Un titlu lung si plictisitor despre un subiect aparent banal, dar care, personal, ma intereseaza

Raw ideaCare este stilul tau de scris? Cand incepi un articol pornesti de la o idee sau il ai deja in minte in intregime, bine structurat? Esti de parere ca, in multe cazuri, titlul spune totul?

Sa va spun cateva lucruri despre mine. In liceu eram genul linistit, nu ma bagam in discutii doar de dragul de-a iesi in evidenta. Stateam in banca mea (si la propriu si la figurat). Imi placeau glumele scurte (one-liners) spuse la momentul potrivit, ca reactie la o anumita situatie (replica profesorului, un coleg care nu-si invatase lectia, un zgomot din afara salii and so on). De obicei imi ieseau, cateodata eram dat afara din clasa sau scos la tabla, dar nu conteaza, din punctul meu de vedere, merita. :D

Cum se transpune stilul meu personal in articole? Pai.. simplu: de cele mai multe ori creez un articol pornind doar de la un titlu sau de la o idee care poate fi exprimata intr-o singura linie si construind in jurul lor. [a nu se interpreta ca fac din rahat bici, tocmai asta-i partea frumoasa, faptul ca scriu din placere]

Sa dau un exemplu:
Cand am venit cu ideea “celui mai tare articol pe care l-ai citit vreodata”, am pornit doar de la titlu si a fost felul meu de a-mi stimula creativitatea, de a ma auto-provoca. Aveam un titlu si atat. Habar n-aveam cum as putea sa ma ridic la inaltimea afirmatiei din titlu. Apoi m-am gandit sa creez o poveste. Doar ca eu nu am talent literar. Urmatorul gand a fost sa o compun din bucati, eventual cerand feedback de la cititori, adica sa fac textul adaptabil. Si apoi: “Eureka!!”, m-am gandit ca bucatile ar trebui sa vina de la cititori, pentru ca, in felul acesta, povestea mea va deveni povestea noastra. Doar asa va fi cea mai tare poveste, daca fiecare va simti ca face parte din ea.

Ti se intampla ca, abordand un subiect, sa iti faci ordine in idei? Sa dezvolti teorii si sa devii adeptul lor, desi-ti erau straine pana la scrierea articolului?
Recunosc ca, in redactarea unor posturi, mi s-a intamplat sa ma contrazic. De obicei citesc un articol de doua ori inainte de-al publica, dar daca sunt obosit, imi mai scapa inconsecvente, remarcate, ulterior, de cititori.

Nu sunt o persoana citita, din pacate, insa cred cu tarie ca acest lucru poate fi compensat. Asadar, sunt adeptul mai multor concepte:
- creativitate/idei/continut in forma bruta (mi-a placut ideea exprimata de animaloo aici [primele 3 puncte], desi in prima faza ma zgaria pe creier sa-i citesc blogul)
- puterea propriei ratiuni – cred ca o persoana poate fi limitata in momentul in care-i sunt indoctrinate anumite idei (fie ele si ale unor genii), pentru ca se micsoreaza sansa ca acea persoana sa isi poata dezvolta propria teorie in domeniul respectiv
- frumusete in haos – ganduri izolate care-ti vin in cele mai ciudate contexte. in mod normal sunt ignorate, dar au potential mai mare decat ai crede
- asocieri neobisnuite – wrestlerii in fustite roz din reclama aia la nes nu sunt un “mix bun”, dar ati fi surprinsi ce combinatii pot iesi in momentul in care asociezi doua idei aparent disjuncte
- frumusete in randomness – a lua un lucru generat aleator si a-l transforma intr-o idee interesanta (de exemplu.. deschizi la intamplare dictionarul, alegi primul cuvant mai lung de 10 litere si scrii despre el). Aicea e mai greu, iti trebuie muuuulta imaginatie, dar e un subiect care ma intereseaza, voi incerca sa-l fructific pe viitor.

Dar blogul tau? In ce masura e definit de ideile tale si in ce masura e definit de capacitatea ta de exprimare?

Am subliniat o parte din intrebari pentru ca astept raspunsuri la ele. Nu va sfiiti.

Voteaza articolul pe Blogoree

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars6 Stars7 Stars (3 votes, average: 7.00 out of 7)
Loading ... Loading ...


    Articole asemanatoare:
  1. O coincidenta placuta
  2. Despre mine
  3. Nu sant perfect?
  4. Retrospectiva

This entry was posted in Despre mine, Toate and tagged . Bookmark the permalink. Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

62 Comments

  1. Posted February 6, 2009 at 3:30 pm | Permalink

    dupa ce am citit articolul asta am ajuns la concluzia ca mie imi lipseste rabdarea. SI DA! SUNT EXTREM DE INVIDIOASA PE TINE, pentru ca de cand mi-am inceput eu blogul asta nu fac decat sa te terorizez la cap. Si deja am inceput sa ma enervez si eu!!! Sa vezi ce pumni iti dau maine… asta daca ai curajul sa apari…

    na! umflate-n pene, fii fericit. Sterge-l si pe asta… eu am o parere despre mine mult prea buna ca sa mi-o strice cineva… abia imi da ocazia sa demonstrez ca pot mai mult decat credeam eu. Dar m-am plictisit de jocuri.

    Si da. recunosc ca am pierdut. acum invata-ma sa merg in continuare… Grrrr!!!

  2. Catalin
    Posted February 6, 2009 at 3:35 pm | Permalink

    Invata-te singura.

  3. Posted February 6, 2009 at 6:27 pm | Permalink

    Cred ca stilul meu de scris incorporeaza mai multe elemente. Mi-e greu sa il descriu. Cert e ca de cele mai multe ori am o idee, un concept, ceva despre care simt ca vreau sa scriu. Si imi gasesc cuvintele pe parcurs. Alteori imi atrage atentia un titlu, un citat, o imagine, si pornind de la acel lucru dezvolt alte idei. Mi se intampla si sa am bucati intregi din ceea ce vreau sa scriu gata scrise in cap. Asa mi s-a intamplat la articolul cu floarea de camp (http://reinvented.ro/?p=808). M-am trezit la 2 noaptea avand in cap textul. Si am simtit nevoia sa il “transcriu”

  4. Catalin
    Posted February 6, 2009 at 7:30 pm | Permalink

    Articolele care te tin treaz noaptea sunt preferatele mele.
    Momentele de inspiratie maxima le-am avut pe la 3-4 noaptea. Iar ideea pentru articolul respectiv era de genul celei de la punctul 3 (”beauty in chaos”).

  5. Posted February 6, 2009 at 8:07 pm | Permalink

    Yap. Perfect de acord. vreti sa va spun si … de ce? ;) )

  6. Catalin
    Posted February 6, 2009 at 8:09 pm | Permalink

    Nu stiu.. vrem?

  7. Posted February 6, 2009 at 8:40 pm | Permalink

    Eu scriu de foarte multe ori fara sa-mi dau seama ce scriu. Channelling cum se zice. Apoi citesc si restructurez frazele. Noaptea am scris cele mai frumoase articole, sau cel putin, atunci mi-am dat cele mai multe idei si piese, pur si simplu simt ca-mi vine energia de a scrie si atunci trebuie sa am pe ce. Si de cele mai multe ori ma doare capul… si stau cu o banderola legata de frunte pt ca ma ajuta sa ma concentrez mai usor la scris.
    Si imediat dupa ce termin, ma simt mai bine si nu mai am nici starea de iritare care nu ma lasa sa dorm. La inceput ma speriam de asta, acum m-am mai linistit.

  8. Catalin
    Posted February 6, 2009 at 8:57 pm | Permalink

    Esti un fel de ninja writer. :P

  9. Posted February 6, 2009 at 9:01 pm | Permalink

    Eu scriu majoritatea articolelor pe la 3, 4, chiar si 5 noaptea. Asta in vacanta… :P Nu stiu ce-am sa fac cand incepe scoala, m-oi trezi pe la 4-5 ca sa scriu. :)

  10. Catalin
    Posted February 6, 2009 at 9:03 pm | Permalink

    Te culci la 10, iti pui alarma sa sune la 4, scrii 1-2 ore, apoi te culci la loc. :)

  11. Posted February 6, 2009 at 9:37 pm | Permalink

    Pare bine de cunoştinţă. E prima oară când păşesc la tine în ogradă şi iaca primul meu comentariu. Faptul că porneşti în lipsa unei structuri e puţin riscant dar cred că ştii asta mai bine ca mine. Rişti anume să aberezi în plus acolo unde nu este cazul şi astfel să insişti pe lucruri care la urma urmei nu sunt esenţiale (cât te-am citit nu văd să fi căzut în capcana asta însă). Dar again: îţi oferă mai multă libertate.

    Ceea ce fac eu când scriu cred că este o amestecătură între toate. Când trăiesc un lucru ştiu ce e, cum e şi prin ce se defineşte dar nu pot exprima totul. În momentele alea îmi vine să-mi scot caseta mentală din creier şi să o trimit la toţi mai departe sau să o pun să ve-o downloadaţi de pe blog. Ştiu exact ce vreau să spun, să pun acel lucru în cuvinte ar însemna să risc să-l conturez în mod greşit. Dar asta poate se datorează vocabularului meu nu tocmai dezvoltat..
    Faptul că ştiu de înainte ce vreau să spun poţi numi o structură, atunci când vine vorba de utopii şi basme va fi chiar una foarte flexibilă.

  12. Posted February 6, 2009 at 9:46 pm | Permalink

    Bau, bine-ai venit.

    Intr-adevar, e un pic riscant sa nu-ti structurezi un articol.
    Avantajul blogului e ca e subiectiv si iti ofera mai multa libertate in exprimare. Deci “scaparile” sunt scuzabile (mi s-a intamplat si mie sa aberez in plus, cu unele ocazii).

    Cat despre “caseta mentala”, inteleg perfect sentimentul. Si eu am un vocabular precar si am mai mentionat asta. Dar prin exercitiu se poate imbogati (dar si compensa).

    Spor la scris. :)

  13. Posted February 6, 2009 at 10:26 pm | Permalink

    Da, prin exerciţiu şi prin primit critici (ci nu pupincurism) din partea cititorilor. Spor la scris şi ţie!

  14. Catalin
    Posted February 6, 2009 at 10:29 pm | Permalink

    Heh, believe it or not, pentru unii nu exista notiunea de “constructive criticism”, prefera sa fie pupati in fund.
    Ma rog, problema lor. :D

  15. Posted February 6, 2009 at 11:08 pm | Permalink

    Ştiu că preferă asta, problema-i că după urma lor avem de suferit. Am un comentator, nici nu-mi vine să cred că există. Şi el are blog. Cam o dată pe săptămână am ceva de zis la el în ogradă. Ei bine, de fiecare dată când am comentat, la 10 minute după s-a întâmplat să comenteze şi el la mine. Băi, nu-ţi vine să crezi, zici că e programat ca robotul. 2 săptămâni n-am comentat la el, ce coincidenţă, nici el n-a avut nimic de zis. Mă rog, e doar un exemplu.
    Ştiu că le place pupincurismul, ceea ce nu ştiu mulţi este că mie şi ţie nu ne place.

  16. Posted February 6, 2009 at 11:17 pm | Permalink

    La mine pe blog e haos: Uneori nu verbalizez exact ceea ce am cugetat si ceea ce ar fi putut deveni un articol glorios; am idei marete, am gasit un titlu bun, care, culmea se potriveste pe minune cu intamplarea pe care vreau s-o relatez – apoi suna telefonul, ma uit la tv la vreun talk show si imi pierd din forta ideii care avea cea mai mare relevanta si care facea legatura cu titlul; la penultimul articol am patit asta… mi-am pierdut o parte din idei pe drum; ah, si ar mai fi ceva – erau cateva chestiuni personale, poate prea personale pentru a le posta pe blog. Si tocmai astea erau esenta articolului. Cand cea careia i-am adresat practic titlul, nu articolul, va citi (daca va citi) va intelege. Din afara poate parea ca titlul nu are nimic de a face cu continutul :) Mi se mai intampla sa par neelocvent, aiuristic, dar de fapt sunt doaar egoist, i`m not sharing everything with my unknown readers, and people can get confused; but my target has been aquired and hit. And that`s what matters for me.

    I`m such a selfish blogger :D

  17. Catalin
    Posted February 6, 2009 at 11:25 pm | Permalink

    @Bau.. hmm, nu stiu daca e cel mai bun exemplu. Pana la urma, omul iti comenteaza, nu da cu pietre. E si chestie de time management, poate are prea multe chestii de facut si uita de blogul tau. Mi s-a intamplat de multe ori sa primesc un comentariu de la cineva, sa ii intru pe blog si sa-mi aduc aminte ca am lasat un comentariu la un articol, sa-i caut replica si sa mai bag un comentariu.

    Tehnica asta de “promovare” e folosita si in retele sociale. De exemplu pe hi5 se pierd, cateodata, mesajele si s-a implementat sistemul in care primesti un comentariu la profil si ai optiunea sa raspunzi printr-un comentariu la profilul celuilalt.

  18. Catalin
    Posted February 6, 2009 at 11:32 pm | Permalink

    @Confuzius: grrr, mie-mi zici? Aveam un articol aproape finalizat si mi-a picat curentul. Acum nu pot sa reconstitui ideile bune si o sa iasa mai slabut decat imi iesise initial. Nu ma intreba de ce n-a mers autosave-ul. :|

    Legat de articolele tale.. well.. ai zis din start ca blogul tau nu e comercial si ca articolele sunt adresate unui cerc restrans de cititori. Important e sa-ti faca tie placere sa citesti articolul la o saptamana dupa ce l-ai scris, de exemplu.

  19. Posted February 7, 2009 at 1:36 am | Permalink

    Eu încerc să îmbin tot felul de subiecte (fie ele tehnice ori ba) într-un limbaj pe care-l consider cât de cât captivant pentru a-i menţine interesul cititorului. Eu îmi fac plan dinainte cu ce şi cum, încerc să caut teme cât de cât interesante şi care nu au fost prea mult abordate prin blogosferă (şi nu numai), mă documentez cât de cât şi apoi mă pun pe scris (nu durează mult căci am ideile deja în minte).

  20. Catalin
    Posted February 7, 2009 at 1:45 am | Permalink

    Leonid, da.. asta mi se pare foarte important, sa abordezi teme “cat de cat” interesante si originale in momentul respectiv macar.
    N-am sa uit niciodata teapa cu filmuletul din South park cu “Romania sucks” care a fost publicat pe o groaza de bloguri, desi episodul are cativa ani.

  21. Posted February 7, 2009 at 1:56 am | Permalink

    Mulţi iau ştirile de-a gata de pe ici de pe colo şi mai apoi intervine şi spiritul de turmă. Mai trebuie să te uiţi să vezi ce şi cum, mai cauţi una alta pe Google sau pe twitter. Nu?

  22. Catalin
    Posted February 7, 2009 at 2:04 am | Permalink

    Eu, personal, am idei proprii de articole, de cele mai multe ori. Cont de twitter n-am, iar pe google caut poze pentru articole. :)
    Dar la un moment dat o sa raman si eu in pana de idei, sunt curios ce strategie o sa abordez atunci.

    Daca vorbim in general, da, e de bun simt sa te documentezi un pic. Iar daca postezi un (posibil) viral, e bine sa fii printre primii.

    Anyway.. citind ce am scris mai sus vad ca am picat in capcana de a judeca anumite stiluri de blogging. Pana la urma, pe un blog pui ce vrei.. succesul se masoara in functie de vizitatori si depinde de posesorul blogului prin ce metoda isi atrage cititorii si ce fel de cititori isi doreste.

  23. Posted February 7, 2009 at 2:09 am | Permalink

    Nu cred că succesul se măsoare în formă de număr de vizitatori. Sunt multe aşa zise bloguri care au un număr mare de clic-uri dar vezi aproape nici un comentariu per articol. Succesul, în viziunea mea (şi aici nu se doreşte o pelemică ci doar o opinie mititică) se măsoară în cititori fideli, cât de des aude lume necunoscută de tine şi timpul offline cât stai pe buzele acelor cititori fideli. Eu cel puţin aşa gândesc, cât modul în care scrii pe blogging e propiu, dar de el depinde ambalajul şi viitorul trafic.

  24. Catalin
    Posted February 7, 2009 at 2:27 am | Permalink

    N-am dezvoltat ideea, dar la asta m-am referit prin “ce fel de cititori isi doreste”. Unii vor clickuri multe, altii vor cititori fideli, altii vor vizitatori de pe google.
    Unii vor validare sociala, unii isi cauta chiar dragostea, altii vor sa-si faca relatii sau sa scoata bani din blog.
    Ce nu accept la un blog e minciuna sau atacul (subiectiv) la persoana.

  25. Posted February 7, 2009 at 2:35 am | Permalink

    Atacul la persoană (făcut cum trebuie, dacă există aşa ceva) e acceptabil atât timp cât există un motiv bun pentru polemică. Pot să-l atac pe x că vine să se cacao la mine pe blog sau opinează nefondat. Nu crezi?

  26. Posted February 7, 2009 at 10:06 am | Permalink

    Confuzius I have an advice. Asigură-te că acolo unde scrii îţi păstrezi anonimatul complet. E păcat să ai ceva de zis şi să-ţi fie frică de prieteni, rude şi alte persoane care ar putea citi ce scrii tu acolo.
    Am avut un an blog public, mă citeau părinţii. Seara veneau acasă şi-mi comentau articolele, când spuneam ceva grav chiar mă luau cu “Dacă ai scris ceva vreodată pe internet despre X te rog să ştergi imediat. Nu vreau să avem probleme.”

  27. Catalin
    Posted February 7, 2009 at 10:29 am | Permalink

    @leonid.. da, da, dar ideal ar fi sa nu inceapa nimeni. :)
    Eu sunt mai pacifist, de fel.

    Exista persoane care fac pe victimele si pun articole de genul “ma enerveaza oamenii care.. “. Evident, nu poti sa te aperi, pentru ca nu te nominalizeaza explicit. Dar sunt convins ca sunt pregatite sa dea explicatii pe messenger celor care: “vaaaai, dar cine te-a deranjat?”.

  28. Posted February 7, 2009 at 10:25 pm | Permalink

    Tare. Cel mai mult mi-a plăcut ideea cu frumuseţea aleatoare. O să încerc să văd ce iese.

  29. Catalin
    Posted February 7, 2009 at 10:35 pm | Permalink

    Well, daca-ti iese ceva, sunt curios.. sa-mi dai link.
    Dar nu e usor, te previn.

    Asta ar fi un punct de inceput http://www.leonatkinson.com/random/ .
    Acolo sunt niste generatoare de bancuri sau nume de formatii care sunt pur si simplu ridicole. N-au niciun sens, tocmai de-asta sunt amuzante (ma rog.. pentru mine, nu sunt multi care gasesc chestia asta amuzanta). :)

  30. Posted February 8, 2009 at 3:54 am | Permalink

    Eu o sa ma comport ca la scoala si iti raspund la intrebari :D Cu ocazia asta mai aflu cate ceva despre mine…
    1. hmm se pare ca am intotdeauna o structura in minte pt orice articol. Ca si cum ar sta ideile acolo cu liniuta, inlantuite logic si cu o tranzitie lina intre ele. Acum, depinde si de tipul de articol. Titlul, cel potrivit apare ori la inceput (articolul e conturat, remember:P) ori dupa ce am scris maxim jumate. Si in general sintetizeaza articolul in alea 3-4-5 cuvinte. Niciodata nu am pus titlu si sa nu stiu exact ce o sa scriu in post. Si invers – ideea principala (”the point”) nu e niciodata titlul articolului :p

    2. da dar asta se intampla inainte de scris, atunci cand imi formulez afirmatiile princioale. Daca e nevoie de documentare, de obicei ea dureaza destul de mult pentru ca ma asigur ca nu scriu tampenii. Si da, ma atasez de idei, imagini, personalitati “as they unfold.”

    3. nu pot sa separ ideile de capacitatea de exprimare. Ideile pe care le transmiti stau numai in exprimare, si mi s-a intamplat ca recitind un articol dupa ceva timp sa vad ca am facut scurtaturi in expunerea ideii si ca e posibil sa nu fi transmis chiar ce/cum vroiam. (Sh)It happens insa asa cum ai zis si tu blogul e un spatiu-timp personal, unde te dezvolti – si asta implica si capacitatea de expresie si de formulare a ideilor.

    Ca ai mentionat de scoala in articol – structura de acolo o am, mai precis din sutele de eseuri scrise mai ales in engleza pe toate temele posibile, in toate formele posibile. De acolo am ramas cu structura argumentarii (rudimentara, ca nu facem pledoarii pe blog ;) ) ) si cu modurile de a face tranzitia. De chestia asta mi-am dat seama relativ recent, cand…m-am observat. Eu. Pe mine. Insami. :)

    Bun, asta e cu forma. Tu ai amestecat putin problema formei cu a ideilor :P Ideile, din randomness – care au la baza perceptii (o fraza, o intamplare, un obiect) sau procese de gandire – din cand in cand, se mai face cate o conexiune noua si surprinzatoare, care pe moment pare fantasticoincredibil de misto. Poate maine nu mai e:) dar sentimentul descoperirii e unic. And sometimes I build on that, si daca plictisesc ata ete :P

    Aah inca o chestie. “Nu sunt o persoana citita, din pacate, insa cred cu tarie ca acest lucru poate fi compensat” – zici tu. Asta e vechea poveste cu thinking out of the box. Stii care e partea cea mai frumoasa? Atunci cand there is no box. E mult mai greu sa ai limitarile si sa incerci constient sa le depasesti decat sa iti lasi imaginatia sa zburde :D Asa ca ceea ce ai scris tu ca e “din pacate” s-ar putea ca mai degraba sa lucreze in favoarea ta. (stiu ca ai zis-o la “puterea propriei ratiuni” dau eu o gandesc asa)

    (lung, stiu, dar asa e eu cu scrisul :D )

  31. Catalin
    Posted February 8, 2009 at 9:01 am | Permalink

    Lung, lung, dar ai luat nota de trecere. Ai adus carnetelul la tine? :)

    Acuma, daca e sa iau articolul asta ca exemplu, iata cat de importanta e structura: nu am avut-o-n cap de la inceput, dar am fost mai atent spre final, mai ales fata de cititori (prin intrebarile respective), pentru ca v-ati implicat si ati comentat, adica exact ce-mi doream.

    Cat despre being the outside of the box, yup, I totally agree. Nu ca ar fi usor sa renunti la cutie. :)

    P.S. Cum de erai treaza la 4 noaptea? :)

  32. Posted February 8, 2009 at 5:24 pm | Permalink

    Ideea de blog personal impune un stil personal in editarea fiecarui articol. In generala, eram editor la o revista scolara, care intamplator (sau nu) a luat 2 ani consecutiv locul I pe tara, deci eram destul de buni :)
    Ce faceam atunci, faceam totul din placere. Scriam despre profesori, criticam stilul elevilor, povesteam cateo carte ce am citit, in principiu imi exprimam liber ideile, fara sa ma oblige cineva sa fac ceva pe o anumita tema.
    Timpul a tercut, cum ai spus si tu, a venit liceul, unde au aparut mult rpea multe tentatii, am facut prostia sa merg la profil real si s-a mai pierdut din pofta de a mai scrie. Anul tercut mi-am reluat blogul si scriu ce vreau, cum vreau, dar tind sa pastrez ceva educativ in ceea ce scriu (adica vreau ca un vizitator sa plece cu ceva de pe blogul meu). Ideile vin si pleaca, in general mi le notez pe telefon (sunt mai ametita de fel) si incerc sa le dezvolt ulterior.
    Dragut postul, it seems like u care also.

  33. Catalin
    Posted February 8, 2009 at 5:34 pm | Permalink

    Yes, I do care. Pentru ca vreau sa ma ridic la inaltimea afirmatiei din motto.

    Si voi incerca, in ciuda faptului ca nu am foarte mult timp la dispozitie, sa gasesc tot timpul idei decente pentru blog. Nu stiu in ce masura pot educa, pentru ca expun si idei gresite, dar poate voi reusi sa inspir prin evolutia mea. :)

  34. Posted February 8, 2009 at 6:13 pm | Permalink

    deja te-ai ridicat, pentru unii, printre care si yo :)
    acum da-mi si mie o idee ca nu mai stiu despre ce sa scriu…

  35. Catalin
    Posted February 8, 2009 at 6:15 pm | Permalink

    nu am nicio idee, dar care-i faza cu “yo”? :P
    anyway.. cauta si tu chestii care sa-ti stimuleze inspiratia/creativitatea, daca chiar nu ai idei.

  36. Posted February 8, 2009 at 6:23 pm | Permalink

    asa am avut yo chef.

  37. Posted February 8, 2009 at 9:11 pm | Permalink

    apropo de inspiratie si din astea…vazusem undeva (nu va zic unde ca dup’aia ziceti ca ma dau mare :) ) ) o…carticica de marimea unui telefon sau chiar mai mica, insa foarte, foarte groasa…avea o inaltime de vreo 15 cm ;) ) care avea pe fiecare pagina un citat, o idee, o poza – ceva care sa serveasca drept punct de pornire pentru scriitorii in pana de idei. se numea “Writer’s block” sau asa ceva – a play on words, nice. acum imi pare rau ca nu am luat-o, insa…ata ete ;) ) pana la urma e o colectie de idei mai mult sau mai putin banale, pe care insa ti le pune in fata cand in mod normal treci pe langa ele…

  38. Catalin
    Posted February 8, 2009 at 9:15 pm | Permalink

    interesant. ce mi se pare mai interesant e ca o idee, de orice natura ar fi, tre’ sa te stimuleze in momentul respectiv, sa scrii cu inspiratie si placere despre ea.

    de exemplu am niste drafturi care contin doar titlul si o descriere de un rand, dar le pastrez pentru cand o sa fiu pregatit sa le scriu. daca le-as scrie acum, as transforma un articol foarte bun intr-un articol mediocru.

    pe de alta parte.. cateva sute de idei? ar fi util :D

  39. Posted February 8, 2009 at 9:16 pm | Permalink

    PS in mod normal sunt treaza la ora aia. mama imi zice bufnita – si nu cu prea multa afectiune sau aprobare….;))

  40. Posted February 8, 2009 at 9:19 pm | Permalink

    sunt complet de acord cu “o idee, de orice natura ar fi, tre’ sa te stimuleze in momentul respectiv, sa scrii cu inspiratie si placere despre ea.” si asta se intampla. tu zici de drafts… eu daca las ideile si cu titlu in drafts, acolo putrezesc – imi trece entuziasmul, interesul si avantul, se duce firul logic…daca nu le scriu pe moment “expira” :) )

  41. Posted February 8, 2009 at 9:20 pm | Permalink

    stai sa incep sa lucrez eu iar si sa iau contact cu lumea… multa lume… si sa vezi cate idei iti aduc :P

  42. Posted February 8, 2009 at 9:20 pm | Permalink

    aaa si uneori imi scriu articole in telefon, la “notes” din aceeasi cauza ;) ) usor maniaca, right ? :D nu e vb de publicat pe blog ci de a nu pierde ideea, a-ha momentul, intelegi tu ;) )

  43. Catalin
    Posted February 8, 2009 at 9:24 pm | Permalink

    @Luana.. am niste idei de care-s entuziasmat. Dar vreau sa iasa aproape perfecte articolele si sa le lansez la momentul potrivit.
    @Stefania.. deocamdata nu mi-a secat inspiratia, dar merci. :D

  44. Catalin
    Posted February 8, 2009 at 9:26 pm | Permalink

    Nu maniaca, sau poate intr-un sens bun. As zice “pasionata” de blogging. :)

  45. Posted February 8, 2009 at 9:31 pm | Permalink

    nu e numai de blogging, i’ve been doing this since i was 16 :P numai ca atunci se chema jurnal si era tinut in Word :D …si acum ma oftic ca am pierdut maaare parte din ele.

  46. Catalin
    Posted February 8, 2009 at 9:34 pm | Permalink

    Hehe, inseamna ca ai exercitiu. Eu scriu de 3 luni.
    Nu simtisem niciodata nevoia sa-mi scriu gandurile intr-un jurnal sau sa ma exprim pe blog. Acum imi pare rau ca nu am inceput mai devreme.

  47. Posted February 8, 2009 at 9:38 pm | Permalink

    adica iti pare rau ca nu m-ai cunoscut mai devreme?

    *mda… ma laud si eu cu ce mai pot…

  48. Posted February 8, 2009 at 9:38 pm | Permalink

    mai, partea proasta atunci cand ai exercitiu e ca tinzi sa te plafonezi ;) ) dar pt cineva care a inceput de asa putin timp, nu e rau deloc :D keep up the good… wording :)

  49. Catalin
    Posted February 8, 2009 at 9:42 pm | Permalink

    I’ll try.. merci de urare. :)

    @Stefania.. tu n-ai comision, macar cu lauda sa ramai, lol.

  50. Posted February 9, 2009 at 9:16 pm | Permalink

    În sfârşit am putut să citesc şi eu acest articol.
    Cum parcă ţi-am mai spus… mai tot timpul dau titlul la sfârşit. De cele mai multe ori parcă nici nu îmi vine să dau titlul articolului. Am o idee, iar în jurul ei construiesc frazele. Dacă se întâmplă să îmi structurez articolul pe idei, de cele mai multe ori mă încurcă… pentru că pare prea mecanic. Adeseori teoriile mi se nasc din discuţii cu alţii. Cât despre ultimele două întrebări… eu cred că blogul îmi defineşte modul de a scrie şi de a înţelege lumea.

  51. Catalin
    Posted February 9, 2009 at 10:23 pm | Permalink

    Aha, ok. Practic si tu faci la fel ca mine.. pornesti de la o idee si cladesti in jurul ei. Singura diferenta e ca pui titlul la sfarsit. La mine titlul poate fi ideea. :)

    Anyway.. felicitari! Ai pus al 50-lea comentariu. :D

  52. Posted February 9, 2009 at 10:42 pm | Permalink

    Aştept premiul… şi sunt convinsă că ştii ce trebuie să conţină. :D

  53. Catalin
    Posted February 9, 2009 at 10:43 pm | Permalink

    Erectia ti-am dat-o deja. :) )

  54. Posted February 9, 2009 at 10:55 pm | Permalink

    Îţi vine să crezi că mai pot cere şi altceva? :D

  55. Catalin
    Posted February 9, 2009 at 11:01 pm | Permalink

    You’re so demanding. :) )

  56. Posted February 9, 2009 at 11:03 pm | Permalink

    Pentru că aşa cum scriai ieri: “I’m so special” :D

  57. Catalin
    Posted February 9, 2009 at 11:07 pm | Permalink

    You’re especially demanding :P

  58. Posted February 9, 2009 at 11:45 pm | Permalink

    mai, voi ce faceti aici, camera privata de chat? :D

  59. Posted February 12, 2009 at 5:50 pm | Permalink

    Revin la subiectul articolului.
    Am avut o bună bucată de timp în care scriam doar ca să mă exteriorizez, nu scriam cu gândul ca cineva să citească. Atunci scriam sub influenţa a ceea ce simţeam sau poate vedeam ceva ce îmi “declanşa” inspiraţia.
    Uneori îmi vin în cap câteva cuvinte pe care le-aş folosi. Alteori mi s-a întâmplat pur şi simplu să îmi imaginez un dialog. Nu ştiam unde vreau să ajung cu el, pur şi simplu îmi veneau replicile una după alta [îl am scris pe blogul meu].

  60. Catalin
    Posted February 12, 2009 at 5:57 pm | Permalink

    Aha. Eu incerc sa scriu in asa fel incat sa fiu si eu multumit, dar si cititorii. Am scris ceva de genul asta si in penultimul articol (ala cu personalitatea). :)
    Sa-mi dai link diseara la articolul cu dialogul.

  61. Posted February 15, 2009 at 12:31 am | Permalink

    Majoritatea articolelor de pe blogul meu au fost scrise imediat ce mi-a venit o idee legata de un subiect. Am inceput de la acea idee si am dezvoltat-o pe masura ce scriam, cu pareri, exemple personale sau ale altora, cu citate, cu linkuri sau chiar cu melodii asociate cu subiectul respectiv. De aceea, ele par ca si cand as sustine un dialog cu un prieten, nefiind finisate in vreun fel (poate doar ca asezare in pagina, desi, uneori, din graba de a posta, mai uit de acest aspect). Sursele de inspiratie sunt intamplarile de zi cu zi, discutiile cu unii oameni despre unele subiecte, filmele, muzica, viata, propriile dileme. Si de cele mai multe ori am inspiratie pentru scris la ore tarzii din noapte. Daca se intampla sa nu fiu in fata calculatorului atunci cand imi vine vreo idee, o notez (in 2-3 cuvinte). Nu tin sa scriu numai de dragul de a mai posta ceva nou. In ceea ce priveste titlul, il pun la final, incercand fie sa exprim pe scurt ideea articolului, fie sa il leg de vreo fraza din cadrul acestuia.

  62. Catalin
    Posted February 15, 2009 at 4:05 am | Permalink

    Onutzza, mi se pare in regula pentru un articol de blog sa nu fie super structurat.
    Se pare ca toata lumea are inspiratie de scris noaptea.
    Si eu am niste idei acuma (e 4), dar sunt prea obosit ca sa mai stau si sa le scriu. :)

2 Trackbacks

  1. By Despre mine | A blog on evolution on November 22, 2009 at 9:45 pm

    [...] primul rand sa produc articole de calitate pe blog (si sa experimentez mai multe stiluri). Gasiti aici niste idei despre stilul meu de scris. Alt lucru minunat la blog e faptul ca m-a determinat sa ma [...]

  2. By Retrospectiva | A blog on evolution on March 13, 2010 at 3:17 am

    [...] februarie 2009 – un titlu conceput special pentru a atrage atentia a obtinut rezultatele asteptate. Scopul a fost sa scriu cel mai interactiv articol pentru momentul [...]

Post a Comment

Your email is never published nor shared. Required fields are marked *

*
*

Subscribe without commenting