Povestioara asta am lasat-o sub forma de comentariu aici.
S-a mai scris despre motivele pentru a ramane in tara in ultima vreme (pe nenumarate bloguri). Deci ma rezum la a face copy-paste (+ un mic comentariu la sfarsitul articolului):
Acum un an am fost in Israel cu 2 colegi de munca, pentru ca eram pe final de proiect (prestam pentru o firma de acolo).
Conditiile erau mai mult decat decente: stateam la hotel cu vedere la mare, mic dejun asigurat, masa de pranz la restaurant, in fiecare zi, diurna. Chiar si la birou conditiile erau mai bune decat cele din Romania.
Anyway, am stat acolo 3 sau 4 saptamani. Intr-o seara am iesit cu totii la o masa festiva, organizata pentru noi. Mai aveam 2-3 zile de stat acolo si unul dintre noi a mentionat ca abia asteapta sa ajunga acasa.
Unul dintre ei s-a mirat, a intrebat ce motiv putem avea sa vrem sa ajungem in Romania cat mai repede.
Ciudat a fost ca ne-am blocat toti 3 pentru cateva secunde si n-am stiut ce sa raspundem.
Ne-a salvat alt evreu: “There’s no place like home.”
Iar noi am confirmat la unison.
Apoi a venit comentariul sefului de proiect care e foarte arogant si sarcastic, dar la limita, cat sa nu deranjeze:“Even if it’s Romania”
Ceilalti s-au uitat speriati la el, dar noi deja eram pe burta. Felul in care a zis-o + accentul a fost criminal.
A urmat un rasuflu de usurare si toata lumea a ras copios.
Dar concluzia ramane valabila: “There’s no place like home, even if it’s Romania.”
In afara sentimentului de “acasa”, mai am un motiv pentru care stau in Romania.
Ma enerveaza atitudinea asta de “tara de rahat”, “n-ai ce face”, “nu ai nicio sansa”, “doar daca ai pile”, etc. Da, e mai greu, dar ma incapatanez sa obtin toate lucrurile la care visez in Romania. Am obtinut o parte din ele, iar acum imi par banale, pentru ca deja am alte prioritati. Atata timp cat putem vorbi despre evolutie (pe orice plan) in propria-ti tara, nu vad motivul pentru care ai lupta pentru visurile tale in alta parte.
P.S. Lipsesc cateva ore, iar comentariile sunt moderate (nu vor intra automat), din motive subiective. Imi cer scuze pentru inconvenient.
Loading ...
11 Comments
ti-ai schimbat stilul… sau poate mi-am schimbat eu ochelarii perceptiei.
acum nu mai sunt funny articolele, doar sunt si atat.
dap. nicaieri nu e mai bine decat acasa. din orice punct de vedere.
Te înveţi cu locaţia, cu modul de viaţă de aici, cu stilul şi parcă parcă ai mai rămâne. Nici eu nu sunt deacord că ţara e de cacao sau cum mai e numită. Dacă vrei să pui umărul la treabă şi să faci ceva/să ajungi cineva, poţi s-o faci de oriunde.
@stefania.. incearca sa scrii numai articole bune sau funny. cate unul pe zi. sa-mi zici daca-ti iese. recunosc ca a fost un articol scris pe fuga, pornind de la un draft in care salvasem comentariul respectiv. dar am vrut sa impartasesc povestioara.
@leonid.. da, mai sunt si prietenii, familia. parca nu-ti vine sa pleci in alta tara. poate pentru maxim 1 an, pe un salariu indecent, doar asa.
sincer, cred ca o sa incerc sa fac asta, chiar daca ma voi suprapune peste gandurile altor bloggeri. mersi pentru idee!
Perfect de acord cu motivele, dar fiecare trebuie sa si le gaseasca pe ale lui proprii (sau sa nu gaseasca nimic). Replica sefului tau de proiect spune insa mai multe. Iar eu tot ma intreb: de ce gasim cu totii ca trebuie sa AVEM motive pentru a ramane?
P.S. Ca sa nu ramana neidentificat: era comentariu la mine.
Merci de interventie, Diana (si scuze pentru memoria mea care lasa de dorit).
Yup.. de acord.. fiecare sa-si gaseasca motivele lui. Unii chiar nu au o problema in a locui in alta tara. Se integreaza foarte bine si nu mai vor sa revina in Romania.
O femeie maltratat de sot se plange lui Mahomed, profetul lui Allah, ca a indurat de la sotul ei toata viata batai, abuzuri, privatiuni. Profetul o priveste cu mila si ii spune: “Asa grait-a Allah: oare nu e pamantul destul de mare? De ce ai ramas acolo sa induri?”
E de prisos sa spun ca in opinia mea romanii sunt asemeni femeii abuzate – nici nu schimbam nimic esential in viata politica, in societate, in modul in care suntem tratati de functionarii publici, nici nu ne asumam riscul de a parasi acest loc uitat de civilizatie si in care si oamenii insisi au uitat ca uneori decenta implica lupta. Ne-am impotmolit intr-o perpetua neputinta care se transpune in clisee verbalizate: “nu ai ce face” “nu ai nicio sansa”…
Atunci cand cliseele devin “general truth” e de datoria noastra sa le combatem, sa ne implicam, sa luptam: clasicul “do your part for the common well-being” nu face parte din bagajul educational al romanului obisnuit; e mai lesne sa incropesti discutii banale la usa cafenelei. Ar mai fi si solutia imigrarii asemeni pionierilor americani ce au luat calea vestului in cautarea unei vieti mai bune.
Just do something – on a social scale i mean. Change ! (indemn adresat poporului roman)
Amen, brother. Welcome back.
I want change too, but not this kind of change.
ioi
you`re so funny
Thanks. I guess.
fara legatura directa cu articolul, dar gandul e puternic… in timp ce votam mi-am amintit ca aveam un lantisor de argint cu 7 stelute