Out of my mind, out of the box

Out of the box

Out of our minds or out of the box?
Fiecare dintre noi a avut ciudateniile lui in copilarie, nu-i asa? Please, share. :D

Incep eu:
Pe la 8-9 ani imi placea sa citesc stand in cap, pe fotoliu, cu picioarele in lotus. De ce? Nu stiu, dar atata timp cat citeam, in loc sa joc gropicica la coltul blocului, nu mai conta.

Timp de mai multi ani, din primara pana pe la sfarsitul gimnaziului, aveam obiceiul sa traversez strada, desi eram pe partea care trebuia. Asta presupunea sa mai traversez o data, cand ajungeam la destinatie. Nu mai tin minte de ce faceam asta. Cred ca era felul meu de a ma provoca, mai ales ca eram foarte lenes. De fiecare data ma hotaram sa traversez strada in ultimul moment.

Pe la 10 ani mi-era greu sa invat la materii precum istoria sau geografia, nu puteam deloc sa ma concentrez si sa asimilez informatia. Mama mi-a aratat ca pot invata scriind. Iar mie mi-a venit ideea sa scriu in spirala, adica pe marginile unei foi A5, inspre interior. De ce? Nu stiu, dar daca trucul asta imi concentra atentia la ce trebuia sa invat, foarte bine.

Nu-i usor sa explici asemenea obiceiuri. In primul rand faceam chestiile astea pentru ca puteam. In al doilea rand, exploram, pentru ca asta face orice copil. Mai facem asta oare, mai stim sa exploram? Sau ne multumim cu retete care “merg”?

La munca urmam metodologii. La examene rezolvam problemele urmarind niste pasi stricti (spre deosebire de gimnaziu si liceu). Cand mergem in oras, nu ne abatem de la arterele principale, desi am fi surprinsi de ce am putea gasi in spatele unor blocuri comuniste. Heh, cand facem dragoste, nu mai tremuram la fiecare atingere, ca la 18 ani, pentru ca ne-am obisnuit.

Inca ceva: pe masura ce ne maturizam, filtram unele ganduri instant. Dar atunci, ce rost isi mai au acele impulsuri? Chiar e o idee buna sa reprimi orice gand care pare lipsit de sens la o prima evaluare?

Acum nu mai stau in cap cand citesc, nu mai scriu in spirala si nu obisnuiesc sa ma abat de la drum; nu ma ajuta chestiile astea. Dar nu mi-ar strica un pic de open-mindness juvenil, un pic de curiozitate naiva in momentul in care lucrez la ceva, scriu sau socializez sau.. orice. Nu mi-ar strica sa ma joc un pic si cred ca nici tie.

Asadar, in ultima vreme, dau atentie si celor mai ciudate ganduri, incerc sa ma joc cu ele, sa le dau un sens, stimulandu-mi, astfel, creativitatea.

So take a dive into your mind and get out of the box.

Voteaza articolul pe Blogoree

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars6 Stars7 Stars (1 votes, average: 7.00 out of 7)
Loading ... Loading ...


    Articole asemanatoare:
  1. Type-in comedy
  2. Reinvent yourself or die trying
  3. Sezatoare virtuala. Ziua 63. Monolog Jake, “Minciuna din mine”

This entry was posted in Despre mine, Toate and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink. Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

29 Comments

  1. Posted February 25, 2009 at 10:11 pm | Permalink

    Stii ce faceam eu? Puneam diacritice la cuvinte care in mod normal nu au diacritice… si se chinuia mama sa le stearga… sau imi rupea foaia direct si mai primeam si o palma pentru neobedienta.

    in clasa a IX-a cand am inceput sa tin un jurnal (mai mult sau mai putin intim) imi inventasem propriul alfabet. am pornit inlocuind literele din numele meu cu cifre = STEFANIA = 1234565 si am completat si celelalte litere din alfabet cu cifre sau diverse simboluri. De ce? Ca sa nu-l gaseasca mama, sa-l citeasca si sa-mi faca morala…

    De cand imi aduc eu aminte imi placea sa desenez flori in forma de stea: 5 petale romburi.

    “cand facem dragoste, nu mai tremuram la fiecare atingere”… vorbeste pentru tine :P

    PS. Incet incet incepi sa scrii articole cat mai aproape de nivelul meu de constiinta/creativitate/intuitie/open-mindeness/crazyness/confusioness :D

    PS2. Nu-i asa ca pe viitor o sa scrii si despre ce/cum visezi? Ma intereseaza partea de levitatie…

  2. Posted February 25, 2009 at 10:52 pm | Permalink

    ”Asadar, in ultima vreme, dau atentie si celor mai ciudate ganduri, incerc sa ma joc cu ele, sa le dau un sens, stimulandu-mi, astfel, creativitatea.”

    Ca de exemplu obiectivului cu 100 de flotari? :) )))

  3. Catalin
    Posted February 25, 2009 at 10:54 pm | Permalink

    @Stefania – nu prea visez sau nu tin minte ce visez
    @Moretta – da, de ce nu? :D
    Which reminds me.. today is day 2 of my training. :)

  4. Posted February 25, 2009 at 10:56 pm | Permalink

    ha, a aparut bannerul cu roblogfest… already voted you

  5. Catalin
    Posted February 25, 2009 at 11:07 pm | Permalink

    Thanks

  6. Posted February 26, 2009 at 12:56 am | Permalink

    Eu ma joc. Si cand socializez, si cand scriu.

  7. Posted February 26, 2009 at 8:40 am | Permalink

    Am impresia că eu înţeleg ceva total diferit prin out of the box. Pentru mine e un fel de nonconformism raţional, din postul tău am înţeles că e ceva mai mult de atât şi că are şi o latură ciudată.
    Ciudăţenii d-astea n-am avut în copilărie, sau poate le-am avut şi nu mi le mai aduc aminte.

  8. Catalin
    Posted February 26, 2009 at 8:57 am | Permalink

    @Onutzza – good :D
    @Bau – uite aici http://en.wikipedia.org/wiki/Outside_the_box .
    Am facut o analogie. Chestiile pe care le faceam cand eram mic nu erau outside the box, dar procesul de gandire de atunci ar putea fi aplicat in rezolvarea unor probleme actuale, ducand la o solutie out of the box.

  9. Posted February 26, 2009 at 10:10 am | Permalink

    Da, am priceput. Ce vrei să zici e că o dată ce eşti obişnuit de mic să raţionezi aşa (prin diverse jocuri) mai târziu gânditul out of the box vine de la sine. Dau dreptate, văzusem şi un documentar fain pe tema asta (un grup de 10 copii au practicat diverse jocuri menite să le stimuleze inteligenţa la vârsta de 3-4 ani iar ajunşi în pragul adolescenţei it came out că toţi aveau IQ-ul peste 130). Îmi pare rău că nu mai ştiu cum se numea şi implicit nu-l pot recomanda mai departe.

  10. Posted February 26, 2009 at 10:11 am | Permalink

    Cred că toţi aveam obiceiuri d-astea stranii în copilărie. Nu mi le aduc aminte pe toate (bun cu postul asta, poate sap prin amintiri după ele). Dar ştiu foarte bine senzaţia aceea că fac ceva ciudat şi că nimeni nu ar înţelege de ce procedez într-un anumit fel. Îmi amintesc că uneori eram descoperit de către cineva (mama, tata, frate-miu) în timp ce făceam ceva doar de mine înţeles. Eram luat la întrebări şi atunci disimulam, dădeam un răspuns să zicem logic pentru celălalt. Mă gîndeam că oricum n-ar înţelege de ce făceam eu ceea ce făceam. Doar pentru mine era logic.

    Doar un exemplu aş da. Îmi plăcea să mă joc “de-a istoria”. Îmi luam un carton mare cît toată masa din sufragerie pe care desenam cu creionul o hartă a Europei, cu state, graniţe, etc. Doar că pe statele alea le modificam, le schimbam numele chiar, le inventam o istorie paralelă, din Atichitate pînă în epoca contemporană. Cu “date istorice”, regi, războaie şi aşa mai departe. Le scriam într-un caiet. Inventam poveşti.

  11. Catalin
    Posted February 26, 2009 at 11:03 am | Permalink

    @Bau – yep. In mod ironic, pe masura ce inaintam in varsta, avem din ce in ce mai mult de invatat de la copii.
    @Alpha – imi place ideea cu joaca de-a istoria. Si nu mi se pare deloc useless, mai ales daca te pasiona. S-ar putea chiar sa-ti foloseasca pe viitor. Asta m-a dus cu gandul la Babylon 5, te-ai uitat la serialul asta? M-a fascinat modul in care se construia istoria, mitologia fiecarei rase, pana la cele mai mici detalii.

  12. Posted February 26, 2009 at 2:13 pm | Permalink

    Din păcate n-am urmărit serialul.

  13. Posted February 26, 2009 at 2:22 pm | Permalink

    Hmmm… Cele scrise de Alphadog mi-au amintit cum desenam eu insule cu forme ciudate, dupa ce citeam vreun Jules Verne. Migaleam la ele, faceam toate formele de relief, ma gandeam pe unde sa ascund comorile… Era interesant cat timp desenam insula, dupa aceea imi pierdeam interesul. :)
    Imi placea sa desenez oameni. Ii desenam (aproape) goi, le faceam haine si ii puneam sa socializeze. Uneori construiam le case. Alteori imi faceam jocuri pe carton, lipind personaje fantastice decupate din reviste si le jucam singura, desi erau 3 concurenti la start! :) )
    Eram singura la parinti, stateam in casa si ma plictiseam. :P

  14. Catalin
    Posted February 26, 2009 at 6:30 pm | Permalink

    @Alpha – ti-l recomand cu caldura. Se apropie de perfectiune. Si, ce-i mai important: are finalitate. Nu e ca 90% din seriale, care-s scoase off the air pentru ca nu au audienta. Are vreo 5 sezoane, deci probabil ti-ar manca din timpul de scris pe blog, dar merita. :)
    @Cathu – sunt inconjurat de oameni creativi, se pare, ceea ce-mi convine de minune. :D
    Ce ai spus in a doua parte a comentariului ma face sa ma gandesc la faptul ca progresul vine si cu dezavantaje. De exemplu, daca ar fi existat Sims cand erai mica, probabil ca nu ai mai fi creat personajele respective din materiale si desene, ci te-ai fi rezumat la a te juca pe calculator.

  15. Posted February 26, 2009 at 6:58 pm | Permalink

    Eu tin minte ca citeam cu lanterna sub plapuma dupa ce-mi dadea mama stingerea, pentru ca nu ma puteam dezlipi de povestile de acolo…muream de nerabdare sa aflu cum se termina… Asta pana m-a pus naiba sa-i zic de asta colegului de banca. Paracea i-a zis invatatoarei si aceea mamei…so…s-a dus lanterna mea…

    In plus, mi se intampla sa citesc stand in cap cu picioarele pe perete.

  16. Catalin
    Posted February 26, 2009 at 7:37 pm | Permalink

    Bun, deci nu sunt singurul care statea in cap cand citea. :) ))
    Ma distreaza chestia asta cu lanterna.. adica si invatatoarea ta si maica-ta erau revoltate ca tu voiai sa citesti mai mult. Nu ti-au scazut si nota la purtare? :)

  17. andrei
    Posted February 26, 2009 at 8:10 pm | Permalink

    Aceste obicieiuri sunt foarte interesante.
    Multe lucruri interesante le descoperim din curiozitate si din incercari.
    Se aduna deja de 5 beri. hehe

  18. Catalin
    Posted February 26, 2009 at 8:12 pm | Permalink

    Good. I’m gonna be wasted. :D

  19. Posted February 26, 2009 at 8:59 pm | Permalink

    Pai…faza era ca trebuia sa mai si dorm…si sa mai fac si probleme la mate…la mate cam refuzam sa prestez, de obicei. De aceea m-au taiat de la portie la citit. Nu, nota la purtare a ramas intacta…si apropo, colegu si-a luat-o pe cocoasa pentru tradare…

  20. Catalin
    Posted February 26, 2009 at 9:02 pm | Permalink

    Hehe. Glumeam cu nota la purtare, n-ar fi avut niciun sens.
    L-ai capacit bine? :D

  21. Posted February 26, 2009 at 9:09 pm | Permalink

    Eu nu am desenat oameni insa imi place sa ma joc Sims sau Harry Potter pe calculator. Mai nou, imi pierd timpul pe Ikariam. Nu prea sunt preocupari pentru varsta mea, I know, dar ma relaxeaza si ma deconecteaza si imi stimuleaza latura ludica, pentru ca eu ( cel putin in aparenta), sunt o persoana destul de sobra.
    Poate ar trebui sa citesc si eu niste carti din alea cu fraze complicate, sa invat 2-3 idei din ele si sa emit pareri ca sa fiu in rand cu lumea (NOT!). :D

  22. Catalin
    Posted February 26, 2009 at 9:13 pm | Permalink

    Nu stiu ce-i Ikariam. :)
    Sunt de acord cu partea cu NOT, pentru ca eu am citit foarte putin la viata mea, dar am inceput sa accept asta de cand am blog. Imi creez propriile idei, chiar daca poate as fi mai avantajat daca as fi mai cult.

  23. Posted February 26, 2009 at 9:33 pm | Permalink

    Oh yeah, I did kick his butt:))

  24. Posted February 26, 2009 at 10:35 pm | Permalink

    aici copiii sunt incurajati sa-si faca un “thinking stone”. adica o piatra mare pe care se-aseaza si se gandesc la ale lor.. :)

    cand eram mic, faceam exercitii de willpower, numai sa-mi dovedesc ca pot sa fac chestii dificile.

  25. Catalin
    Posted February 26, 2009 at 10:38 pm | Permalink

    Super tare. :)
    Mie mi se pare ca-mi lipseste ambitia pe care o aveam la 10-14 ani.

  26. Posted February 27, 2009 at 8:52 pm | Permalink

    Citeste niste carti despre advertising…poti cauta un Tom Monahan sau Hey Whipple Squeeze This.

  27. Catalin
    Posted February 27, 2009 at 8:53 pm | Permalink

    Merci de pont. Maybe I’ll give it a shot. :)

  28. Posted January 12, 2010 at 8:07 pm | Permalink

    si eu ma joc :) ) oho si inca cat! sunt plina de ciudatenii ;) )
    p.s. ce levitatie? levitezi in somn? :P

  29. Catalin
    Posted January 12, 2010 at 8:16 pm | Permalink

    Mai stii? Poate levitez in somn si nu e doar un vis. :P
    PS. faza cu levitatul e de aici: http://reinvented.ro/toate/why-are-we-bored/

Post a Comment

Your email is never published nor shared. Required fields are marked *

*
*

Subscribe without commenting