Continuu seria articolelor scrise la cererea publicului. Voi trata doua subiecte care nu au legatura intre ele, de aici titlul. 
Chrys mi-a propus sa scriu despre defectele unui prieten si felul in care am trecut peste ele. Nu voi intra adanc in problema asta, pentru ca am trasat o linie relativ la publicarea pe blog a detaliilor din viata privata. Pentru inceput, vreau sa mentionez ca-mi fac greu prieteni noi, sunt foarte selectiv. Daca un om e superficial, ipocrit (adicatalea mai superficial si ipocrit decat mine ), rezist cu greu la o conversatie de complezenta, d’apai sa-i devin si prieten. Prietenii mei au defecte, evident (they’re only human), dar sunt genul de defecte peste care pot trece (ca sa nu mai mentionez ca, probabil, am mai multe defecte decat ei). Oricum, ii cunosc de mai mult de juma’ de viata, deci m-am obisnuit cu ele si mi se par irelevante.
Singura mea problema cand vine vorba de prieteni vechi e faptul ca nu sunt receptivi la schimbari, ei fiind obisnuiti cu “vechiul tu”. Chiar si asa, ma accepta asa cum sunt, asta apreciez cel mai mult. Daca le cer parerea despre anumite aspecte din viata mea, risc sa primesc critici, altfel nu imi zic niciodata ce sa fac. Am vorbit intr-un articol mai vechi despre oameni care te limiteaza. Asta imi place la prietenii mei, nu ma limiteaza. Si, cel mai important, sunt primele persoane pe lista cand vine vorba de iesit in oras, mers la mare/munte sau cand am nevoie de ajutor.
Din lumea viselor
O fata simpatica, Sakuraame, mi-a cerut sa scriu despre cel mai vechi vis pe care mi-l amintesc. Pai, in afara de visul (care-mi parea foarte realist) cu extraterestri care ma rapeau, ma duceau pe nava lor si faceau experimente pe mine 
, ar fi asta: visam ca mergeam pe langa un gard inalt, foarte lung, insa pe masura ce ma apropiam de capat, mi-era teama ca ma pandeste o vulpe de partea cealalta a lui (da, mi-era frica de vulpe [aveam 5-6 ani], you want a piece of me??). Sec, nu? In cazul vostru, ce vise cu animale v-au marcat copilaria?
Cred ca mai interesant ar fi sa povestesc despre unul din visele mele recurente. Sunt convins ca multi dintre voi ati visat ca zburati sau levitati. Well, surprise: visul cel mai comun in cazul meu e unul in care levitez (da, chiar si la varsta asta mai revine, o data la cateva luni). Visez ca sar peste un numar interminabil de trepte, ma tin de picioare si reusesc tot timpul sa raman in aer, fara sa aterizez plus variatii pe tema asta – fara trepte, in panta sau pe traiectorie plana – asemanator cu decolarea unui deltaplan. Mai rar, ce-i drept, visez ca zbor. Pe masura ce ma concentrez (in vis, that is) ma ridic din ce in ce mai sus. Odata am ajuns la vreo 20 de metri.
Pe la 10 ani aveam un cosmar recurent. Ala era interesant de povestit, dar e prea fucked-up ca sa-l pun pe blog, nu vreau sa va sperii. Sakuraame, ti-l povestesc in particular daca te pasioneaza subiectul. 
Nu stiu daca voiati sa auziti povesti despre visele mele. Deci vin cu doua intrebari, ca sa adaug interactivitate articolului:
1. In cazul vostru, care e visul cel mai reprezentativ (sau care v-a marcat la un moment dat)? Bagati un comentariu sau un articol pe tema asta.
2. Credeti ca visele au o interpretare psihologica? A nu se confunda cu interpretarea din “cartile de vise” – aia mi se pare o tampenie. Ma refer la visul ca ansamblu, nu la faptul ca ai visat nu stiu ce obiect sau animal de nu’sh ce culoare.
Jo, tin’te bine: maine (sau poimaine, daca-s lenes) voi scrie despre ipocrizie si alti demoni.
Loading ...
43 Comments
Sa zicem ca un vis care m-a “marcat” oarecum a fost cel din noaptea de Boboteaza de cand aveam 16 ani, pentru ca l-am retinut in detaliu. Din cate am inteles ar fi trebuit sa se implineasca in anul respectiv, asa ca daca nu s-a implinit inseamna ca nu trebuie sa ii atribui niciun fel de explicatie ca si vis “premonitoriu”. Nu il dezvalui pe blog pentru ca nu este prea interesant.
Am si eu vise recurente:
- fie visez ca zbor, ca ma inalt deasupra orasului si plutesc asa pana in locul unde vreau sa ajung. Ma trezesc fericita.
- fie urc pe scari si ma urmareste cate un monstru iar eu ma impiedic, obosesc dar reusesc sa ajung in varf si sa scap. Ma trezesc mai obosita decat eram cand m-am culcat.
- fie vreau sa vad ce corespondenta am mai primit, dar cutia mea postala lipseste si incep sa caut plicurile mele prin toate cutiile in speranta ca nu s-au pierdut. Imi da o stare de ingrijorare chestia asta.
Eu sunt convinsa ca visele au interpretare si nu doar psihologica ci si fiziologica si premonitorie.
1. Dpdv psihologic ele pot sa prezinte o situatie care, interpretata (de catre tine, nu de altcineva, caci tu te cunosti cel mai bine), sa exprime ceea ce simti – dorinte, temeri.
2. Dpdv fiziologic, daca spre exemplu mananci ceva ce iti “pica mai greu” s-ar putea sa visezi chestii neplacute.
3. Dpdv premonitoriu, eu cand visez insecte multe stiu ca urmeaza sa primesc bani, chiar daca nu astept de niciunde.
Pentru ultimul punct (sau poate chiar si pentru primul) pot sa dau un exemplu de vis extrem de ciudat, pentru care am si gasit o explicatie ulterioara.
Am avut la un moment dat un prieten foarte bun. Din pacate, oamenii se schimba astfel incat relatia de amicitie a murit.
Intamplarea face ca la mai bine de jumatate de an de cand am intrerupt orice forma de comunicare, sa ma visez in biserica, ca invitata la nunta lui cu prietena. Nu m-a mirat faptul ca eram la nunta, caci ma asteptam, insa m-a frapat faptul ca mireasa a venit insotita de mama lui si de mama ei si toate cele trei femei erau in negru. Si m-am gandit…ce fel de mireasa se imbraca in negru?
In fine, m-am trezit, am povestit visul unei prietene gandindu-ma totodata ca ceva trebuie sa fie legat de acest vis, nu prea parea un simplu vis de noapte. Prietena s-a gandit sa nu am eu vreun necaz in urmatoarele 3 zile (3 femei-3 zile), insa ei i-l povestisem in a patra zi, deci pica varianta asta.
Timpul a trecut iar dupa vreo 2 luni am aflat intamplator ca tocmai in perioada in care eu am visat ce am povestit mai sus, mama “miresei” din vis decedase in urma unui cancer. Mama ei si mama lui erau destul de apropiate dar el nu se intelegea prea bine cu viitoarea soacra, astfel incat se poate ca de aceea sa le fi visat eu pe cele trei femei in negru iar pe amic nu. Probabil ca, fiind foarte buni prieteni inainte, gandurile lui mi s-au transmis telepatic, habar nu am cum.
Auch, sa ma opresc aici pana nu scriu un articol intreg dintr-un simplu comentariu
)…
Hehehe, Onutzza, mai lasa si la altii loc de comentat. Daca acoperi toate aspectele, ceilalti ce sa mai zica?
Just kidding. Merci de comentariu, apreciez ca ai impartasit visele tale. Cat despre visele premonitorii, raman la parerea mea. Cred ca a fost doar o coincidenta.
Haha…eu in general am multe de spus
)
Well…stii cum zice romanul: parerea mea. Poate altii au opinii diferite, nu?
Hai ca ma duc la culcare ca ma prind zorii comentand pe aici.
Sa vedem. Pana si-or da si altii cu parerea: noapte buna.
ma gandeam si eu… nu sunt vise recurente la casa mea. din cauza ca visez mult prea rar. sau ca sa dau crezare altor teorii, probabil imi amintesc f rar ce visez. o sa vi-l spun pe ultimul, mai ales ca nu e compromitator la nivel de continut
si e productie proaspata, fix de luni dimineata.
aveam un caine, o chestie creatza si mica (f ciudat, pt ca in realitate am visat mereu la dogi germani sau ca second choice orice alta rasa de talie medie-mare, par scurt si pronuntat simt al disciplinei) si ies cu aceasta natie de caniche la plimbare. la un moment dat se apropie de noi amenintatori alt caine cu stapanul lui, unul cu un aer fioros, de caine comunitar flamand de-o saptamana. din una in alta ajungem ca fiind importunati la fiecare pas, pierd controlul asupra cainelui meu si-l pierd si din vedere. doar un moment, suficient insa ca javra aia sa-l sfasie. cand l-am vazut in ce hal il lasase, parca m-am simtit mai rau decat daca ma manca pe mine bau bau. sa ne intelegem, nu era prea frumos si nicidecum cainele ideal, dar era al meu, incat m-am trezit subit, cu o stare de agitatie extrema.
ca sa ajung si eu la un struto-camilo-comentariu, uite de ce e mai comod sa povestesti anumite chestii unor straini decat prietenilor mai vechi (prietenii stiu de ce, sac!)
Si i-ai gasit vreun sens visului?
Pai o fi mai comod, dar din cand in cand e utila si o struto-discutie offline, la o terasa.
cainele din vis seama destul de bine cu unul de plus care-si face veacul prin dezordinea din camera mea. seamana si cu unul din fostii caini ai sora-mii, un nenorocit care-ti sarea in cap la propriu mai repede decat orice pisica. nu prea fac caz de chestiile astea. ma gandesc ca o fi din cauza felului in care a decurs seara de duminica. aflasem ca sefia mi-a schimbat iar perioada de concediu, dar fiind duminica nu m-am putut lua de sanatatea sefului direct, insa deja faceam planul de actiune, mai ales ca avusesem aceeasi discutie cu 2 sapt inainte. eram deja tensionata. tot ce-am copt duminica am pus in aplicare luni
)
te tin la curent daca tacerea e sau nu de aur dar cred ca cineva odata tot trebuia s-o faca si de ce nu eu, daca tot aveam “profunde nemultumiri”?
acum, ca sa debitez o chestie cat se poate de adevarata, sunt genul care, daca dau nas in nas cu o pisica neagra, ii las o secunda timp sa-mi taie strada. daca nu se grabeste insa, risca sa fie calcata pe coada. in cel mai rau caz ma impiedic de matza daca n-o vad , dar in nici un caz nu-mi scuip in san si nu ma intorc 3 pasi.
probabil ca visele si realitatea se interconditioneaza intr-o oarecare masura dar ca sa cred in vise premonitorii am nevoie de ceva dovezi (pe cat posibil stiintifice). mi se pare mai acceptabil sa cred in norocul la loto decat in premonitii
: )
mi-ar placea sa schimb visul in care-mi pierd pantofii pe strada (cel recurent) cu visele in care zbor sau levitez in diferite locatii. Astea cu zborul sunt din copilarie. Si cu animale multe, de tot felul, inclusiv elefanti si girafe inghesuite intr-un ascensor in care ma aflu si eu. Si care urca pe-un acoperis, de unde imi dau drumul si plutesc. La mine, cel mai frecvent cosmar era (am scapat de el) in faza de somn adanc, in care nu-ti simti corpul: visam ca vreau sa ma trezesc si sa deschid lumina, dar nu reuseam nici macar sa vorbesc. Nu e cel mai urat, dar destul de frustrant.
Sigur ca ma pasioneaza subiectul
mama de cand astept articolul asta!!
Eu nu-mi amintesc sa fi invatat sa zbor decat de acum cativa ani (pana atunci visam ca sunt la volan si-mi conduc masina, dar nu aveam carnet)
Am inceput sa zbor coborand treptele dar fara sa le ating cu picioarele, genunchii ii tineam indoiti. Apoi am inceput sa plutesc, ridicand mainile ca o pasare, dar nu dadeam din ele, ci asteptam sa ma traga “ceva” in sus.
Apoi am invatat sa zbor de-a dreptul, ma asezam pe burta (in aer) exact ca si cum inoti. Si luam curbele dand din maini, si cand voiam sa ma opresc ma asez din nou in pozitie verticala. Mie imi era frica cand ma ridicam prea sus…
Apoi am vrut sa zbor si cu alta persoana pe care o cunosc in viata reala… nu mi-a iesit decat sa zbor ‘pe langa’ ele in timp ce ele mergeau normal… so, will you fly along with me? eu zbor peste strazi si peste masini… tu pe unde zbori?
Buuun… si animalul care mi-a terorizat copilaria era un urs. sau un lup. sau un caine… nu mai stiu, ideea e ca visam ca am mainile vinete de muscaturi…
@sakura ame.. girafe si elefanti cu tine in ascensor? Cu siguranta nu suferi de claustrofobie.
@stefania.. mai aveam un vis in care conduceam o masina de pe bancheta din spate. Ma chinuiam s-o opresc cumva, dar abia ajungeam la volan.
A, si eu mai am vise d-astea… ma chinui s-o opresc, urc pe scaunul din fata si apas pedala la maxim si nimic.
)
Dar nu mi-ai raspuns la intrebare: will you fly along? (asta daca intr-adevar zbori si nu ne-ai pacalit
No, I fly by myself.
@sakura ame: visele unora devin realitate in viata altora
))))
mi-amintesc f bine de o zi de februarie si de un plonjon imposibil de mascat… cazusem atat de neinspirat incat in loc sa ma ridic, a trebuit intai sa ma intind pe asfalt cat eram de lunga si sa-mi recuperez un pantof, apoi 4 labe si succesiv 2 picioare. cand m-am gandit cat de copios se va fi amuzat cine m-a vazut, am pufnit si eu in ras desi initial mi se umezisera ochii binisor – si durea binisor, la drept vb
Mersi Stefania ca mi-ai reamintit…pe langa visele recurente de mai sus mai am unul in care visez ca sofez, dar nu am carnet, nici nu imi merge sistemul de franare si stau cu teama sa nu ma opreasca politia.
Se pare ca toata lumea are visul asta cu masina care nu se opreste.
)
Da, ai zis bine, n-ai intrat adanc in subiect, dar l-ai tratat frumos.
Cat despre vise reprezentative, visez sau imi amintesc rar ce visez. Dar spre surprinderea mea chiar azi noapte am avut un vis cam nasol. Se facea ca urma sa intru la inchisoare impreuna cu tata-miu si culmea, ma chinuiam sa ajung la inchisoarea,aia, ca n-o gaseam. Traumatizant drumul ala spre inchisoare, oricum e cu happy end, n-am ajuns acolo. Pentru ca m-am trezit
Daca crezi in vise premonitorii, ar fi bine sa nu iesi din casa zilele astea.
Stau 2 zile in baie cu lumina stinsa. Nu cred in vise, dar mai stii, poate ma insel
interesanta ideea cu interepretarea psihologica a viselor. cred ca o sa bag un post pe tema asta
OK, Cami, eu il astept. Show me what you got.
No way? Way!!!
Da’ stiu ca n-ai mintit cand ai zis ca esti aglomerata.
Da, am luat micul dejun la 18:30
A fost o zi mai plina, ce sa fac …
Sincer, n-am mancat nici pana acum. Dar macar nu am mers la munca azi.
Daca n-ai muncit si n-ai mancat pana la ora asta, inseamna ca esti bolnav de lene cronica
mai lasa admiratoarele si mananca, sau e o strategie, sa te ia cu leshin ca n-ai mancat, sa vina careva sa aiba grija de tine? 
@catalin: poor child… sa nu-ti ramana larg tricoul mulatsi mai ales sa nu lesini. chestia pozitiva e ca mi-ai amintit ca si eu tre sa servesc micul dejun+pranzul+cina… in 30 de min o fac si pe asta. te sfatuiesc sa iei si tu masuri
Acum tastez cu degetele unsuroase, deci am luat masuri deja.
pfua… ma enervezi cu moderarea asta
Ah, scuze, ratasem anteriorul comentariu.
Nu e lene cronica.. m-am luat cu o groaza de chestii.
Nu-i o idee rea aia cu induiosatul admiratoarelor. Cine se ofera sa aiba grija de mine? blink-blink ;;)
ma gandeam ca-i super faptul ca ai evitat sa lesini. eu nu mai fac flotari si tractiuni de mult asa ca nu puteam fi de mare folos nici daca ma ofeream voluntar
ai putea totusi sa faci un recensamant al potentialilor voluntari
Stai putin, “flotari si tractiuni”? Despre ce vorbim aicea?
despre sustinerea lesinatilor… sau crezi ca induiosarea si spiritul protector sunt de-ajuns ca sa cazi pe moale?
))))
Ah, ma gandeam eu prea departe.. la resuscitarea lesinatilor adica.
cred ca am inteles care era scenariul… te gandeai la o metoda anume de resuscitare? ceva gen baywatch? n-as vrea ca abia resuscitat sa fii i situatia de a lesina din nou:))))))))))))
ma gandeam la una mai placuta (care ar putea avea legatura cu salvamaritzele din baywatch). Iar imaginatia mea bolnava gasise deja un sens flotarilor si tractiunilor (desi partea cu flotarile ar trebui sa fie tipica barbatului).
)
statul intre 4 pereti te poate face s-o iei razna… ia zi, nu cumva ne pregatesti articolul despre ipocrizie sau chestia despre blo-uri si bloggers tre sa tina loc si de pranz, si de cina? nu de alta, dar azi simteam nevoia sa-mi umplu timpul cu ceva, in orarul de serviciu, desigur… am citit pe undeva o argumentatie despre motivele pt care nu trebuie sa zbori cu wizz air
Iar pui presiune pe mine.
Din pacate articolul ala vine maine seara in cel mai bun caz.
mi se pare interesant ca toti visati ca zburati, plutiti etc citisem pe undeva ca visele de genul asta inceteaza la varsta adulta. raman doar prabusirile :p
eu am tot felul de vise tare ciudate, cu scenarii f imbarligate. cel mai recent pornise de la cuvantul si ideea de dor si s-a terminat cu mine cautand un copil sub un pat din care au ramas doar niste picioare de pui (din copil). si in background o voce: “Si mi-e dor de mama si de tata…” Si suna f poetic, de parca ar fi fost finalul vreunei poezii.
Si da, cred in interpretarea viselor (nu aia de genul asta egal asta). Ca sa imi deslusesc o serie de vise am apelat destul de des la Freud si am descoperit in timp ca nenea Freud nu batea campii deloc.
P.S. ma tin bine de tot !
@Jo.. ciudat vis.
Am avut si eu niste vise ciudate de tot.. nu-mi vine sa le povestesc.
(s-ar putea sa mai intarzie articolul cu ipocrizia)
pai atunci ma tin degeaba bine
))
toti avem vise ciudate. e ca o oala in care bagi cu susul in jos elemente din tot ce ai trait si ti-a trecut in cap intr-o zi, plus sentimente , emotii (chestii din alea neglijabile). e o coirba, visul asta…
oricum eu sunt indragostita iremediabil de literatura suprarealist, as trai perpetuu intr-un vis.
Si uite-asa aflu chestii noi despre cititorii mei, nu doar viceversa.
cum ca mananc literele
parca am scris cu piciorul ultimul comment.
sorry.
ok, te iert de data asta.