The price of nothing

Bai, nu-mi pasa daca o sa par chitros, dar in ton cu articolul precedent, frate.. urasc preturile din Bucuresti. Or fi justificate?

Cum am ajuns sa dau 40 de lei pe o masa la City Grill sau La Mama? OK, mancarea e buna, dar nu e extraordinara. Puteam sa jur ca acum un an dadeam mai putin de 30 de lei pe aceeasi masa. Alt exemplu: acum 1 an si ceva dadeam cam 10 lei pe pranz (firma de catering). Acum dau aproape dublu. Chiar nu mi se pare justificat.. nu mai traim pe vremea cand inflatia era mai mult de 100% pe an.

OK, aicea chiar o sa par zgarcit.. dar mie 30 de lei pentru un abonament pe o linie la RATB mi se pare mult. Pentru ca de multe ori traficul e atat aglomerat, incat merg pe langa autobuz si-l depasesc. 30 de lei e o suma infima, dar in conditiile astea, ar trebui sa-mi dea ei bani, ca sa compenseze timpul pierdut si nervii pe care mi-i fac.

Sa mai zic? Am dat 230 de lei pe o pereche de pantofi care s-au stricat dupa vreo 5 saptamani.

Rata la credit nu merge niciodata in jos. Ma asteptam sa scada cu vreo 33 E, odata cu actualizarea Euribor 3M (care a scazut cu 1%). Asta e generala, n-are legatura cu Bucurestiul.

Biletele la opera s-au scumpit, de asemenea, considerabil. Dar asta e o situatie cu care sunt de acord.. trebuie sa aiba si oamenii aia ce manca. De fapt nu e vorba de asta, doar ca e o chestie de demnitate, in conditiile in care daca mergi la opera in Londra tre’ sa scoti din buzunar peste 100 de lire. Calitatea trebuie rasplatita.

In rest platesti pentru thin air.