatea lor se decupeaza conform. Dar in masura in care nu-si pornesc arhitectura vietii lor de la rolurile sociale, nu vad problema.

    In principiu societatea incearca sa se instapaneasca pe relatii, dintr-o nevoie de a se perpetua, daca nu reuseste sa paraziteze relatiile oamenilor, nu mai conteaza (cam la fel ca religia, care e pur si simplu specializata pe relatia oamenilor cu transcendentul. ce-ar mai ramane din religie daca lumea nu ar fi convinsa ca are nevoie de popa ca sa se poata ruga ?)

    Ca ea incearca, treaba ei. Dar relatiile intre oameni incep de la oameni, nu de la modelele sociale.

  7. Posted March 23, 2009 at 10:22 pm | Permalink

    @Madelaine… cat inteleg acum imi e suficient.

  8. Catalin
    Posted March 23, 2009 at 10:29 pm | Permalink

    @Mircea.. pai se pare ca ti-ai raspuns singur la intrebare. Imi place cum ai pus problema. E cam greu sa fii independent de societate si sa nu te lasi influentat in deciziile tale.
    Cat despre afirmatia asta “Dar relatiile intre oameni incep de la oameni” – s-ar putea sa fii printre privilegiati, dar majoritatea oamenilor isi gasesc greu pe cineva care sa fie pe aceeasi lungime de unda cu ei.

  9. Posted March 23, 2009 at 11:11 pm | Permalink

    Perfect de acord cu ultimul paragraf. Pe toti ne loveste. Mai devreme sau mai tarziu.

  10. Catalin
    Posted March 23, 2009 at 11:18 pm | Permalink

    Doar cu ultimul paragraf? :P

  11. Posted March 23, 2009 at 11:28 pm | Permalink

    Pai cu ala is perfect 100% de acord. In rest…ahem , la faza cu dragostea plafoneaza, clar nu sunt de acord…Depinde de cuplu, de oameni, depinde, depinde, depinde….

  12. Catalin
    Posted March 23, 2009 at 11:33 pm | Permalink

    Ma refer la oamenii care nu-s supereroi, vorba lu’ Marian. Iar dragostea le mai scade din randament.

  13. Posted March 23, 2009 at 11:42 pm | Permalink

    Randament la ce? ;) )

  14. Catalin
    Posted March 23, 2009 at 11:44 pm | Permalink

    lol
    La alte activitati. Sau in orice caz, a intretine o relatie mananca mult timp si nu mai poti sa te ocupi de toate lucrurile pe care le faceai cu acelasi spor.

  15. Jo
    Posted March 24, 2009 at 1:51 am | Permalink

    ori sunt relatiile astea super sufocante si solicitante (imi si imaginez doi insi facandu-si norma exacta de 3,5 ore pe zi de uitat reciproc in ochi si suspinat), ori nevoia asta acuta de muuuult timp pt tine e doar o dovada pura de egoism.
    si atunci egoismul nu e si el tot o forma de ingradire ? sau e modalitatea suprema de a-ti afirma libertatea?
    I shall not want freedom then!
    Banuiesc ca intr-un final o data cu societatea consumerista ce iti vinde libertate la plic, pachet, punga si kilogram, poate ar trebui sa vorbim despre libertati si nu libertate, la fel cum am inlocuit si adevarul cu adevaruri.

  16. Catalin
    Posted March 24, 2009 at 9:00 am | Permalink

    Da, sunt egoist. :)

  17. Posted March 24, 2009 at 3:57 pm | Permalink

    Citeam articolul (mai putin din comentarii, asa ca sper sa nu repet vreo idee) si ma gandeam ca pana la urma tot de o alegere este vorba. E normal ca intr-o relatie fiecare dintre parteneri sa ia in considerare nevoile lui, ale celuilalt si cele comune inainte sa sa o decizie si sa gaseasca un echilibru intre toate. Si asta dureaza timp. Poti sa alegi sa fii singur (:D) sau daca alegi relatia, iti asumi sa renunti la o parte din obiceiuri – compromisul e ca obtii pe cineva care te <3, pe are il iubesti, care te intelege/sustine, face aceleasi compromisuri ca si tine (excludem femeile prea egocentrice in ideea ca stii sa alegi :P ), sex on a regular basis… deci castigurile si pierderile se contrabalanseaza.

  18. Catalin
    Posted March 24, 2009 at 4:49 pm | Permalink

    Nu e (neaparat) nevoie de o relatie pentru sex on a regular basis.

  19. Posted March 24, 2009 at 5:10 pm | Permalink

    :) ) point taken

  20. Posted March 24, 2009 at 9:09 pm | Permalink

    cred ca daca ma gandesc mai bine, ma bucur ca nu am un corp de fotomodel de 1,60 inaltime… as fi facut mult prea multi barbati sa sufere.

  21. Posted March 24, 2009 at 10:09 pm | Permalink

    btw :P , azi sunt 2 luni de cand te-ai reinventat.
    Felicitari :)

  22. Posted March 25, 2009 at 8:18 am | Permalink

    Mi-a plăcut mult o replică dintr-un film: “Being independent doesn’t mean being alone.” Un lucru cât se poate de adevărat, sau cel puţin aşa mi se pare.

    Cred că ţi-am spus la un moment dat că mai groaznic decât să nu ai ceea ce îţi doreşti, este să nu ştii ce îţi doreşti. Din nou îmi place cum ai încheiat articolul şi iar îţi dau dreptate. Îmi spunea cineva că nu are nevoie de trecerea unui anumit număr de luni sau ani ca să se aşeze la casa lui, ci trebuie să fie într-o anumită stare [adusă ce-i drept de cealaltă persoană]. Un lucru frumos, dar aşa mi se pare mult mai simplu pentru a afla ce vrei.

Post a Comment

Your email is never published nor shared. Required fields are marked *

*
*

Subscribe without commenting