Acum excluzand cititorii, nu sunt sigur daca avem aceleasi scopuri, desi amandoi punem accentul pe dezvoltare personala (tu mai mult decat mine, ce-i drept, pentru ca ai un blog de nisa, iar eu am blog personal). La mine scopul e sa devin mai intelept si sa invat sa ma bucur de viata, sa am mai multe momente de fericire datorita unei perspective diferite. La tine scopul e sa ai mai mult succes, dar cum definesti succesul? Tot timpul poti gasi un scop mai nobil in viata in momentul in care ti-ai indeplinit un nou vis sau ti-ai omorat un demon mai vechi. Asta e motivul pentru care te-am criticat un pic pentru aura de care te-ai inconjurat, care contrasteaza cu mesajul pe care-l transmiti.

Ai perfecta dreptate: pentru majoritatea, succesul se reduce la bani si femei. Te intreb din curiozitate, nu din dorinta de a te critica: ce alte obiective s-au conturat in ultima vreme? Mentalitatea ta de acum e consistenta cu cea de acum, sa zicem, 18 luni?

Despre retorica: nu m-am referit la a duce discursul la rang de opera de arta, ci la abordarile cliseu care sunt depistate usor de oamenii avizati: “grabeste-te s-o dai in bara”, “te dai batut?”, etc.

“Doar nu te astepti ca toti oamenii sa ia aspirina ca sa nu le curga nasul. Doar aia cu probleme folosesc.” – mi se pare ca afirmatia asta face cat tot comentariul.

Pe de alta parte, refuz sa fiu considerat un role-model. Pentru ca nu sunt unul. Majoritatea articolelor pe care le scriu vin din propriile mele probleme si frustrari pe care le-am rezolvat sau vreau sa le rezolv. Ma intereseaza mai putin daca cititorii cred ca eu ar trebui sa ma comport intr-un anumit fel sau in altul doar pentru ca tonul articolelor e unul motivational. Scriu ce simt si cum simt.

Argumentul tau ca un om disperat se agata de orice seamana cu un colac de salvare nu sta in picioare in cazul de fata. De ce? din simplul motiv ca daca articolele motivationale sunt doar un colac pentru o perioada scurta de timp, atunci ele n-ar putea sa te determine sa faci ceva consistent cu viata ta. Ar fi doar un balon de sapun umplut cu entuziasm, si atat. Cand ar trece “efectul” cum spune Mircea Popescu, te-ai intoarce la viata ta mizerabila si lipsita de scop.

Cat despre retorica folosita de mine pe blog, ma laud ca nu am studiat pic de retorica. Scriu in asa fel incat sa ajung la sufletul omului, daca pot. Daca tu citesti si te ajuta si folosesti, bine. Daca nu, iarasi bine. Nu am spus nimanui cum sa-si traiasca viata.

Unii considera ca succesul inseamna bani si femei. Intreaba 90% din barbati daca vor mai multi bani si mai multe femei si vei vedea care e raspunsul. Altii considera ca succesul inseamna sa-si gaseasca Eul interior in muntii Tibetului. Iarasi, bine.

Pana la urma la sfarsitul zilei imi pun intrebarea daca articolele motivationale au ajutat pe cineva. Pe unii da, pe unii nu, pe altii i-a lasat rece.

Doar nu te astepti ca toti oamenii sa ia aspirina ca sa nu le curga nasul. Doar aia cu probleme folosesc.

Utilitatea lor este discutabila spre neglijabila, bineinteles, ceea ce si face ca unul dintre cele mai importante meta-subiecte ale “autorilor” sa fie tocmai impactul, efectul, importanta lor. N-ai vazut multi matematicieni sau chimisti scriind eseuri de matematica sau de chimie despre cat de mare e impactul sau importanta matematicii sau chimiei, mai ales pentru ca nu prea e nevoie de precizari pe aceasta tema, cu atat mai putin de demonstratii retorice.

Popularitatea lor cu publisherii vine din nevoia perceputa de-a publica material. Dintre toate nevoile cu care vin in contact, nevoia publisherului de-a avea material nou, “continut original” pentru Google e cea pe care o servesc cel mai eficient. Ca atare, nu vor disparea curand. Si nicicand.

PS. Sa ma ierti c-am transformat un post intr-un comentariu