Angry mob

Am observat ca majoritatea bloggerilor scriu la un moment dat despre situatiile care ii irita. Unii fac lucrul asta doar cand sunt cu adevarat revoltati de ceva. Recunosc, am picat si eu in pacat, dar sper s-o fac cat mai rar. In schimb, exista persoane care, daca au un blog de succes(desi nu e o regula) isi inchipuie, cumva, ca s-au detasat de restul lumii si trebuie sa fie un exemplu pentru muritorii de rand.
De exemplu, zoso vorbea acum o saptamana despre cum refuza pungi de plastic la supermarket (bahaha). Da, si eu fac asta.. si nu ma obosesc sa explic vanzatoarei de ce sau sa scriu pe blog(whoops, I just did). Dar poate ca vanzatoarele de supermarket sunt cititoare impatimite de bloguri.
Dar nu despre zoso e vorba in articolul asta. E vorba despre frustrarea pe care ne-o varsam cu totii pe bloguri. Indiferent ca e reala sau disimulata(cu tenta comerciala). Toti avem cate o parere despre orice subiect si vrem sa ne-o impunem cu orice pret.
Suntem bombardati cu informatii in fiecare zi, iar fiecare le intelege cum il duce capul. Suntem influentabili, dar ne place sa credem ca am atins singuri niste ipoteze pertinente.
Ma rog, faza cu frustrarea o intalniti la fiecare pas: pe strada, in trafic, la metrou, etc. De-asta consider ca bloggerii sunt privilegiati pentru ca au ocazia sa exteriorizeze ce simt prin scris, decat sa tina o bata de baseball in portbagajul masinii, just in case.

We are the angry bloggers.

La naiba, iar am inventat un articol intreg doar ca sa pun o melodie pe blog. Trebuie sa incetez cu chestia asta Dar ideea e super tare si e exprimata doar in cateva cuvinte(in contrast cu ce-am scris eu mai sus, heh):

We are the Angry Mob,
We read the papers every day,
We like who we like, we hate who we hate,
But we're all so easily swayed.