Azi am purtat pantofi cu toc, dresuri si am plans. Ma rog, pe scena.
Astea ma indreptatesc sa spun ca sunt barbat.
Sper sa pun poze si filmuletul in curand.
Update: doua poze pe post de preview. Voi posta mai multe in curand.
Azi am purtat pantofi cu toc, dresuri si am plans. Ma rog, pe scena.
Astea ma indreptatesc sa spun ca sunt barbat.
Sper sa pun poze si filmuletul in curand.
Update: doua poze pe post de preview. Voi posta mai multe in curand.
20 Comments
Sunt curioasă ce urmează… pentru că ÅŸtiu când voi poposi în capitală.
uite, fii barbat inca odata si spune-ne cum infrunti frigul.
leapsa: http://sabinavarga.com/2010/01/25/radetul-nu-i-ca-vara/
Nu credeam ca ai fi in stare sa plangi, bravo. Ai fost foarte tare… cu exceptia pantofilor cu toc si a dresurilor
Oricum, felicitari, piesa a fost foarte draguta iar tu ai facut progrese mister. Tine-o tot asa
@vave.. o sa mai fie si alte piese. Din pacate, celelalte roluri nu-mi ies la fel de bine.
)
@sabina.. facem, facem.
@Doru.. merci, dude. Ma bucur ca m-ai suportat in ipostaza aia.
Recunosc, mi-ar fi un pic ciudat sa vad un prieten vechi plangand pe scena.
tocuri, dres, lacrimi… uuuuuuuuuuu
Ca sa vezi ce-ai ratat..
)
“Man, I feel like a….. woman”, cum este cantecul Shaniei Twain.
Pai bine Catalin, nu este o schimbare prea radicala? In felul asta incerci sa agati femeile, sau sa le faci concurenta la imbracaminte? Magarule! (joke:))
Daca joci si roluri de femeie, esti un actor talentat si care poate interpreta orice rol.
Pe vremea lui Shakespeare, in timpul domniei reginei Elizabeta I, la teatru, barbatii jucau rolurile de femei.
Mult succes!!!
Dar cea mai misto parte a fost sarutul
aia chiar a fost surpriza… m-a facut sa-mi dau seama de o anumita latura a personalitatii mele pe care nu stiam ca o am
tnx!
@Andrei.. nu am jucat rol de femeie, am jucat rolul lui Bassanio in “Negustorui din Venetia”. Se pare ca pe vremea respectiva, barbatii aveau pantofii mai inalti. Iar dresuri am purtat in lipsa de ciorapi 3-sferturi.
Nu ma tenteaza sa joc rol de femeie, chiar deloc.
Oare sunt răutăcioasă dacă vin cu o întrebare legată de…. decor? [ca data trecută cu acea cămaşă
]
ÃŽmi place mult tabloul… poÅ£i să îmi dai câteva trimiteri sau detalii despre el?
Nu, nu esti.
)
Ce sa-ti zic despre el? Nu stiu.
E acolo, la Casa Schiller, pe hol.
Cred că îmi voi face listă cu ce am de văzut prin capitală.
]
[pe tine te trecem la cine, evident
Camasa si tabloul, right?
)
Chiar aÅŸa… mai există cămaÅŸa?
Sunt convins ca da. Dar tipul respectiv a luat o pauza de la cursurile de actorie.
Lasă tipul… eu vreau în primul rând CÄ‚MAÅžA!!! [n-am glumit atunci, nu glumesc nici acum]
imi place asa de mult prima propozitie incat as fi citit zeci de pagini dupa ea :p
ce pacat ca-i bucurestiul asa departe ca as fi venit sa te vad si eu.
anyway, break a leg.
@vave.. poate-l convingi sa renunte la ea, pentru o suma frumusica.

Important e sa ramaneti amandoi cu senzatia ca ati facut o afacere buna.
@Adia.. m-as fi bucurat foarte mult daca ai fi putut veni. Dar apreciez sustinerea. >:D<
Hihi, îi dau dreptate Adiei. Bucureştiul e departe, nu noi suntem departe de Bucureşti.
ai uitat un “l” in descriere…
PS: Man, if you don’t go, you’ll break my heart! desi, inca nu sunt dovezi ca as avea una… dar in 4 luni se pot intampla multe.