Oameni care te limiteaza

Ca tot vorbeam despre evolutie (de vreo 3 luni incoace :) ), ma gandesc cu groaza cat timp putem irosi intr-o viata si cate am putea realiza daca am fi mai eficienti.

Ai calculat vreodata cat timp pierzi in trafic sau intr-un mijloc de transport in comun in fiecare zi, pentru ca nu iti permiti un apartament aproape de sediul firmei la care lucrezi?
Cate ore ai pierdut la slujbe cand erai mai mic pentru ca te taraia bunica la ele?
Cate ore, dar mai ales cati nervi ai consumat in facultate participand la cursuri inutile si invatand la materii la fel de inutile, menite doar sa-ti omoare neuronii?
Daca nu-ti sta sau nu ti-a stat in putere sa schimbi lucrurile enumerate mai sus e scuzabil.

Hai sa vorbim, insa, despre oameni care te tampesc

Sunt genul de oameni pe care, daca-i accepti in viata ta, vor deveni catalizatorii plafonarii tale. Si nu iti vor irosi doar timpul, dar te vor seca de energie, iti vor limita procesul de gandire prin idele lor conservatoare. Exista mai multe genuri de persoane care te limiteaza. Iata o lista non-exhaustiva:

  • indoctrina(n)tii: iti spala creierul in mod intentionat (de exemplu, intr-o companie, pentru fidelizarea ta) sau nu (au idei inflexibile, nu se adapteaza la teorii mai bune decat ale lor – aka “placi stricate”).
  • cei care vorbesc ca sa nu taca: am avut de multe ori de pierdut in fata acestui gen de oameni. E frustrant sa ai niste idei pe care sa vrei sa le exprimi, dar altcineva sa se impuna vorbind mai tare, fara oprire, dar nestiind sa asculte (se supraestimeaza, crede ca spune numai lucruri de valoare).
  • Everybody wants a piece of me

  • oamenii simpli: ei bine, pe ei ii admir (sunt muncitori, credinciosi, familisti and so on). Dar nu as rezista la o discutie de o ora cu o persoana pentru care viata e rutina.
  • cei cu moralul la pamant: au nevoie de atentie 24 de ore din 24, se tin scai de tine si cersesc tot timpul aprobarea ta si a altora. Astia “vampiri energetici”! (de fapt vampirii energetici sunt altceva, un concept inventat, la fel ca vampirii clasici, dar sa nu ne legam de nuante).
  • persoane care iti remarca potentialul: iti dau un boost initial prin experienta si relatiile lor, insa pe termen lung se vor folosi de tine si te vor limita prin faptul ca ei insisi au conceptii de oameni limitati.
  • frustratii: vor avea intotdeauna o perspectiva distorsionata fata de persoanele cu care intra in contact, datorita unui sentiment de inferioritate constientizat doar partial.
  • persoane pe care le supraestimezi initial (deh, prima impresie conteaza): te uiti la ele cu admiratie, nerealizand ca ai, de fapt, potential mai mare decat ele. Dar aici e numai vina ta ca te subestimezi sau nu stii sa evaluezi un om.

Eu incerc sa evit tipologiile astea. Va sfatuiesc sa faceti la fel. Pentru ca nu suntem papusi cu sfori, avem capacitatea de a lua singuri decizii, nu suntem psihologi (de fapt “everybody’s a shrink”, doar ca nu toata lumea e platita pentru asta), nu suntem sclavi.

Paralela cu relatiile inter-bloggeri

Tipologiile de mai sus pot fi transpuse si in spatiul virtual. Cateva sfaturi, din perspectiva unui novice cu planuri mari:

  • daca esti incepator, nu-ti vinde sufletul unor bloggeri mai mari, pentru ca, in caz ca iti vei da seama ca ai potential mai mare decat ei, vei fi limitat de faptul ca stai in umbra lor.
  • ai grija pe cine promovezi si de cine te lasi promovat, pentru ca reputatia ta e in joc.
  • incearca sa identifici bloggerii superficiali sau meschini inainte sa faci greseala de a te imprieteni cu ei.
  • cititorii fideli sunt buni, dar unii necesita prea multa atentie (a fi blogger presupune, in primul rand, sa scrii).
  • probabil vei dezamagi sau nu te vei face inteles de unele persoane abordand subiecte politically incorrect sau cu care nu sunt de acord, dar pana la urma, e blogul tau. Scrie despre ce-ti place.

Daca ai razbit pana aici, iaca si partea interactiva a postului:

Povesteste-mi despre persoanele din viata ta care te-au tras in jos. Valabil si pentru viata in blogosfera (evident, nu e nevoie sa nominalizati).

Voteaza articolul pe Blogoree

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars6 Stars7 Stars (3 votes, average: 7.00 out of 7)
Loading ... Loading ...


    Articole asemanatoare:
  1. Struto-articol
  2. Random thought #48
  3. Random thought #14
  4. Tastand la pereti

This entry was posted in Toate and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink. Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

34 Comments

  1. Posted February 11, 2009 at 10:06 pm | Permalink

    Hmmm, cred ca a existat o persoana care m-a tras in jos in sensul ca m-a facut sa imi pierd increderea in mine o perioada si sa vad lumea exclusiv prin ochii ei. Dar am reusit sa ma desprind si cred ca daca vrei cu adevarat, poti face asta, oricat de deep in shit ai fi varat:)

  2. Posted February 11, 2009 at 10:12 pm | Permalink

    Acesta este un subiect la care am să comentez destul de mult, căci e interesant ce scrii şi în ce mlaştini ne-ai băgat. Ok, dacă vă plictisesc, nu e ok. În fine!
    Cel mai mult mă “limitează” oamenii care încearcă să mă schimbe sau să-mi impună ceva. Am avut un prieten (coleg de prin generală, deci de mai mult de un deceniu jumate) care este de altă religie. Să nu se înţeleagă că nu respect religia fiecăruia şi modul lor de existenţă (atât timp cât nu mă deranjează). E ok, atât timp cât nu deranjezi prea tare, nu am ce-ţi face. De la un timp, când mai stăteam de vorbă, începuse să mă ia cu nu ştiu ce zicale, că ar fi bine să merg la el la Biserică sau să citesc nu ştiu ce chestii din Biblie. Citesc chestii, uneori mai merg şi la Biserică (nu vreau să o dau într-o altă discuţie), însă nu am nevoie să gândească altcineva pentru mine ori să-mi spele creierul (aşa cum spuneai şi tu în articol mai sus). Pot să gândesc şi eu şi să iau decizii, mă duc colo, mă duc colo, cred în x sau în y. Cred că într-un fel această persoană m-a tras în jos. Mi-am pierdut timp ascultându-l şi crezându-l de treabă însă singura lui treabă era să dea mai departe ideile cu care venea de la biserică şi să convertească cât mai mulţi oameni la nu ştiu ce chestii. Treaba lui, însă eu pot să merg singur înainte.

    Da, posibil să ai dreptate în legătură cu oamenii simpli. Am observat că cei care par simpli sunt mult mai cumpătaţi şi mai civilizaţi decât restul care sunt de bani gata sau încearcă să pară mai complexi. Eram în gară în Timişoara şi am văzut un cuplu simplu, mâncau seminţe într-o chestie de hârtie să nu arunce pe jos. Pe când nişte copilandrii de bani gata din ziua de azi aruncă până şi mucurile de ţigară pe jos, dapâi seminţe. Nu ştiu dacă oamenii respectivi vroiau să dea un exemplu ori faptul că trebuiau să fie civilizaţi îi mâna de la spate. Ori ştiau cât de multă muncă este în spate pentru a face curat zilnic şi nu vroiau să adauge mai multe grele pe spatele unora care probabil erau cam ca ei. În fine.

    Eu nu prea vorbesc mult, majoritatea discuţiilor sunt plictisitoare şi se duc în centrul aceloraş chestii cotidiene. Dacă găsesc ceva super interesant, atunci probabil că mai mă bag şi eu în discuţie. Nici mie nu-mi prea plac oamenii care stau să-şi povestească viaţa şi alte tâmpenii care probabil nu fac decât să-mi piardă timpul. Mai bine discut chestii abstracte, probabil sunt mai interesante deşi la sfârşit nu prea câştig nimic din ele, poate doar o stare de bine căci am mai scos nasul un pic din cotidian.

    În legătură cu cititorii fideli şi interacţiunile sociale pe internet. La început (acum câţiva ani când era moda irc-ului şi a forumurilor) obişnuiam să discut mai cu toată lumea atât timp cât căpătam informaţiile de care aveam nevoie. Acum am realizat că cel mai bine este ca cititorii fideli (în viziunea mea desigur) ţi alegi pe aceia pe care ai vrea să-i ai prieteni în comunitatea din jurul blogului. Refuz să comentez la unul pe blog care văd că îmi scrie “da, bine, pa” şi-mi dau seama că a mea comunitate cu sau fără el este cam tot la fel. Aici intervine selecţia pentru clădirea unei comunităţi ok care măreşte ideea de blog (blogul tău).

    În general promovez pe cei care merită şi nu încerc să mă bag prea mult
    în seamă cu cei mari căci nu rezolv nimic. Mai bine pas cu pas spre bine decât paşi mari spre rău.

  3. Posted February 11, 2009 at 10:13 pm | Permalink

    Părinţii, părinţii şi părinţii: sunt îndoctrinaţi, oameni simplii, vorbesc ca să nu tacă, sunt cu moralul la pământ şi frustraţi. All in one. Dar desigur, eu sunt subiectivă acuma şi poate că ei sunt nişte îngeraşi iar hormonul adolescenţei mă face să-i urăsc pentru că gândesc că m-au tras în jos..

  4. Catalin
    Posted February 11, 2009 at 10:26 pm | Permalink

    Cati: E foarte bine. Si sunt total de acord (acum ca stiu cine e persoana adusa in discutie). Now you’re free.

  5. Catalin
    Posted February 11, 2009 at 10:37 pm | Permalink

    Leonid: Nu era cazul sa te simti inclus in randul celor mlastinuiti. :P
    Deci tipul cu religia era un indoctrinant. Avea o misiune din a converti oamenii sau pur si simplu o facea din entuziasm?
    Da, nu zic ca nu ai ce invata de la oamenii simpli, atitudinea lor e de admirat. Dar probabil o conversatie cu ei ar deveni plictisitoare in scurt timp. Legat de faza cu semintele: tu esti mai tanar, poate nu ti s-a povestit. Dar pe vremea lu’ Ceausescu mai toata lumea isi facea cornete din ziare si scuipa acolo cojile. Democratia a scos nesimtirea unora la suprafata. :)
    Legat de partea cu bloggingul: sunt de acord cu ce-ai scris.
    Si.. intr-adevar, nu e bine sa te bagi in seama cu bloggerii mult mai mari. O sa te bage ei in seama la un moment dat, daca meriti. :)

  6. Catalin
    Posted February 11, 2009 at 10:58 pm | Permalink

    @Bau.. n-am vrut sa aduc in discutie parintii. Atata timp cat te iubesc, incearca cum stiu ei mai bine sa te creasca. Nu e usor. :D
    Poate mai tarziu o sa-ti para rau ca ai avut atitudinea asta. :)

    Dar sunt de acord. Si parintii te pot limita. Important e sa iei tot ce-i mai bun de la ei.

  7. Posted February 11, 2009 at 11:39 pm | Permalink

    Stau si ma gandesc acum ca intotdeauna am simtit cumva ca I have to rise to the occasion with my mom. Dar asta nu mi-a daunat defel. Cred ca pe undeva, sunt omul care sunt acum datorita ei. Pentru ca mi-a pus o stacheta destul de sus. Si a trebuit sa muncesc ceva ca sa ajung acolo.

  8. Posted February 12, 2009 at 12:40 am | Permalink

    hmm… interesanta intrebare, dar perceptia mea este ca mai mult de 50% din oamenii pe care i-am intalnit au incercat sa ma traga in jos.
    si pana la urma am stiut sa ma fofilez printre ei pentru a iesi iar la lumina… si stiu cat potential am, dar stiu si ca nu pot creste singura, pentru ca inca depind de altii.
    e cea mai mare absurditate sa poti spune ca ai evoluat SINGUR.

  9. Posted February 12, 2009 at 12:47 am | Permalink

    PS. Nu cumva tu ai lansat intrebarea asta pentru a-i scoate la lumina pe cei care depind de tine (te tin pe tine din zbor) ?
    :D

    Doreste-ti sa fii liber si vei fi.

  10. Catalin
    Posted February 12, 2009 at 12:49 am | Permalink

    Sunt liber. In momentul in care am scris articolul asta m-am eliberat singur.

  11. Posted February 12, 2009 at 12:52 am | Permalink

    pai… se pare ca in proportie de 99% ai dreptate. avand in vedere ultimele doua articole ale mele scrise cam in acelasi timp.

  12. Posted February 12, 2009 at 2:14 am | Permalink

    Nu pot sa dorm deloc pentru ca ma tot stresez si storc fiecare neuron ca sa inteleg DE CE te storc eu pe tine de energie…

    … cand o sa ajungi sa fii in stare sa scri ce am scris eu aici http://argintuldecristal.wordpress.com/2009/01/29/limite-blocaje-si-monstrii-interiori/

    atunci mai discutam.

    Pana atunci, du-te Dracului de Prost!

  13. Catalin
    Posted February 12, 2009 at 9:25 am | Permalink

    Ahem.. ai citit mesajul din poza?

  14. Posted February 12, 2009 at 11:20 am | Permalink

    Cred că la modul foarte serios am avut o singură persoană care să mă tragă în jos. Deşi toate simţurile îmi spuneau că nu e bine aşa, mă încăpăţânam să îmi demonstrez că mi se pare. Dar realitatea a învins ce voiam eu să văd, aşa că acel om nu mai există în viaţa mea.

  15. Catalin
    Posted February 12, 2009 at 11:25 am | Permalink

    @vave: ma bucur ca ai reusit sa treci peste momentul respectiv. La mine au existat persoane de genul asta care au stat ceva timp in viata mea. Dar acum am scapat de “distractions”.

  16. Posted February 12, 2009 at 11:26 am | Permalink

    Realitatea a învins doar după trei ani de zile. Consider că a durat ceva timp.

  17. Posted February 12, 2009 at 11:46 am | Permalink

    Sunt situatii si omeni cu care interactionam de-a lungul vietii si care ne pot afecta fie negativ, fie pozitiv ori ne lasa indiferenti.
    Intotdeauna va exista cineva sau ceva care te va trage in jos.
    Cat despre libertate, ea practic nu poate exista intr-o societate, totdeauna suntem constransi de niste reguli pe care fie le respectam, fie alegem sa nu le respectam dar de afectat ne afecteaza indiferent de alegere.
    Faptul ca putem alege nu ne face liberi ci dimpotriva este o constrangere in sine.

    PS: Ti-am tot citit blogul si pana acum nu am gasit de cuvinta sa raspund la el pt ca nu-mi place sa “ma bag in seama” dar articolul asta sa zicem ca mi-a dat un impuls

  18. Catalin
    Posted February 12, 2009 at 12:40 pm | Permalink

    @vave: nu conteaza, important e ca acum limitarea e “history”
    @ioana: ma bucur ca te-am impulsionat :)
    Sunt de acord cu ce-ai zis libertatea e un termen relativ, chiar si in context de democratie.
    Pana la urma acesta e un articol despre eficienta. Eficienta de a identifica persoanele care te trag in jos si sa renunti la ele fara prea multe remuscari. Cateodata diplomatia in exces iti poate dauna. :)

  19. Posted February 12, 2009 at 12:46 pm | Permalink

    Mai e si o alta chestie: ai grija unde comentezi in blogosfera, ca s-ar putea sa te citeasca vreunu si sa nu uite ce preconceptii ai enumerat tu pe blogul lui putty! Ntz, ntz, ntz! Textul tau e reusit, dar tu inca gresesti la imagine :) .

  20. Catalin
    Posted February 12, 2009 at 1:37 pm | Permalink

    @Alex: m-ai facut curios. :D
    Cat despre prejudecati: din punctul meu de vedere nu dauneaza sa ai prejudecati in anumite situatii. Dar o sa sap dupa comentariile pe care le-am lasat acolo, sa vad despre ce-i vorba, pentru ca ai o memorie mai buna decat mine. :)

  21. Posted February 12, 2009 at 1:44 pm | Permalink

    Nu-i nimic, ca eu n-am suferit niciodata de diplomatie, de-aia nu m-au placut sefii prea mult pe unde am lucrat :) ) I can’t stand stupidity and it usually shows.

  22. Catalin
    Posted February 12, 2009 at 2:06 pm | Permalink

    Well.. am mai zis asta pe cateva bloguri: am avut parte de sefi super ok, deci ma pot considera privilegiat. :)
    Acuma.. depinde si de job. Tre’ sa pui in balanta avantajele si dezavantajele.

  23. Posted February 12, 2009 at 2:23 pm | Permalink

    am avut parte de sefi de toate feluri, si un lucru pot sa-ti spun cu siguranta, cu totii sunt “sefi” adica au manie, oricat de buni sunt ei inside la un mom li se urca la cap, indiferent cine sunt si de unde vin.
    Eu mi-am schimbat jobul dupa vreo 5 ani de audit si contabilitate in editor foto, deci am plecat de la niste sefi sa zicem, obtuzi, si care te trageau inapoi dar intr-un fel nu prea te atingeau pt ca stiau ca-s prea prosti ca sa faca ce faci tu la niste sefi tineri, care lucreaza pt ei insisi si care teoretic trebuiau sa fie altfel.
    Asa ca parerea mea strict personala si pe care nu doresc sa o impun nimanui este ca oriunde ai lucra atata timp cat ai un sef esti tras in jos, one way or another, pt ca lucrezi pentru altul si nu pentru tine, lucru care iti injumatateste satifactia, salariul ala nu compenseaza aceasta pierdere.

  24. Catalin
    Posted February 12, 2009 at 3:39 pm | Permalink

    Ok, I understand. Din pacate nu putem avea o lume in care fiecare sa fie propriul sau sef. :)

  25. Posted February 12, 2009 at 4:17 pm | Permalink

    Hmmm, n-ai bagat si categoria oamenilor absenti (sau prea ocupati)? Ma refer la aia care te trag in jos tocmai pentru ca lipsesc. La asta te-ai gandit? Sau poate ca i-ai inclus intr-o categorie din cele enumerate in articol si nu-mi dau eu seama…

  26. Catalin
    Posted February 12, 2009 at 5:33 pm | Permalink

    Am specificat ca lista e non-exhaustiva. Deci ramane deschisa la sugestii. Iar asta cu oamenii ocupati si/sau neseriosi e foarte buna. Stiu multe cazuri de persoane care s-au implicat in tot felul de proiecte, dar nu le-au dus la capat, deoarece au depins de alti oameni care nu si-au onorat partea lor.

  27. Posted February 12, 2009 at 7:00 pm | Permalink

    am de ceva vreme senzatia ca o mare parte din “amicii” mei ma limiteaza. ajunsesem in vara sa ma plictisesc singura de subiectele de conversatie pe care le propuneam.
    asa ca am schimbat macazul. am taiat in carne vie si am ramas alaturi de oamenii care ma inspira si cu care am ce povesti mereu. si am invatat o lectie foarte importanta: sa-mi petrec intotdeauna timpul alaturi de persoana cu o valoare egala sau mai mare decat a mea.

  28. andrei
    Posted February 12, 2009 at 9:35 pm | Permalink

    Excelent articol!
    Ai punctat foarte bine categoriile de oameni care te tampesc.
    Ai berea! hehe

  29. Catalin
    Posted February 12, 2009 at 9:42 pm | Permalink

    @copilAndra: ma bucur ca ai ajuns concluzia asta la o varsta frageda :)
    Eu am acceptat oameni de genul asta langa mine ceva vreme. Acum chiar nu mai am timp. Am cateva ore pe seara + weekendul la dispozitie si incerc sa le fructific cat mai bine. :)

    @Andrei: s-au facut 3. Inca putin si ajungem la six-pack-ul de care vorbeam. Apropo: cine esti, te cunosc?

  30. andrei
    Posted February 13, 2009 at 3:56 pm | Permalink

    Salut! Nu ma cunosti, dar iti citesc blogul.
    Si daca am comentat la un articol interesant de pe blog ca dau o bere si mi-ai raspuns la comentariu, e de bun simt sa imi onorez promisiunea.
    Inca putin pana la six-pack! hehe
    Succes!

  31. Catalin
    Posted February 13, 2009 at 4:30 pm | Permalink

    Aha, merci de lamurire, Andrei.
    Mai cunosteam un Andrei nascut in ‘82, de-asta am intrebat.

  32. Jo
    Posted February 16, 2009 at 2:06 pm | Permalink

    hmm… oamenii simpli… nu vad cum te-ar putea limita.
    poate eu ii percep diferit, in categoria asta am intalnit cei mai induiosatori oameni, care traiesc interior poate mai complex decat noi toti astia care stam si analizam si tocam fiecare detaliu. si de multe ori s-au pierdut in viata aia rutinata pt ca si-au consumat energia in si pentru altii.

  33. Catalin
    Posted February 16, 2009 at 2:15 pm | Permalink

    Jo, intr-adevar, am mentionat si eu ca admir oamenii simpli, pentru ca in simplitatea lor sunt puternici.
    Oricum, problema mea e lipsa de rabdare, din punctul asta de vedere m-as simti limitat sa port o discutie cu un om simplu. Evident, asta nu inseamna ca-s mai bun.
    Poate nu trebuia sa-i includ in lista asta (pentru ca din toate tipologiile descrise, asta e subiectiva – alte persoane ar putea fi inspirate de oamenii simpli).

  34. Posted December 2, 2010 at 10:17 pm | Permalink

    mi-am adus aminte de comentariul de aici (ultimul dat de mine)… si ma gandeam sa-mi cer scuze (tie si restul participantilor in discutie), pentru ca nu e in natura mea sa am asemenea iesiri. eram super stresata din cauza ca a doua zi incepeam serviciul si nu stiam ce schimbari se vor produce in viata mea… acum uitandu-ma in urma, imi dau seama ca m-am descarcat pe un om nevinovat. as putea chiar sa-ti multumesc ca mi-ai oferit ocazia sa ma duc relaxata la serviciu :D

One Trackback

  1. By gofaz.ro on February 13, 2009 at 2:06 am

    Oameni care te limiteaza :: reinvented.ro…

    Mai multe tipuri de oameni care te tampesc incercand sa te limiteze, o solutie combinata eleganta:evita, ignora, fa ce stii tu mai bine..Mai simplu nici nu se poate…

Post a Comment

Your email is never published nor shared. Required fields are marked *

*
*

Subscribe without commenting