Eu am perceptii mai ciudate despre fericire.
Acum un an te-am facut sa plangi.
In timp ce iti stergeai lacrimile, iar eu te filmam, m-ai intrebat de ce fac asta. Ti-am raspuns ca peste un an, doi sau poate zece, va fi o amintire frumoasa.
Shiny happy people laughing
A fost doar un moment trist care nu a stirbit o zi fericita.
Nici nu s-ar fi putut altfel, pentru ca fericirea emanata de oamenii din jur era contagioasa: dupa 15 minute si cateva sute de trepte, eram in piata Notre Dame, unde se imparteau imbratisari gratuite.
Loading ...
27 Comments
Eu nu cred că te iertam, dacă-mi făceai mie asta. Şi nici nu m-aş fi bucurat un an mai târziu să mă văd plângând pe video.
Ai iubit vreodata?
eu am lansat o leapsa la mine pe blog: http://argintuldecristal.wordpress.com/2009/02/14/controleaza-ti-cordonul-argintiu/ dar nu ma gandeam ca va fi luata asa in serios
cat despre amintiri si plans… cum ti se pare asta: ne intalnim la dizertatie, ma mananca undeva si-i zic: “ce mai faci mai harry potter”, ma ignora, dar in aceeasi secunda simt ca nu-mi pot stapani emotiile… si cu fiecare pas pe care il faceam departe de el ma simteam mai bine. apoi cand am avut un timp liber mi-am amintit si am plans o ora in hohote… si nu m-a filmat nimeni…
deci si daca mai plangem cateodata, tot e bine ca persoana care a “contribuit” va fi alaturi sa ne si impace.
tot timpul mi a fost frica de a face mai mult rau decat bine celorlalti. m-ai inspirat sa ma gandesc ca situatiile pe care le credem negre de obicei se pot transforma, daca nu in unele pozitive, macar in unele eliberatoare.
@greu: multumesc pentru comentariu.
Au fost cativa cititori care mi-au zis ca nu au inteles articolul.
Dar nu puteam da explicatii in plus pentru o chestie relativ intima.
Prin comentariul tau de-o fraza te-ai apropiat cel mai mult de ce voiam sa exprim.
adica voua(barbatilor) va e frica sa va deschideti si sa iubiti, de frica sa nu ne implicam noi prea mult si sa suferim in caz de… va plictisiti voi?
Stefania, stai jos
Of, Doamne, in ultimii ani am plans atat de rar incat, atunci cand imi amintesc macar de un crampei din acel moment, indiferent ca am plans de fericire sau de tristete, zambesc: traiam la maximum un sentiment alaturi sau din cauza cuiva.
exact, moretta: in timp, atat momentele triste, cat si cele fericite, te fac sa zambesti, gandindu-te la ele
de ce?
e un timp acolo undeva unde nu mai simti nimic? si incepi sa simti din amintiri?
Am iubit o dată şi iubesc în continuare.
@Stefania: cine a zis ca nu mai simte nimic?
@Bau: atunci, eu zic ca i-ai putea ierta o faza de-asta. Mai ales daca n-ar face-o din pur sadism.
acum da, simt.
Eu am ales sa am doar amintiri frumoase. Pentru ca pana la urma, si cele triste fac parte din viata ta si din momentele de fericire, chiar daca, pe moment, nu le vezi asa.
Hehe, cred ca asta se potriveste in contextul ideii pe care ai incercat sa o subliniezi in articolul de fata: http://cathy-cathysnotes.blogspot.com/2009/02/amintire-placuta2.html
nene, ti-am mai zis ca scrii bine, da’ nu m-ai crezut.
merci, zamolxis, means a lot to me
Da, aş putea să iert. Dar depinde enorm de mult ce anume mi-a făcut iubitul ca să plâng şi în continuare de ce. Că dacă-l văd cum rânjeşte şi simte plăcere lângă mine pe când eu sufăr ori mă chinui cu un anume lucru sau gând.. numai iertare nu pot să-i ofer.
Bau, hehe, dupa cum ziceam.. nu era vorba de sadism.
Cred ca daca-l vezi ca simte placere din suferinta ta si ranjeste tre’ sa-i dai instant o pereche de palme si sa uiti de el.
am participat si eu anul trecut la campania cu imbratisari gratuite. a fost chiar interesant
Spune-mi sincer. Nu te-ai plictisit?
cumva n-ai vrut sa o iei in brate?
)
imi pare ca e foarte aproape de unde mi-am rezervat cazare. btw, any tips? pentru cineva care merge prima oara la Paris?
nu rad de contextul din articol… ci de potrivirea cu poezia pe care am ales sa o interpretez eu…
anyway, I’m gonna find this place and I’m gonna get the truth out of it
a, ba nu, scuze, cazarea mea e aproape de Sacre Coeur, nu de Notre Dame… a, si iarta-ma daca ti-am comentat (aiurea) peste o amintire.
np. Atata iti zic.. daca esti inca la dieta, ai grija la patiseriile din Paris, ca te pandesc la tot pasul, iar unele sunt geniale.
multumesc! cred ca am inteles ce ai vrut sa zici… e o atmosfera asa de romantica pe langa ele… nu neaparat de dieta, cat de buget
)