Rex

Îmi plăcea să împart mâncarea, indiferent că erau bomboane, legume, fructe verzi sau coapte, cu Rex, un maidanez negru din curtea bunicilor. Obișnuiam să-l strig de la distanță: “Rexonaaaa”, ca să-mi anunț prezența. El începea să latre și să se gudure. Cel mai mult se bucura când îi aduceam bomboane. Eram destul de atașat de el, deși nu mă consider un iubitor de animale. Probabil n-aș suporta să țin un animal de companie în casă. Țin minte că, la un moment dat – probabil crescusem și nu mai eram așa apropiați – am dat să-l mângâi, doar că eram încordat, mi-era un pic teamă. El a simțit încordarea și a încercat să mă muște. Posibil să mă insel, dar cred că mătuși-mea m-a învinuit că i-aș fi făcut eu ceva, că altfel nu încerca să mă muște. Iar a doua zi, nu mai știu ce făceam pe lângă el, dar am scăpat o scândura mare și grea chiar în capul lui. M-am speriat. I-am zis mătuși-mii despre întamplare, plângând și explicându-i cu disperare că nu a fost cu intenție. De data asta m-a crezut și m-a liniștit. Când era deja foarte bătrân, țin minte că, într-una din ultimele zile l-am strigat, ca în vremurile bune, iar el a răspuns cu un lătrat răgușit și stins. Într-o zi, tatai-miu a decis să-i curme suferința și m-a luat cu el, să asist la momentul morții. L-a împușcat cu un pistol improvizat, făcut dintr-o țeavă în care lovea cu un ciocan.

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars6 Stars7 Stars (1 votes, average: 6.00 out of 7)
Loading ... Loading ...


    Articole asemanatoare:
  1. No related posts

This entry was posted in Toate. Bookmark the permalink. Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

One Comment

  1. Stefania
    Posted February 29, 2016 at 7:21 pm | Permalink

    Deci se poate :) frumoasa amintire.
    Bonnie nu mananca fructe deloc :) ) Imi place cum apuca sfios cu dintii mancarea de la mine din mana si fuge cu ea sa o ascunda pentru zile negre. Cand a fugit anul trecut si am stat 2 saptamani fara sa stim pe unde umbla il visam noaptea si plangeam dupa el. Iar acum nu l-am mai vazut de o luna. :(
    Traumatizant sfarsitul amintirii tale, se putea rezolva mai civilizat cu o injectie la cabinetul veterinar, ceea ce ma face sa cred ca nu erai asa mare cand a murit, poate inca nu erau inventate injectiile astea. Macar l-ati ingropat?
    Odata un copil din vecini i-a taiat coada cu toporul unui catel maidanez din fata blocului… eram toti copiii din cartier adunati acolo, eu aveam vreo 12 ani si fratimio 5.. am ramas socati, daramite sa vezi cum ii zbora creierii catelului cu care imparteai mancarea :( (

Post a Comment

Your email is never published nor shared. Required fields are marked *

*
*

Subscribe without commenting