Sunteti niste oi

Nu voi.. aia.
Un articol insipid inainte sa ma culc. E genul ala despre care am zis ca evit sa scriu prea des. Dar e 12 noaptea si vreau sa-mi menajez neuronii.

Poate sunt genul care se pierde in detalii si analizeaza prea mult, dar.. sa va povestesc o intamplare din seara asta, la metrou. La Victoriei exista o scara rulanta care coboara la peron. Oamenii sunt atat de egoisti si needucati, incat nu lasa banda din stanga libera cand vine un metrou (daca nu e al lor). Azi s-a nimerit sa vina ambele metrouri in acelasi timp. A fost a dracu de hilara faza: toata lumea alerga disperata, dar in momentul in care ajungea spre baza scarii rulante, observa ca e timp berechet sa prinda metroul si se oprea. Asta in timp ce lumea din partea de sus reinventa stepul din nerabdare si neputinta de a inainta. Dar doar pana ajungeau jos. Cand ajungeau jos se opreau. Stupid fucking sheep!

Va vine sa credeti ca exista oameni (multi) care nu s-au prins (sau nici nu s-au gandit) care-i faza cu urmele pictate pe treptele de la scarile rulante? Hai sa vorbim si de trepte obisnuite. Daca vreau sa depasesc pe cineva si schimb banda, ma uit si eu in spate, poate urca cineva scarile in alergare. Nu e normal asa? Nuuu.. mi s-a intamplat de multe ori sa ma lovesc sau sa ma opresc la milimetru de o(amen)i care schimbau banda fara sa semnalizeze. Si apoi se mai si uitau mirati la mine. Stupid flabbergasted sheep!

Alta: in pasaj, mai nimeni nu se sinchiseste sa ocoleasca.. ahem.. coltul (tocmai am evitat o cacofonie) cand schimba directia la 90 de grade. Merg toti lipiti de zid, in loc sa mearga pe partea dreapta. De ce? Ca sa castige o secunda? De fapt pierd vreo 5, pentru ca, inevitabil, dau peste cineva care vine din sensul opus. Adica, stiu ca nu suntem roboti, dar putina atentie la ce se petrece in jur nu strica. It’s called reality, my friends.