Interviu cu un zombi

Ce aventura! O dimineata de octombrie aparent banala s-a transformat intr-o fascinanta incursiune in viata unui personaj misterios. Dragi cititori, am luat interviu unui zombi! Ignorat de multi, hulit de mai toata lumea si neiubit de nimeni. Condamnat la o viata in slujba sacrificiului si, in final, condamnat uitarii. I-am vizitat casa, i-am cotrobait in suflet (desi unii spun ca, de fapt, nu are suflet, e doar un corp animat de niste reflexe nepamantene). In final, lecuit de prejudecati, am ramas cu respectul pentru o creatura care face un rau absolut necesar, ceva ce putini oameni cu un minim simt al penibilului ar fi in stare sa faca.

La 8:00 eram la usa unei garsoniere confort 2, dintr-o zona modesta a Bucurestiului. M-a intampinat sotia lui, Maricica. Figura ei imi sugera un amestec de curiozitate si suspiciune.

B-buna dimineata, doamna. Sunt foarte speriat. Am fost desemnat pentru acest interviu si ma tem pentru viata mea. Trebuie sa recunosc ca.. m-mai am un pic si fac pe mine de frica.
Hahaha, va e frica? De Igor?! Fiti serios. Trebuie sa vina de la munca.

“Un zombi care munceste? Noaptea?! Vai de mine, dar unde lucreaza, oare? In cimitir?!” Aceste ganduri m-au infiorat, m-au facut sa ma intreb daca voi iesi viu din acel apartament. Nu mica mi-a fost mirarea cand eroul nostru a iesit din dormitor, vizibil obosit, tarandu-si, cu greu, picioarele, in timp ce mainile inerte atarnau pe langa corp. Eram pregatit pentru ce era mai rau, imi spusesem ca voi masca orice emotie la vederea unei figuri desfigurate, insa nimic nu ma pregatise pentru asa ceva: avea niste buze de proportii colosale.

Igor: Buna dimineata, eu sunt Igor.
Reporter: Buna dimineata, domnule.. Igor, am inteles ca trebuia sa va intoarceti de la munca.
Maricica: Igor al meu lucreaza la domiciliu. In fiecare dupa-amiaza se inchide in camaruta si nu mai iese de acolo pana la 2-3 noaptea.

[De data asta, ochii si tonul vocii o tradau, am simtit o urma de nemultumire.]

I: Am si zile mai grele, in care stau pana se crapa de ziua. E foarte greu ce fac eu, dar ce s-ar face lumea daca n-am fi noi?

Din senin, am avut o reactie nestapanita, care ar pune intr-o lumina buna pe o persoana afectata de sindromul Tourette:

R: Fuck! E ridicol!! Shit! Ce dracu’s chestiile alea?!? @#$@#$@
[10 secunde de tacere apasatoare]
R: I-i-imi cer scuze, domnule Igor, nu pot sa-mi explic cum am putut reactiona astfel.
I: Hehehe, rase el cu blandete, nu-i nimic, sunt obisnuit. E din cauza buzelor mele, nu-i asa?
R: D-domnule Igor, va rog sa nu-mi faceti rau. Stiti, am familie, am 2 copii..
I: Haaa-ha-ha-haaaaaaa

Rasul lui zgudui apartamentul. Initial am crezut ca e un cutremur. Apoi.. i-am vazut buzele miscandu-se!! Parca totul se oprise in jur, iar cei doi monstri erau angrenati intr-o miscare groteasca de du-te-vino. Ce grozavie! Puteam sa jur ca, in timp ce buza de jos lovea podeaua, buza de sus atingea tavanul, iar apoi, pe masura ce ce hăhăitul se înteţea, buzele se izbeau violent, improscand cu bale si tot felul de resturi gretoase prin camera.

Am deschis umbrela. Din cand in cand, curiozitatea invingea frica si mai scoteam capul: turatia acelei masinarii infernale pe care numai gura n-o puteai numi era atat de intensa incat a inghitit sifonierul, frigiderul si blocul de vis-a-vis. Era cat pe-aci sa fiu si eu inghitit de curent, noroc ca ma tineam de canapea. Intr-un final se opri..

Vecinul batea in calorifer. Igor imi spuse:

I: Nu va temeti. Credeti ca eu am ales sa fiu zombi? Stiu, stiu.. sunt lipsit de creier si de.. puls, dar tot ce-mi doresc este sa am o viata normala. Am o sotie pe care o iubesc, am copii, am o slujba..
R: Domnule Igor, asta voiam sa va intreb: cu ce va ocupati? Taiati oameni cu drujba? Devorati creiere? Sau-sau-sau.. poate.. faceti capete sa explodeze doar cu puterea gandului?
I: Nu, nu, nu, domnule. Majoritatea prietenilor mei au optat pentru banalitati, lucruri frivole: maceta in loc de mana, scuipator de acid desfigurator, dansator pentru videoclipul Thriller, etc. Eu insa am ales sa am niste buze mari si umede.
R: Pentru ce?
I: Eu sunt un zombi-lingusitor. Am un stapan si-mi folosesc buzele pentru a trimite bezele zemoase la orice miscare a sa. Iar cand stapanul face mizerie, cine face curat? Exact, buzele astea, ce m-as face fara ele.. Cand stapanul isi pune singur piedica, pica in fund si face bubu urat, cine pupa bubu? Muaaahhh, eu pup bubu.
M: OK, eu NU MAI SUPORT! Toata ziua numai la stapanul tau te gandesti. Cand e ultima oara cand m-ai satisfacut?
I: Draga, calmeaza-te, nu de fata cu domnul reporter.
M: Taci!! Domnule reporter, este patetic. Si mai e si un-un-un… pervers nenorocit!! Pe mine ma neglijeaza, in schimb am descoperit o intreaga colectie de jucarii sexuale: doua duzini de pompe de WC, in diferite marimi si culori.
R: Doamna, zau.. nu ma priveste aceasta discutie, va rog..
I: Draga, linisteste-te. Sa va explic, slujba mea este foarte solicitanta. Fundul stapanului a crescut de la atatea linguseli. Ca sa pot tine pasul, exersez acasa, trebuie sa am buzele cele mai mari.
M: Esti obsedat de buzele alea nenorocite! Alta parte a corpului nu poti folosi?
I: Maricico, nu pentru buze m-ai luat? [Catre mine: ] Domnule reporter, imi cer scuze, nu stiu ce se intampla cu sotia mea astazi!
M: Foloseste-ti creierul!!
R: Doamna Maricica, dumnule Igor! Va rog..
I: Maricico, eu sunt un zombi! Nu am creier. Mai tii minte cand ne-am luat?
Ti-am zis: ”Maricico, eu sunt un zombi. Nu am creier”
M: Ratatu’ dreacu’!! [Il privi cu ura] .. [Catre mine] Hai sa luam o pauza de tigara.
I: Hai!
R: Hai!

[Va urma]

Voteaza articolul pe FTW


Primul paragraf se vrea un mini-elogiu pentru acest articol.

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars6 Stars7 Stars (4 votes, average: 7.00 out of 7)
Loading ... Loading ...


    Articole asemanatoare:
  1. Sa ne distram cu Google Translate

This entry was posted in Toate and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink. Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

18 Comments

  1. Posted October 6, 2009 at 10:38 pm | Permalink

    asta e o alta creatie personala de-a ta? n-am putut sa o citesc pana la capat… e mult prea intensa pt mine… o continui dupa ce ma instalez in postul de Team-Leader :)

  2. Catalin
    Posted October 6, 2009 at 10:40 pm | Permalink

    Intensa? E doar o parodie..

  3. Posted October 6, 2009 at 10:50 pm | Permalink

    la fel ca aia cu mine Team-leader… asta e… nu poti sa faci din cineva ceva ce nu e… ma intreb oare ce sunt daca nu.

  4. Posted October 7, 2009 at 9:17 am | Permalink

    Hahaha! Ai fost extrem de drăguţ cu satira asta. Am observat că articolele de genul ăsta rămîn cumva în coadă de… zombi. “Să comentez! Să nu comentez!” Mulţi preferă a doua variantă. Zombiu` ăsta al tău e din pătura de jos. Am văzut alţii mult mai evoluaţi. Prin Parlament, Guvern, etc. etc. Ăsta din poveste e varianta beta. :) ))

  5. Catalin
    Posted October 7, 2009 at 9:45 am | Permalink

    Iti dai seama ce buze au aia? :) )
    Mai, lumea nu comenteaza din cateva motive:
    - articolul e prea lung (poate trebuia sa pun o poza ca sa atraga atentia)
    - nu mi-a iesit asa de bine
    - trebuia sa fac o introducere mai catchy
    - desi e, oarecum, o continuare a celui cu “Earth to Raluxa”, nu e la fel de amuzant. E tot satira, dar nu am vrut sa scriu in acelasi stil. :)
    - in plus, nu creeaza atat de multa controversa (dar nici nu am intentionat sa mai fac asta)

    Deci e doar vina mea ca nu l-am prezentat in pachetul potrivit. :)

  6. Posted October 7, 2009 at 12:14 pm | Permalink

    Eu cred ca problema e ca e prea subtil :) )
    Mie mi-a placut sa-l citesc, dar chiar nu am nimic de zis despre el, de aia nu am comentat.

  7. Catalin
    Posted October 7, 2009 at 1:03 pm | Permalink

    Nu e chiar asa de subtil.. pentru cine are rabdare sa ajunga la partea cu buzele. :) )
    Intr-adevar.. nu prea lasa loc de comentarii. In cazul asta sunt bune si voturile voastre. Multam fain. :)

  8. Posted October 7, 2009 at 3:51 pm | Permalink

    Haha, asta e chiar despre o persoana reala sau fictiune? Haioasa oricum :)

  9. Posted October 7, 2009 at 4:13 pm | Permalink

    Parca e prea directa. Mai mergea cizelata. Ironia ta cam seamana cu expresia “a-ti da mura-n gura”. Trebuia mai cripica.
    Parerea mea.

  10. Catalin
    Posted October 7, 2009 at 5:43 pm | Permalink

    @Cami.. despre un anumite tip de bloggeri-comentatori. :)
    @Razvan.. ca sa vezi, cineva mi-a zis ca e prea subtila. Probabil ai dreptate, am cam dat mura-n gura la unele faze si s-a dus farmecul..

  11. Posted October 7, 2009 at 8:04 pm | Permalink

    mie mi s-a parut criptica pana la un punct (pe la final), de unde a devenit explicita.

  12. Catalin
    Posted October 7, 2009 at 10:10 pm | Permalink

    Varianta finala. :D

  13. Posted October 23, 2009 at 1:50 am | Permalink

    Interesant. Nu stiu cum de l-am pierdut, pana sa gasesc “cheia” la alphadog.

    Intetionam mai demult sa scriu despre pupicuristi, dar nici pana azi nu m-am invrednicit. I-as numii catelusii imperiali – te napadesc si te latra la cel mai mic semn de ostilitate fata de stapan. Pe ei se sprijina, in cea mai mare parte, hegemonia celor “mari” :D

  14. Catalin
    Posted October 23, 2009 at 8:30 am | Permalink

    Dar altfel sunt inofensivi, eu le compatimesc soarta. :)

  15. Posted October 23, 2009 at 8:40 am | Permalink

    Cu pauza aia de tigara ai umanizat destul de mult personajele. Oricum, reusit interviul.

  16. Catalin
    Posted October 23, 2009 at 9:01 am | Permalink

    Buna observatia. Nu-mi dau seama inca daca a fost o alegere buna, dar a fost felul meu de a incheia partea intai. Un fel de pauza publicitara. :)

  17. Posted October 23, 2009 at 6:19 pm | Permalink

    Stai ca nu m-am prins la final .. Tu si demultnebagatainseama Maricica ati partasit garsoniera zombi-conjugala si v-ati lasat purtati de val la o “tigara” ?

    :-O

    Daca se prinde zombiul ca ai invatat-o pe Maricica sa traga din tigara ?

  18. Catalin
    Posted October 23, 2009 at 7:06 pm | Permalink

    Nu esti departe de adevar.. trebuie, insa, sa astepti partea a doua pentru a afla care e deznodamantul. :)

2 Trackbacks

  1. By polimedia.us/fain/ on October 6, 2009 at 10:34 pm

    Interviu cu un zombi – A blog on evolution…

    [Despre comentatorii lingusitori, fara personalitate din blogosfera]

    Ce aventura! O dimineata de octombrie aparent banala s-a transformat intr-o fascinanta incursiune in viata unui personaj misterios. Da, dragi cititori! Am luat interviu unui zombi. I…

  2. [...] cînd toamna încă mai rîdea ca o copilă ingenuă, fără pic de răutate, Cătălin a scris un pamflet la adresa lingăului internaut generic. Despre tipul ăla care pupă mîna conaşului de fiecare [...]

Post a Comment

Your email is never published nor shared. Required fields are marked *

*
*

Subscribe without commenting