Tragic

Nu am avut timp sa scriu azi, dar hai sa debitez ceva inainte sa ma bag la somn:

Nu-mi merge liftul de 2 zile. Asta e un lucru bun, ca stau la etajul 8 si mai fac si eu un pic de miscare. Din pacate nu sunt genul sociabil cu vecinii, mai ales daca-i gasesc de speta joasa (si se gasesc din plin la mine in bloc). Anyway, cu ocazia defectiunii am aflat ca a murit cineva in bloc, la etajul 6. Azi dimineata erau 2 persoane pe hol, la un sprit. Fiecare celula din corpul meu s-a impotrivit, dar intr-un final m-am hotarat sa-i salut. Mi se raspunde pe ton dojenitor: “Dumnezeu s-o ierte”. “Bine, prietene, cum zici tu.. mai bine cauta borcanul ala cu muraturi, ca nu te vad bine dupa o noapte de inecat amarul”.

Am ajuns acasa pe la 12. Liftul tot defect. Fuck, iar trebuie sa trec pe acolo? Nu mare mi-a fost mirarea sa constat ca tovarasii de suferinta s-au inmultit. Erau vreo duzina si nu am putut decat sa le admir spiritul de camaraderie. Impreuna la bine si la.. priveghi (n-am zis “rau”). 2 dintre ei au fost vizibil deranjati cand am vrut sa trec, pentru ca stateau cu picioarele pe balustrada.

Dar mirosul. O, Doamne, mirosul! Pestilential si prevestitor de rau.. m-a luat prin surprindere, pentru ca eu eram pregatit pentru parfumul de corp in descompunere (e mai suportabil, crede-ma). 12 cocalari nespalati, 12 sticle goale sau aproape goale, 12 duzini de mucuri de tigara pe jos. Vreo doua sticle de energizant party-pack (sa nu fiu rau.. poate erau varianta priveghi-pack). Bleaaah!

Tragic.