Offtopic: termenul limita pana la care puteti vota blogul meu la RoBlogFest se apropie cu pasi repezi. In principiu, am contactat personal pe fiecare persoana de la care imi permiteam cere un vot, insa e un proces istovitor. Daca vreti sa ma sustineti si nu m-ati votat pana acum, v-as fi recunoscator pentru aportul vostru. Aici gasiti instructiunile.
Si de ce dau nenorocirile peste ei in fiecare zi?
Din experienta mea de viata, nu foarte impresionanta, ce-i drept, am extras invatatura ca numarul oamenilor care sunt neatinsi de griji e covarsitor de mic. Si vorbesc de griji serioase, nu de sâcâieli minore. Vorbesc de perioade negre pe care, atunci cand o duci bine si ai parte de liniste, nu intentionezi sa le dezgropi sau macar sa aduci vorba de ele. Cine n-a avut parte de asa ceva, sa ridice mana. Se poate declara o persoana norocoasa, chiar daca nu realizeaza asta.
Ce ma framanta in momentul de fata e: din ce categorie fac parte cei care se plang aproape zilnic? Oare sunt coplesiti de griji si nivelul lor de toleranta la orice sursa de enervare a ajuns sa tinda spre zero sau, dimpotriva, au atins un nivel de trai caldut si tendinta asta a omului de a nu accepta ca poate fi fericit ii face sa gaseasca nod in papura la tot felul de situatii? Nu sunt ironic, nu judec pe nimeni, chiar sunt curios ce se intampla cu adevarat.
Nedumerirea mea e alimentata de un gen de bloguri al caror unic scop pare sa fie defularea. Nu exista saptamana in care autorii lor sa nu se planga de cate ceva. Da, majoritatea sunt bucuresteni, iar asta imi reaminteste despre cat de toxic poate fi un oras precum Bucurestiul. Nu pot recomanda nimanui sa se retraga intr-un orasel mai linistit din provincie, pentru ca si eu, pare-se, sunt masochist si-mi place sa stau in Bucuresti. Imi ofera prea multe lucruri si mi-ar fi greu sa plec de aici.
Totusi, cand citesc atatea articole despre conflicte in trafic, la metrou, la ghiseu, la munca, la bloc, ma intreb cum au reusit persoanele respective sa atraga atatea lucruri negative in viata lor? Oamenii au obiceiul sa-si complice viata. De-asta isi fac conturi la 10 banci si apoi se plang ca-s jecmaniti si trebuie sa plateasca taxe pentru carduri pe care nu le-au mai folosit de 2-3 ani. De-asta unii isi iau masina, desi nu prea ies din oras cu ea si isi fac sange rau gasindu-si masina (la care inca mai platesc rate) zgariata sau lovita de catre vecini binevoitori. Apoi, mai sunt unii care cedeaza la presiunile celor din jur si aleg sa imbatraneasca (accelerat) alaturi de o persoana care nu-i face fericiti. Cred ca ati prins ideea.
In schimb, la unii oameni problema e ca sunt prea sensibili si dau importanta unor amanunte care pentru altii trec neobservate. Si ajung sa creada ca, orice ar face, ii urmareste ghinionul sau ca sunt nedreptatiti de soarta. Eu insa nu cred in ghinion ca stare de spirit. Faptul ca exista nenorociri, in adevaratul sens al cuvantului, pe care nu le poti evita, nu poate fi negat, dar nu cred in ghinioane care te urmaresc la orice pas. Cred doar in lucruri marunte carora li se da prea multa importanta, cand radacina problemei se afla in cu totul alta parte. Mai cred si in faptul ca unii oameni au un stil neglijent de viata sau ca se inhama la prea multe responsabilitati.
De ce nu-ti faci un stil de viata care sa te protejeze? De ce sa nu pastrezi lucrurile simple si sa identifici ce te face cu adevarat fericit?
Dormi asa cum iti asterni.
(16 votes, average: 6.81 out of 7)
Loading ...
un om...
28 Comments
Stii filmele alea unde personajul principal trebuia sa mearga la intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului si cand ajunge acolo isi “infrumuseteaza” viata cu tot felul de detalii, astfel incat sa para cat mai aproape de perfectiune?
Ei bine, la noi e fix invers. Noi avem tendinta sa credem ca suntem mai importanti daca lucrurile ne merg mai prost. Sa iti dau un exemplu. Am o prietena a carei 4 aspecte majore din viata ii merg bine si un aspect major nu. Intamplator, mie fix aspectul ala imi merge bine, si vreo 3 din cele ale ei, nu. Ghici cine se plange mai tare?
Si am incercat odata sa o “inveselesc” scotandu-i in evidenta faptul ca ii merge chiar bine comparativ cu restul lumii de varsta noastra… nu am facut decat sa inrautatesc lucrurile, pentru ca probabil s-a simtit neglijata sau ceva …
Ideea e ca atragand simpatia celorlalti, atragi atentia asupra ta. De aici vine faza asta… te gandesti ca lumea o sa gandeasca “vai, saraca, cate are pe cap, nu stiu cum se descurca, e o adevarata eroina”.
De multe ori e pur si simplu prea mare oboseala: orice e vazut cu potential negativ sau ca un atac. Si uneori e vorba si de multa agresivitate a persoanei care se plange de zor.
Uite iti dau eu raspunsul pentru ca m-a framantat aceeasi problema multa vreme. Eu am avut niste probleme uriase si totusi din exterior nu s-a vazut nimic niciodata pentru ca nu ma plangeam nicioata de ele. Motivul pentru care nu ma plangeam era ca daca imi permit sa cad nu voi avea resurse sa ma adun. Am fost chiar surprinsa cand anumiti oameni se trezeau sa-mi spuna ca-s atat de norocoasa ca nu am probleme.
) Asa ca nu puteam sa nu ma intreb, ce au totusi oamenii aia de se plang de orice tampenie? Raspunsul mi-a venit de la o prietena. Unii oameni sunt dramatici prin natura lor, au o perpetua tendinta de a dramatiza orice nimic si asta pentru nu sunt suficient de puternici pentru a accesa acele resurse din interior care te ridica imediat ce ai cazut. Ei practic nu fac decat sa zaca pe fundul gropii lamentandu-se ca ce nasol e, in loc sa puna mana si sa se ridice. Din pacare nu se vor schimba niciodata pentru ca se incapataneaza sa “nu poata”. Nu as putea generaliza ca au probleme mai mari sau mai mici, ca au in mod special ghinion sau ca, dimpotriva, au fost scutiti de probleme majore si cauta noduri in papura, nu cred ca are mare legatura cu asta, ci mai degraba cu faptul ca sunt negativisti ca fire.
@Anda.. indiferent daca vrei sa starnesti mila celorlalti sau admiratia lor, asta inseamna ca nu ai suficienta incredere in tine si nu stii sa-ti traiesti viata. Nu stii ce te face fericit, dupa cum am zis in articol. E pacat de oamenii de genul asta, traiesc pentru cei din jur, in loc sa-si vada de treaba.
@Diana.. oho, mie-mi zici? Eu fac urat de tot cand sunt obosit. Doar ca sunt irascibil fata de ceilalti fara motiv. Totusi, persoanele de care vorbeam in articol se plang zi de zi.
@Cami.. si totusi ei supravietuiesc, chiar daca nu se ridica niciodata in picioare si merg pe branci.
Supravietuiesc, dar sincer, eu una n-as vrea sa fiu in pielea lor. Prefer o tona in plus de probleme dar fericita.
Da, problema lor e ca se complac in situatia respectiva.
1. Cu cat te protejezi mai tare cu atat te pocneste mai urat atunci cand chiar trebuie sa infrunti din nou o anumita situatie.
2. Mie mi-e frica sa scriu pe blog despre chestiile bune care mi se intampla. Pentru ca mi-e groaza ca s-ar putea schimba situatia si voi regreta cu sange faptul ca am ciripit vesela despre ceva. Ca mi se va reprosa ca n-am stiut sa ma abtin si m-am bucurat prea repede. Si atunci cand lucrurile merg prea bine nici nu prea am timp, rabdare, energie de net… sunt in general rupta de oboseala. So it shows people mostly the dark side. It’s really not the whole picture, just the part I have the courage, the time and the energy to expose.
3. “importanta unor amanunte care pentru altii trec neobservate” – different people care about different things. As fi in stare sa ma omor pentru chestii pe care altii nu dau doi bani si ma doare fix in masina de spalat (ca sa numesc o chestie din casa care pentru mine e mai mult decat inutila) de chestiuni care stiu ca sunt foarte importante pentru altii.
@1.. prin a te proteja eu intelegeam mai degraba a-ti simplifica viata si a renunta la chestiile care nu-ti trebuie.
Daca simti nevoia sa te bucuri de un lucru, let it out. Cine crezi ca o sa stea dupa aia sa-ti tina socoteala ca nu trebuia sa te bucuri??
@2.. “voi regreta cu sange” – dramatizezi.
te asigur ca daca ai fi vazut cum ma bufneste la 1-2 noaptea sangele pe gura si pe nas pentru ca m-am certat cu cineva, m-am enervat, am luat o groaza de pastile, dar mi-e rusine sa chem o ambulanta nu mi-ai mai fi spus ca dramatizez… intotdeauna au existat persoane care sa-mi dea in cap pentru chestiile care ma pasioneaza si ma fac fericita.
Exprimarea mi s-a parut dramatica si nu am luat-o la propriu. Imi retrag cuvintele.
Prietene, citeste Al treilea val si Socul viitorului, o sa gasesti acolo toate raspunsurile. Pe scurt, saltul speciei umane intre betoane si fiare nu este lipsit de facturile despre care vorbesti. Citindu-l pe Saint Exupery: Am intilnit oameni fericiti in desert…
Multumesc. Un raspuns scurt care, insa, spune mult.
Unii pentru ca se simt intr-adevar asa, altii pentru a atrage atentia, altii pentru ca se complac in situatia respectiva. Cred ca astea sunt cele 3 mari categorii. La pondere ma mai gandesc….
@ammelie.. intr-adevar, cam astea ar fi categoriile. Dar nu pot sa nu observ ca toate au un numitor comun – increderea de sine.
PS. m-ai votat la RBF?
faptul ca se plange lumea nu ma deranjeaza prea tare. fiecare are o granita spirituala dupa care incepe sa se simta super batut de Dumnezeu. la unii este mai sus granita asta si incep mai tarziu sa se simta oropsiti. pe altii ii doare maseaua si sunt de parere ca a cazut cerul pe capul lor.
ce ma deranjeaza mai mult este ca 90 % din bloguri nu au nimic de spus. se nasc mii de literati pe net, care sunt de parere ca au intr-adevar ceva de comunicat. sunt un fel de jurnaluri pe care majoritatea dintre ei cu siguranta nu le-ar scrie daca nu ar fi pe net…ca le-ar fi lene sa ia un creion in mana. dar daca tot e la moda, hai sa ne plangem ca mirosea unu in autobuz azi…hm uite ca ma plang si eu
fourhooks e ala ce trebuie si pentru metropotam? daca da si bine imi tin mint5e contul, te voi vota!
Da, e acelasi cont.
Daca nu mai stii parola.. poti sa-i dai recover si ti-o trimite pe mail.
Multumesc anticipat.
@black leviathan.. uite, am citit un articol excelent pe tema asta, la krossfire: http://www.krossfire.ro/imitatia-cea-mai-sincera-forma-de-impostura/
Oricum, de cand cu online-ul si mai ales, de cand cu socializarea 2.0, toata lumea se crede o mica vedeta si se imbata cu cate 15 secunde de faima, crezand ca are ceva important de zis.
numai la 9 candizezi? zii daca candidezi si la altele sa te votez. acum e momentul, pana nu incepe barcelona.
Doar la 9.
Multumesc mult!!!
npc, daca nu imi placea conceptul blogului tau si felul in care scrii, stai lejer, ca nu te votam.
Si totusi, ai avut rabdare sa ma intelegi, asta e mare lucru. De cat timp imi citesti blogul?
de cand ai inceput sa comentezi pe la mircea, deci de prin iarna trecuta spre primavara trecuta. nu pot zice ca te citesc des, insa o fac ocazional.
Oho, e ceva. Am avut perioade si perioade.
Acum sper ca sunt pe panta pozitiva.
Catalin, nu te-am votat
Asta pentru ca RBF nu prea intra in preocuparile mele. Insa am observat ca ti-ai facut o campanie draguta, felicitari. 
Multumesc, multumesc.
One Trackback
De ce numai unii oameni sunt nenorociti- – A blog on evolution…
Si de ce dau nenorocirile peste ei in fiecare zi?
Din experienta mea de viata, nu foarte impresionanta, ce-i drept, am extras invatatura ca numarul oamenilor care sunt neatinsi de griji e covarsitor de mic. Si vorbesc de griji serioase, nu de sâcâieli…