.. eram la Art Boulevard. Impresii? Nu de-asta scriu postul asta, dar fie: organizare proasta, public ioc..
Noroc cu vreo 20 de pusti de 5-10 ani care s-au lipit de scena (cam galagiosi, totusi). Cu toate astea, ne-am simtit bine, pentru ca ne sustineam reciproc, iar o parte din noi au avut si prieteni in public. A fost un mod placut de a petrece finalul de weekend. Uite un clip scurt cu introducerea.
Unde voiam sa ajung: iaca si clipul cu sceneta a’ mai reusita. Rolul pe care l-a interpretat Toma Caragiu acum vreo 40 de ani e interpretat de Mihai Stan, un coleg foarte talentat, viitor actor profesionist. 
Voi uploada vreo 5 scenete mai pe seara. In doua apar si eu, dar nu sunt multumit de prestatie, deci daca tineti neaparat sa le vedeti, urmariti userul meu de youtube.
Loading ...
10 Comments
fain, felicitari
m-am uitat de 2X. prima data ma enerva muzica de fond si ma-ntrebam daca fusese inregistrata live sau daca fusese pusa in editing si ma gandeam de ce sa pui o astfel de muzica ce nu se potriveste deloc si e si prea tare. apoi mi-am dat seama ca-mi lasasem internet radio on
Lasa, ca in 2 dintre scenetele in care am jucat eu se apuca DJ-ul sa dea drumul la muzica pentru 2-3 secunde.. total aleator. Nu prea intelegeam de ce.
)
niciodata nu suntem multumiti de prestatie…in cazul nostru:)
auzi…la sceneta asta de ex, a existat regizor? sau au lucrat-o doar actorii singuri?
Pai noi suntem grupa de “avansati”. Nu in sensul ca suntem prea meseriasi, dar am terminat cu totii cursul de actorie si ne-am inscris la un modul suplimentar. Acum ni se ofera destula libertate, mai ales cand vine vorba de scenete.
Instructoarele au intervenit doar cu cate 2-3 observatii, la chestiile care deranjau. In rest, fiecare s-a mulat pe personaj in functie de personalitatea lui.
Se pune mult accentul pe improvizatie, nu trebuie sa se respecte textul cuvant cu cuvant. De exemplu, amicul lui Mitica nici nu invatase textul.. pur si simplu stia despre ce-i vorba in sceneta si purtau o discutie ca intre prieteni.
nu merge asa usor…cu regie individuala, decat dupa mult timp si cateodata:)
talentu nu mai are a face, dc nu e canalizat.
un ex:
Mi se parea ca a fost pur si simplu una din cele mai bune reprezentantii pe care le vazusem. era liber. nu mia gandea fiecare miscare si doar era sincer, se juca si transmitea..sincer(deci cu intensitate).
acu vreun an si.., am fost pe la trupa de teatru de la Ase cu care inca lucra un prieten(desi terminasera de mult facultatea), si era un baiat pe care l-am simtit ca are o extraordinara esenta…dar juca insa varza:)
Motivul era cel mai simplu si necomplicat, anume tocmai pt ca “juca”.
Poate ca ansamblu este un joc de teatru, dar cine e in el nu trebuie sa “joace”. Cat mai ales totul pleaca de la intentie, trebuie sa ai intentie din interior….ci nu sa fie vorbite cuvintele, intentia “vorbeste” si transmite cu adevarat.
E…si dupa ce i-am spus toate astea in 5 min(pe care si io le-am invatat in mai mult tp insa:) , cativa ani ), omul s-a mulat perfec,t s-a schimbat foarte simplu cu totul si a dat o performanta de transmitere si improvizatie comica pe text…vreo 15-30 min de nu se mai oprea..
Totu` era deja in el, incredibil.
Reiese comicareala, la sf, dc a fost facuta bine, insa fiecare trebuie s-o faca pe bune ci nu comicareste- nu sa joace comicul, ci sa fie serios comicul.
…Comicareala trebuie facuta serios.
Eu am probleme in a intra in pielea unui personaj. Asta e unul din motivele pentru care actoria o sa ramana la nivel de hobby. Nu prea pot sa “simt”, sa intru in starea respectiva.
De exemplu, daca nu am repetat prea mult un rol, am niste ticuri, niste miscari pe care nu le controlez (dar sunt ale mele, nu ale personajului). Iar daca e un rol pe care l-am repetat foarte mult, am niste chestii pe care le fac mecanic (ca un soi de coregrafie), din pacate.
Cat despre comic.. stay tuned. Pregatisem ceva pentru seara asta.
Ba poti, problema e ca ti-e frica sa intri in pielea altcuiva, pentru ca ti-e frica sa nu te pierzi pe tine… pentru ca inca esti prea conservator, sau egoist sau intransigent.
Poate atunci cand o sa poti purta o conversatie cu cineva pe care acum “nu-l/ n-o suporti” pe orice tema, fara ca asta sa trezeasca ceva in interiorul tau care doare sau care amuza, o sa fii suficient de empatic si de volatil incat sa poti intra in orice rol.
Trebuie intai sa inveti sa renunti complet la tine, ca sa poti sa fii altcineva. Iti amintesti ce mi-ai reprosat mie la inceput? Ca fur personalitatea altora pentru ca eu nu am personalitate proprie? Crezi ca e greu sau e usor sa faci asta? Intr-un fel aveai dreptate, simteam un mare gol in mine incat ma completam prin altii… de asta m-am inscris eu la actorie, ca sa ma gasesc pe mine, nu ca sa fiu altii. parerea mea e ca tu esti facut mai mult sa fii regizor, coordonator, etc, decat sa fii actor, pentru ca ai un simt estetic si critic foarte pronuntat.
keep acting!
nu m-ai inteles
io n-am vorbit de tine, ci de sceneta de-a lui Toma Caragiu cu sotu si sotia , care este pe prima pagina. si mai mult decat de fata, m-am referit la baiat.:)
in rest ce zici tu cu
e bine, numai ca la prima parte pur si simplu repeta mai mult. 
oricum, prima regula si primu lucru pe care trebuie sa-l faca un actor…e sa invete textu:) si dupa aia mai vedem de acolo, pt ca dc stai sa te gandesti la text, sau …”ce venea acuma” s-a dus toata treaba, poti numai sa faci sa nu iasa asa prost 
“daca nu am repetat prea mult un rol, am niste ticuri, niste miscari pe care nu le controlez (dar sunt ale mele, nu ale personajului). Iar daca e un rol pe care l-am repetat foarte mult, am niste chestii pe care le fac mecanic (ca un soi de coregrafie),”
e foarte normal
ca actor, dupa mine, ai si sanse bune, si ai si fizic
si cei mai buni au facut mult timp greseli de inceput care le strica tot…pana au trecut de ele:) si treci cu radbare, atentie si numai dc nu zici ca nu poti….si tu vad ca esti okay pe faza asta:)
Stiu ca nu vorbeai de mine, dar, egocentrist cum sunt, am simtit nevoia sa vorbesc eu despre mine cand am citit ce-ai scris.
)