Viata gri cu pete de roz

Guest post

Sau poate roz cu pete de gri, in cazul unora?
Textul de mai jos vine de la Gabi, un fost (si sper viitor) coleg de la cursul de actorie. Imi place ce-a scris, in primul rand pentru ca e un text sincer, in conditiile in care multi dintre noi ne ascundem dupa masti cand ne cream un avatar online sau, daca suntem sinceri, ne ascundem dupa anonimitate. Nu are blog si nu l-a scris pentru vreo persoana anume. El are 21 de ani si ma recunosc in cateva din nazuintele si nemultumirile lui (dealtfel, o discutie cu el m-a inspirat sa descriu situatia din acest articol.. paragrafele 3-5).

Am o rugaminte: nu va sfiiti sa comentati, chiar daca textul nu e scris de mine. Ma intereseaza parerea voastra si cred ca i-ar placea si lui sa citeasca sau chiar sa raspunda reactiilor voastre.

Viata e gri si e urata. De mic am pornit in cautarea fericirii. Nu stiam sigur ce este dar auzeam oameni, care la un moment dat ajungeau sa se sinucida, ca in sfarsit au gasit fericirea. Si, cand cadeau in sinucidere, faceam un fel de cercetare la capatul careia descopeream ca au pierdut motivul care inainte de moarte le dadea avant. Au pierdut fericirea si s-au sinucis. O vecina ce sta astazi langa mine si-a pierdut casa si bunastarea financiara intr-o afacere cam proasta. O saptamana mai tarziu a fost surprinsa pe calea ferata dorindu-si moartea si, cu atata lasitate, isi lasa copilul infiat singur in aceasta lume cruda. Pierduse averea, pierduse fericirea. Si nu avea curajul sa inceapa din nou, de jos, de la capat, o noua cursa.

Fericirea este ceva ce oamenii urmaresc toata viata. Fericirea este un concept. Fericirea este o stare de beatitudine care nu se atinge niciodata. Fericirea este singur motor al durerii in lume. Intelegerea gresita a cuvantului fericire aduce atata ura si lacomie in lumea asta nebuna si rea. Oamenii inteligenti dar lenesi se agata ca lipitorile de cei harnici si talentati pentru a le crea mai multe probleme decat posibilitati. Mari corporatii invadeaza tari subdezvoltate si le impiedica dezvoltarea. Sisteme sociale de mult perimate indeamna oamenii la o viata haotica si lipsita de suflet. Vecinul tau este in stare sa te ruineze pentru un bine ce nu i se cuvine. Papagali deghizati in critici redutabili apar la televizor cu satire si injuraturi indreptate catre conducatorii tarilor. Mimoze idioate isi vand frumusetea ieftin. Adevarate universitati au devenit locuri unde se practica traficul de droguri, iar sexul se vinde ca in cea mai eficienta piata de desfacere.

Si s-a ajuns aici pentru ca oamenii cauta fericirea. S-a ajuns aici pentru ca unul il pacaleste pe altul sa faca ceea ce el vrea motivand ca doar asa va atinge fericirea. S-a ajuns aici pentru ca oamenii sunt dezorientati, obositi si needucati. Ei cauta raspunsuri in capul lighioanelor pornite sa le fure libertatea in loc sa se lasa influentati de mintile stramosilor nostri.
In cautarea mea am cam descoperit ca fericirea in niciun caz nu este o stare constanta de beatitudine, asemuita cu raiul, in care oamenii isi simt inteoriorul radiant. Am mai constatat ca fericirea nu poate sa depinda de lucruri exterioare, ci este o senzatie interioara ce nu trebuie cautata in afara.

Dar, daca am descoperit ce nu este, as putea spune ce-a mai ramas sa cred ca este fericirea. In drumul meu am mai descoperit unele persoane care pareau entuziaste, mereu active si conectate parca la o energie interminabila. Le placea lupta, le placea competitia si nu i-am vazut sa piarda mai mult de o ora prin locuri menite sa te faca fericit. Punandu-i intr-un asemenea loc se simteau ciudat si plecau la prima ocazie aparuta sau pe care si-o creau. Acesti oameni erau singurii care stiau exact ce vor de la viata. Scopul lor era fericirea lor. Pasiunea lor era scopul lor. Viata lor era scopul lor. Munca lor era scopul lor. Si definitia lor era scopul lor. Vorbind cu ei despre alte subiecte nu descopereai prea multe, lauda nu prea ii definea. Pacatele crestinesti nu au avut acces in inima lor pentru ca adesea pacatele apar din lipsa de scop. Si cei care aveau scop erau curati si simpli. Modesti si buni.

Vorbesc aici despre genul de oameni care afirma ca “Muzica este viata mea. Pictura este viata mea. Traiesc doar pentru copii mei. Stiinta este singura care imi coloreaza viata.” Acestia sunt oamenii care s-au dedicat intru totul unei profesii. Muncesc din greu dar o fac cu placere. Cunosc tot ce este de cunoscut despre unicul lor scop si participa la cele mai mari competitii, pe arena carora pot lupta inarmati cu pasiunea lor.

Am constientizat ca fericirea nu este altceva decat o fuga dupa un lucru pe care stii ca nu-l vei atinge niciodata. Caci daca lupta se termina vreodata, ce vei face dupa? Scopul tau nu se va mai hrani cu emotii revitalizante si vei cadea in plasa oamenilor apatici, hazi si urati pe dinauntru.

Lumea este gri daca nu gasesti un scop care sa o faca roz.

Voteaza articolul pe Blogoree

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars6 Stars7 Stars (1 votes, average: 7.00 out of 7)
Loading ... Loading ...


    Articole asemanatoare:
  1. Random thought #26
  2. De ce, viata cruda?
  3. Trecand prin viata fara un simt al penibilului
  4. Random thought #23

This entry was posted in Guest posts, Toate and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink. Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

32 Comments

  1. Posted May 1, 2009 at 6:46 pm | Permalink

    Mi-a placut tare mult articolul, modul in care ideile curg din una in cealalta :) Si ideea ca modalitatea de a atinge fericirea ne e impusa din exterior si noi incercam sa ne conformam si sa o atingem in acel fel…

    In ce priveste sinuciderea, intotdeauna mi s-a parut ca e un paradox: daca esti dispus sa renunti la tot, pentru totdeauna, inseamna ca nu iti mai pasa de oamenii din jurul tau si de tine asa cum esti acum. In consecinta, de ce nu te extragi altfel din situatie (…viu) si sa o iei de la inceput intr-o seninatate totala departe de viata la care oricum vrei sa renunti? Mintea mea nu intelege sinuciderea :P

    Gabi, la mai multe :)

  2. Catalin
    Posted May 1, 2009 at 6:48 pm | Permalink

    Multumesc, Luana (si in numele lui). :)

  3. Posted May 1, 2009 at 7:20 pm | Permalink

    Textul m-a uns la inima. Cu ochii parcurgeam randurile, cu mintea – diverse etape din viata mea. O viata in gri si roz la infinit. O “calatorie” in salturi de la gri la roz si de la roz la gri. Si am ajuns la concluzia ca mi-au placut la nebunie toate etapele astea (indiferent de culoare). La finalul articolului m-am intrebat “de unde provine fericirea mea”? Din experientele traite si mai ales din satisfactii. Satisfactia unei iubiri care dureaza, a unei familii inchegate, a unei munci facuta din pasiune, a unei gradini plina de flori plantate cu manutele mele.
    Viata e frumoasa… chiar daca e in gri si roz!

    P.S. Complimente, Gabi! Primul “articol” care m-a impins sa las un comentariu.

  4. Catalin
    Posted May 1, 2009 at 7:21 pm | Permalink

    Hehe, incep sa fiu invidios. Eu n-am reusit sa fac asta in 200 de articole si lui i-a iesit din prima, ha? :D

  5. Posted May 1, 2009 at 7:34 pm | Permalink

    Pur si simplu, cuvintele lui Gabi au atins o coarda sensibila si am trecut peste “zgarcenia” mea in a lasa comentarii. Oricum, Catalin, blogul tau il citesc de o buna bucata de vreme (din umbra) si multe din articolele tale le apreciez. Asa sunt eu: citesc articole si bloguri care-mi plac, exact ca pe o carte.

  6. Catalin
    Posted May 1, 2009 at 7:35 pm | Permalink

    Multumesc. Ma bucur sa aflu asta si ma bucur ca Gabi te-a scos din umbra. :)

  7. Posted May 1, 2009 at 8:02 pm | Permalink

    Citit, placut, nu in totalitate de acord. Eu sunt fericita, de multe ori, pentru chestii marunte. Sau, ma rog, starea aia care ma incearca in unele momente, eu o numesc fericire :)
    Nu v-am zis buna seara, nu? Va zic acum. Buna seara :)

  8. Catalin
    Posted May 1, 2009 at 8:04 pm | Permalink

    Buna seara, crocoditza. :)
    Si eu cred in momente fericite. Uite: http://reinvented.ro/toate/happiness-isnt-something-you-experience-its-something-you-remember/ :)

  9. Posted May 1, 2009 at 9:17 pm | Permalink

    Gandurile domnului de mai sus mi-au atins si mie o coarda sensibila, mai ales ca ma regasesc binisor in ele, mai putin in partea cu sinuciderea… sincer, jos palaria pentru toti nebunii care au facut marele pas, nu ma vad si nici nu m-as vedea vreodata in stare sa ma asez bine mersi pe calea ferata, de vreme ce o faramita de energie/vointa tot o sa mai am sa trec peste tot soiul de rahaturi existentiale…
    Pe de alta parte, e iarasi trist sa vezi cum alergi, de cele mai multe ori zadarnic, toata viata, dupa fericire sau macar dupa iluzia calduta de fericire (vorbea hopelessa de mine :P ) si sa vezi ca inevitabil se va alege praful de tot (job care nu te mai satisface, viata sociala tinzand spre 0, familia de care te-ai indepartat cu buna stiinta etc etc)…
    Totusi sa ne mai bucuram oleaca de viata asta gri cu o tenta indoielnica de roz- the best choice :)

  10. Catalin
    Posted May 1, 2009 at 9:22 pm | Permalink

    @Madelaine.. I was expecting you. Cand am publicat articolul asta m-am gandit ca e exact genul tau de articol (pentru ca vorbeste despre chestiile care te preocupa pe tine).

    Pai sa ne bucuram. :)

  11. Posted May 1, 2009 at 9:33 pm | Permalink

    Idee ochita, idee lovita :P
    Pai da, in asteptarea marii fericiri :)

  12. Posted May 2, 2009 at 10:35 am | Permalink

    Mai, fara suparare, imi pare exact genul de bla-bla pe care-l emite un pusti la varsta cand incepe sa aiba structurile de reprezentare, dar n-are mare lucru de reprezentat cu ele.

    Nu zic ca-i un lucru rau, e un exercitiu util pentru el, dar n-are mare interes pentru mine.

  13. Catalin
    Posted May 2, 2009 at 11:14 am | Permalink

    In orice caz, emite mai mult decat emiteam eu la 21 de ani. Nu uita, totusi, ca astea sunt niste ganduri sincere. Eu nu mi-am permis niciodata luxul sa scriu un articol in care sa fiu sincer.

  14. Posted May 2, 2009 at 11:47 am | Permalink

    stii care e problema cea mare? ne pierdem in detalii si pierde din vedere “the big picture”. ne gandim la pasiuni, la joburi, la diverse scopuri pe care le alegem si ne dorim sa atingem fericirea prin ele. si spunem ca “pictura e viata mea” sau chestii similare. ne concentram asupra a ceva, ceva ce nu suntem noi insine. ori fericirea nu poate sa vina decat din interior, de la noi. viata noastra suntem NOI, nimic altceva. restul vine si pleaca. daca o cauti in exterior, mai devreme sau mai tarziu o vei pierde si vei simti ca lumea se sfarseste. dar nu trebuie sa fie asa. viata nu e nici pe departe gri. viata e un intreg curcubeu, dar trebuie sa te detasezi de el ca sa-l vezi. daca te bagi in el nu vei vedea nimic.

  15. Posted May 2, 2009 at 12:01 pm | Permalink

    Fiecare se teme de cate ceva, Cataline, si temerea e bineinteles, in capul lui. Cei mai curajosi admira lipsa temerilor lor la altii, dar e cam ca si saptele de trefla care admira rosul cupelor de pe optul de cupa. Pana la urma, tot o carte-i.

  16. Catalin
    Posted May 2, 2009 at 1:19 pm | Permalink

    @Cami.. multumesc de comentariu. Atitudinea ta e mai optimista decat a lui Gabi. :)
    @Mircea.. Sunt si eu constient ca suntem diferiti. Tu ai zis ca nu a prezentat interes articolul pentru tine. Point taken. Asta e si motivul pentru care nu as putea publica cate un guest post pe saptamana, pentru ca cei care ma citesc se asteapta la un anume stil, la o perspectiva specifica asupra unor subiecte.
    Totusi, in cazul asta, am vrut sa scot in lume un text care altfel ar fi ramas anonim (mi-a placut ca a reusit sa starneasca ceva reactii). O fi un pic naiv, dar tocmai asta mi-a placut la el. Poate sunt si subiectiv, pentru ca il cunosc personal pe autor.

  17. Elena
    Posted May 2, 2009 at 2:02 pm | Permalink

    A fost inspirat din versurile de la Vama Veche? ” fericirea este ceva ce nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata”;)) ….oricum dragut articolul:)

  18. Catalin
    Posted May 2, 2009 at 2:04 pm | Permalink

    Hehe, ce chestie.. si eu m-am gandit la Vama Veche cand am citit inceputul la al doilea paragraf, dar cred ca a fost doar o coincidenta. :)

  19. Posted May 2, 2009 at 3:47 pm | Permalink

    Lamureste-l sa-si faca si omu blog, pana la urma, are doar de castigat din asta. Pe langa toti apucatii cu castigatu’ de bani pe net, mai sunt destui oameni care castiga experienta pe net, si aia-i mult mai valoroasa.

  20. Catalin
    Posted May 2, 2009 at 4:27 pm | Permalink

    Chiar i-am sugerat asta. El scrie mult (dar doar pentru el si mai mult old-style.. isi asterne gandurile pe hartie). De acord, experienta e priceless. :)

  21. Posted May 2, 2009 at 10:21 pm | Permalink

    citesti numai englezisme?
    Daca prietenul e old-style si scrie pe hartie, ai tastat ce scrisese el? :P

  22. Catalin
    Posted May 2, 2009 at 10:23 pm | Permalink

    Nu, de data asta scrisese in word. :)
    Dar a zis ca textele scrise pe hartie sunt mai bune.

  23. Posted May 2, 2009 at 10:25 pm | Permalink

    eu zic sa scrie pe hartie… iti da mai multe hartii, si continui cu alea 15 minute de citit :)

  24. Catalin
    Posted May 2, 2009 at 10:27 pm | Permalink

    Ah, iar legat de intrebarea anterioara. Deocamdata citesc ce am la indemana. Pe masura ce o sa capat exercitiu, o sa trec la carti tiparite (si scrise in romana). :)

  25. Posted May 2, 2009 at 10:32 pm | Permalink

    apropo de intrebari… mai ai o intrebare inca activa :)

  26. Catalin
    Posted May 2, 2009 at 10:33 pm | Permalink

    Care e aceea, ca nu ma prind? :-s

  27. Posted May 2, 2009 at 10:37 pm | Permalink

    cred ca de ieri … sigur ieri, uita-te bine :)

  28. Catalin
    Posted May 2, 2009 at 10:47 pm | Permalink

    :)
    Balanta (prima zi).

  29. Posted May 2, 2009 at 10:51 pm | Permalink

    22… ok :)

  30. ingeritzaa
    Posted May 3, 2009 at 12:15 am | Permalink

    Salutare,
    Interesant si inepuizabil subiectul abordat, cred ca nici o carte nu ar fi de ajuns pentru a-l dezbate. Ce il face pe om fericit? Sunt multe raspunsuri si poate toate sunt corecte…sau inselatoare. Am simtit si eu momente in viata in care am fost cu adevarat fericita si nu, nu am castigat la loto, nu am luat Oscar-ul :p
    Defapt nu a fost nimic special, nu a fost NIMIC :) M-am simtit fericita atunci cand nu imi doream nimic, nu alergam dupa nimic, ma simteam bine cu mine si fericirea venea din interior. Cred ca asta e fericirea, si nu are nevoie de explicatii, circumstante, motive. Daca motivul tau e in exterior (iubitul, sotul, serviciul, etc), esti dependent de altii, astepti de la ei ceva care sa iti aduca fericirea.

  31. Catalin
    Posted May 3, 2009 at 1:01 am | Permalink

    Salutare, ingeritza si bine ai venit.
    Reteta mea pentru fericire = echilibru + a avea tot timpul ceva de facut (sa nu simti ca trece viata pe langa tine). :)

  32. Posted May 3, 2009 at 3:14 pm | Permalink

2 Trackbacks

  1. [...] piloteaza, sofeaza, se duc la mall, fac sex etc etc Strans legata de un astfel de aspect este si postarea asta, ganduri asternute cu grija si in care m-am regasit… Rumegand la soarta-mi cruda de [...]

  2. [...] piloteaza, sofeaza, se duc la mall, fac sex etc etc Strans legata de un astfel de aspect este si postarea asta, ganduri asternute cu grija si in care m-am regasit… Rumegand la soarta-mi cruda de [...]

Post a Comment

Your email is never published nor shared. Required fields are marked *

*
*

Subscribe without commenting