Reinvent yourself or die trying

Intamplator, prin articolul asta raspund la o leapsa de la Madelaine***. Dar subiectul chiar ma preocupa.

Who the fuck am I??

Cati dintre noi mai putem raspunde la intrebarea asta?
Care e scopul nostru in viata? Ce am realizat pana acum si ce urmarim?

Mi se pare fascinant cum o simpla chestiune de perspectiva schimba radical modul in care percepem lucrurile. Cum o persoana mai conservatoare percepe un lucru nou ca o povara, in timp ce o persoana open-minded il percepe ca pe o oportunitate.

Eu ma situez undeva la mijloc. De un an incoace ma tot lupt cu mine. Lupt impotriva felului meu de a fi. Uite, chiar in primul meu articol specificam ca vreau o schimbare, iar ideea cu evolutia s-a conturat in mod natural. Heh, I keep going back to it once in a while. Damn loops. :)

Dar, dupa cum spunea un prieten, e al dracului de greu sa lupti impotriva ta. Si totusi, mi-am gasit entuziasmul in misiunea asta de reinventare, in lupta asta impotriva “vechiului eu”. Mai vine un “dar”:  sunt secat de energie. Iar cand fac un lucru la jumatate din randament, imi ramane mandria. Sunt mandru ca nu renunt la ideea de a ma schimba, de a nu pica in mediocritate. Si exista niste chestii la mine pe care nu cred ca le voi accepta vreodata.

Dar ar trebui sa fiu mandru? Sau abordarea mea e gresita?

I against I, flesh of my flesh and mind of my mind,
Two of a kind but one won’t survive.

Tind sa nu fiu de acord. Da, sunt constient ca analizez versurile unei melodii si, mai ales, rupte din context, dar suportati-ma un pic. Exista o parte din noi care sta la baza noastra si nu va muri niciodata. La fel cum, daca sunteti ca mine, exista o parte care nu va inceta sa caute a fi mai buna, a corecta unele defecte. Deci ambele parti supravietuiesc, iar lupta asta crancena tine la nesfarsit. Asta e, oare, un avantaj sau se anuleaza reciproc? N-ar fi mai bun un armistitiu?

E tipul din Fight Club, in caz ca imaginea vi se parea total aleatoare :)

E tipul din Fight Club, in caz ca imaginea vi se parea total aleatoare :)

A castiga razboiul inseamna, de fapt, a te recunoaste invins?

Voteaza articolul pe Blogoree

PS. Acest articol se vrea un preludiu pentru urmatorul, in care vreau sa vorbesc din nou despre cealalta activitate prin care incerc sa devin mai bun, actoria. Va fi un bilant despre aproape un an de autodepasire.

*** Nota: de fapt am trisat. :-” Leapsa cerea altceva, dar am preferat sa raspund intrebarilor din primul paragraf al articolului Madelainei.

Sursa foto.

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars6 Stars7 Stars (1 votes, average: 7.00 out of 7)
Loading ... Loading ...


    Articole asemanatoare:
  1. De ce nu pot renunta la blog
  2. Sinestezie
  3. Ta-daaa: I do stand-up

This entry was posted in Despre mine, Toate and tagged , , , , , , , , , . Bookmark the permalink. Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

19 Comments

  1. Posted August 20, 2009 at 1:14 am | Permalink

    interesanta melodia! Au ceva vechime aceste versuri. Dar true .. true …

    who am i? one man squadron
    Ma stir the fire this time that’d snatch your tomorrow
    the thousand yard spear that’ll pierce through your armor

  2. Posted August 20, 2009 at 5:47 am | Permalink

    Dar, dupa cum spunea un prieten, e al dracului de greu sa lupti impotriva ta. Si totusi, mi-am gasit entuziasmul in misiunea asta de reinventare, in lupta asta impotriva “vechiului eu”. Mai vine un “dar”: sunt secat de energie. Iar cand fac un lucru la jumatate din randament, imi ramane mandria. Sunt mandru ca nu renunt la ideea de a ma schimba, de a nu pica in mediocritate. Si exista niste chestii la mine pe care nu cred ca le voi accepta vreodata.

    Zoinks! Dupa cum zicea Shaggy din Scooby-Doo…
    Mi-a cam picat maxilarul pe tastatura cand am citit partea asta pentru ca seamana perfect cu gandurile mele, cu ceea ce imi spun mereu: I refuse to sink into the swamp of mediocrity!!!.

    Mi se spune mereu ca o conditie esentiala ca un om sa fie fericit este sa se accepte asa cum este. Nu pot fi de acord. Nu mereu. Doar atunci cand totul merge de prea multa vreme din rau in mai rau si deja ajung la disperare. Atunci ajung sa ii cred. Sa cred ca eu nu am dreptate.

    Si totusi… In ultimul an mi s-au intamplat foarte multe lucruri care m-au facut fericita si asta m-a motivat sa trag tare de mine, ca sa simt ca le merit. And guess what? Atitudinea asta m-a ajutat. Pentru ca datorita ei au ajuns sa mi se intample alte lucruri care m-au facut fericita. Si iar am simtit foarte intens ca am pentru ce sa lupt. Ca e bine asa.

    Eu am acceptat ca razboiul nu va avea un sfarsit. Nu atata timp cat sunt in viata. Asa ca va conta doar cum vor sta lucrurile inaintea ultimei mele clipe.

  3. Catalin
    Posted August 20, 2009 at 8:13 am | Permalink

    @brontozaurel.. pai nu degeaba exista expresii precum “ignorance is bliss”, “fericiti cei saraci cu duhul”..
    Guess what: asta cu fericirea nu e musai sa fie un scop pentru fiecare. Unii oameni isi aleg un anumit drum in viata, care nu include a fi fericit. Nu stiu.. oate se sacrifica pentru altii, asta e doar un exemplu.
    Totusi, dupa cum ai spus si tu, e greu sa te ascunzi de momentele de fericire daca ai un obiectiv clar in minte, daca lupti pentru a-l realiza. Inevitabil, vei avea si satisfactii. Trebuie doar un pic de rabdare pana sa-ti fie rasplatita munca, uneori trebuie sa astepti dezamagitor de mult pentru asta.

  4. Posted August 20, 2009 at 9:33 am | Permalink

    inainte de a promova schimbarea, n-ar trebui sa gasesti un raspuns la intrebarea cine esti? :)

  5. Catalin
    Posted August 20, 2009 at 11:59 am | Permalink

    @taradaciuc.. cu intarziere am observat ca intrase cometnariul tau in moderare. Sorry for the delay. :)
    @zamolxis.. tocmai, ca nu stiu sa raspund la intrebarea asta.
    I guess a big part of this struggle is us trying to figure ourselves out. :)
    Initial pusesem titlul “Reinvent myself or die trying”, dar n-am vrut sa sune a post (prea) personal, ci am vrut sa iasa la suprafata persoanele care se identifica cu ce am descris in articol. :)

  6. Posted August 20, 2009 at 3:27 pm | Permalink

    watch this :) macar primele 15 min…dupa aia o sa vrei sa vezi tot:)

    Be Unclutched (Vol 1)
    http://www.youtube.com/watch?v=r1oSyAOXirM

  7. Posted August 20, 2009 at 8:06 pm | Permalink

    … si nu scrie nici despre cum te-ai autodepasit tu la actorie folosind energia altora… sorry!

  8. Catalin
    Posted August 20, 2009 at 8:07 pm | Permalink

    Wth are you talking about? :) )

  9. Posted August 20, 2009 at 8:12 pm | Permalink

    I´m talking about what I´m doing everyday at work… nu e mediul meu acolo, asa cum nu e mediul tau la actorie… sau dupa ce m-am “retras” eu ti-ai dat seama ca iti place si mai mult?

  10. Catalin
    Posted August 20, 2009 at 8:19 pm | Permalink

    De ce sa nu fie mediul meu acolo? Imi plac colegii. Pacat ca ii schimb atat de des. E adevarat ca nu pot sta acolo la nesfarsit, din pacate. :(

  11. Posted August 20, 2009 at 8:21 pm | Permalink

    ei uite, cu exact aceleasi cuvinte imi descriu si eu serviciu: imi plac colegii, dar activitatea ma cam terorizeaza psihic… si maine incep iar dupa 2 saptamani de concediu :( (

  12. Catalin
    Posted August 20, 2009 at 9:08 pm | Permalink

    Pai spor la treaba.. macar vii cu forte proaspete..

  13. Posted August 20, 2009 at 9:40 pm | Permalink

    a, da… si nu mai fabula sau inflori povestile. nici referitor la persoana ta, nici referitor la altii. cu cat relatezi lucrurile exact asa cum s-au petrecut, cu atat vei putea sa-ti dai seama unde trebuie schimbat macazul… daca te complaci mereu in “creativitate” n-ai realizat nimic pe termen lung. :D
    (asta in cazul in care nu ti-ai insusit alte articole pe care le-a scris Catalin pe blog pana acum ;) :P )

  14. Catalin
    Posted August 20, 2009 at 9:43 pm | Permalink

    Te referi la faptul ca am zis “primul articol” in loc de “primul articol serios”?

  15. Posted August 20, 2009 at 9:44 pm | Permalink

    =))

  16. Posted August 20, 2009 at 9:47 pm | Permalink

    … daca tot ai mentionat… nu ma refeream la asta, pentru ca nu observasem asta. ma refeream la unele relatari pe care le-am citit intr-un articol, iar in altul nu se mai potriveau. si mai faceam referire si la unii cititori (comentatori) ai blogului tau, asa ca munca in echipa, ca tot e blogul nostru, al tuturor ;)

  17. teo_n
    Posted August 21, 2009 at 12:13 am | Permalink

    ideea de a nu pica in mediocritate? cred ca ai zis-o sub influenta caracteristicii tale mandrii… poate ar trebui sa te scuzi cu tine insuti si sa rectifici: “ideea de a te ridica din mediocritate”

  18. Catalin
    Posted August 21, 2009 at 12:15 am | Permalink

    ok

  19. Posted May 9, 2010 at 9:33 pm | Permalink

    … in continuarea lui teo_n, nu, adica, nu te ridica din mediocritate, ci stai acolo sus unde te vezi tu ca esti :) ca sa am si eu spre cine sa tind :P somnusor ca ma doare capu’ de mor :(

2 Trackbacks

  1. By Ta-daaa: I do stand-up | A blog on evolution on August 22, 2009 at 3:23 am

    [...] « Reinvent yourself or die trying [...]

  2. [...] pasarea de lepse, am ajuns inevitabil si in situatia de a ma inspira once again si de a ma lasa “roasa” de doua noi intrebari [...]

Post a Comment

Your email is never published nor shared. Required fields are marked *

*
*

Subscribe without commenting