Puterea de a inspira vs nevoia de a fi inspirat

Una din frustrarile mele este retinerea oamenilor de a imparti cu ceilalti cunostintele si experientele lor.

“Omule, am nevoie sa invat chestia aia. Ai 2-3 ore sa-mi arati si mie?”
“Citeste cartea aia.”
(after a while)
“Am citit din carte, m-am cam impotmolit la jumate’ .. sunt cam greu de digerat conceptele. Am nevoie de un exemplu practic.”
“Pai mai bine iti explic pe messenger.”

Alta frustrare e ca oamenii nu vor sau nu stiu sa fie ajutati. Nu ma refer la a ajuta o persoana care chiar nu vrea sa aiba de-a face cu tine sau care se descurca singura, dar de multe ori oamenii stiu doar sa se planga si vor doar sa fie ascultati.

“Nu stiu sa fac chestia aia, ce misto de tine ca stii, cred ca te ajuta mult..”
“Pai hai ca te invat eu.. e super usor, mai ales daca-ti arata cineva. Se gaseste timp pentru asta. Totul depinde de tine.”
“Aa.. hmm.. hai ca ma mai gandesc. Vad eu ce fac.”

Incerc sa determin care-s motivele pentru cele doua atitudini: egoism, lene?

O sa sar rapid la concluzie, pentru ca nu vreau sa scriu un articol kilometric:

In primul caz, problema e ca oamenii nu simt nevoia de a inspira lumea din jurul lor. Probabil se gandesc ca e o pierdere de timp sa-i explici cuiva un lucru si ca nu au nimic de invatat de la persoana respectiva. Mie mi se pare ca e o conceptie gresita, deoarece colaborarea altruista duce la o evolutie mai rapida a individului decat daca e autodidact.

In al doilea caz, problema e ca oamenii nu sunt usor de convins. Degeaba esti entuziast si vrei sa-ti impartasesti cunostintele, daca nu esti o persoana care inspira cu adevarat. Frica de necunoscut invinge, pentru ca orice persoana e reticenta in a invata un lucru nou, daca nu e convinsa ca e usor de asimilat.

Sau poate de vina e faptul ca nimeni nu-si mai misca curul de pe scaun, ffs!

Am mai vorbit despre subiectul asta aici.