Random thought #50

Viata e o minciuna.

Sigur ai intalnit afirmatia asta, in diferite contexte, complexe sau mai putin profunde, la cei din jur sau enuntata chiar de tine, sub forma unui simplu gand aleator sau poate ca rezultat al unei framantari interioare, de durata sau intr-un moment foarte intens. Ca o ironie sau intr-un moment de neputinta. Sau poate de razvratire..

Inlaturand aspectul filozofic al acestei afirmatii (doar pentru un paragraf), sa-i facem demonstratia logica: fiecare om traieste dupa un set foarte variat de criterii si percepe in felul sau unic realitatea in care se manifesta. Cu cat un om este mai ager si/sau mai instruit si/sau mai cult, cu atat mai complex va fi modul in care percepe sau reactioneaza intr-o situatie cu n variabile. Chiar si luand doua persoane care isi ghideaza viata dupa niste reguli simple si limitate, putem gasi o multitudine de situatii in care gandesc diferit, pentru ca pur si simplu percep altfel chiar si adevarurile comune. OK, stiu – e tot filozofie; filozofia se bazeaza pe rationamente logice si, din nefericire, oricat de complex ar fi tratat un subiect, niciodata complete.

Acum, cu ingaduinta ta, sa presupunem ca ai acceptat afirmatia de la care a pornit toata discutia asta. Mentionez, in treacat, ca foarte multe persoane care au incercat sa-si explice sensul vietii au ajuns la concluzia ca viata este o cautare necontenita a adevarului sau a Adevarului sau a ADEVARULUI (sau cum vrei tu); fiind, totodata, deplin constient ca adevarul nu va fi descoperit niciodata. Ceea ce nu-i o problema, ci din contra, reprezinta chiar savoarea vietii. Cei mai castigati sunt cei care ajung, dupa un zbucium de cateva decenii, la minciunile cele mai curate, mai inaltatoare, mai etice, mai.. adevarate. Esti de acord?

Dupa o elaborata introducere am ajuns la ideea de la care pornisem  [sper ca ti-am mentinut atentia]. Anume: adoptia de minciuni, atata timp cat iti sunt folositoare. Vorbeam mai demult de revelatii care iti schimba felul de perceptie al unor aspecte ale vietii si te ghideaza atata timp cat le gasesti utile (uneori pentru toata viata) pana cand vor deveni depasite pentru sistemului tau de ideologii in continua finisare. Dar cum ramane cu ideile pe care nu le poti asimila atat de usor pentru ca nu au o justificare obiectiva pentru tine? Sunt genul de idei pe care unii pur si simplu nu le accepta ca axiome.

“Crede si nu cerceta”? Pentru cei care nu inghit chestia asta, “Amageste-te si nu cerceta” este noul “crede si nu cerceta”. Se ia un plan al vietii tale: afectiv, spiritual, familial etc. Se ia o perioada a vietii tale care marcheaza clar o etapa asociata acelui plan. Poate dura 5 minute, 5 ore, 5 saptamani sau 5 ani, nu conteaza. Se alege minciuna pe care o gasesti compatibila acelui segment de timp. Care-i scopul? Perceptia cat mai placuta a acelei etape. Ca sa dau o explicatie mai plastica: a invata sa adopti ideologia potrivita pentru o situatie inseamna, de fapt, a iubi mai frumos. Zic iubire in sensul general. Tu alegi situatia si felul particular de a iubi. Important e ca, iubind acea particularitate, iubesti insasi viata.

What’s baking? Sweet cherry flavored lie. :)

Edit: am omis o paralela care mi se pare destul de importanta. Un actor bun da viata unui personaj preluand din trasaturile sale si aducand o interpretare “adevarata”. Sigur ca, tehnic vorbind, tot ce se intampla pe scena este o minciuna, dar cu cat actorul este mai credibil in interpretare, cu atat mai bine a aplicat acea minciuna timp de cateva zeci de minute, aducand-o mai aproape de adevarul piesei in sinea sa si in ochii spectatorului. Cam la fel si cu ideile pe care le poti imprumuta in viata reala pentru ca te ajuta sa o traiesti mai bine. Important e sa ai de unde alege. Daca un personaj se studiaza temeinic inainte de a fi autentic, la fel e si cu alegerile pe care le faci in viata de zi cu zi: sunt limitate de complexitatea universului tau de cunostinte.

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars6 Stars7 Stars (6 votes, average: 5.83 out of 7)
Loading ... Loading ...


    Articole asemanatoare:
  1. Sezatoare virtuala. Ziua 63. Monolog Jake, “Minciuna din mine”
  2. Random thought #26
  3. De ce, viata cruda?
  4. Trecand prin viata fara un simt al penibilului

This entry was posted in random thoughts and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink. Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

27 Comments

  1. Stefania
    Posted December 28, 2010 at 8:51 pm | Permalink

    interesant cum pleaca el de la “viata” si “minciuna” si ajunge la “iubire” :) ) :D … altceva n-am reusit sa inteleg din text… e cam greu de citit datorita multor virgule, paranteze, explicatii si adaugiri… and i like strawberries more.. if anyone cares :D

  2. Posted December 28, 2010 at 9:21 pm | Permalink

    Interesantă perspectivă. Singura mea dilemă e legată de adoptarea unei ideologii. Putem alege o ideologie? Există ideologii individuale? Mai mult, sunt ideologiile alegeri pragmatice pentru “purtător”? Ideologiile îmi par, mai degrabă, credinţe colective, iraţionale, care germinează în subiectivul individual. Mai nefilosofic, oricât aş vrea eu, ca individ, să trăiesc în minciuna aleasă de mine, nu pot evita să trăiesc ca adevăruri minciunile alese de alţii. Asta ţine până la urmă de natura umană, de faptul că omul este înzestrat cu aparat de interpretare a realităţii printr-un filtru simbolic. Cu alte cuvinte, dacă vrei să modific percepţia cuiva asupra realităţii, nu schimbi realitatea, ci îi reglezi filtrul simbolic (i.e. o definiţie cât mai generală a manipulării).

  3. Catalin
    Posted December 28, 2010 at 11:14 pm | Permalink

    @Stefania.. faptul ca nu ai inteles mai nimic din articol (nu e o acuza, stiu ca nu l-am formulat intr-o maniera digerabila) nu te-a impiedicat sa-i dai 7 stele. De ce? :)

  4. Catalin
    Posted December 28, 2010 at 11:48 pm | Permalink

    @Marius.. intr-adevar, eu am folosit acest termen cu sensul de sistem de idei/conceptii/convingeri aplicate la individ. Nu am verificat DEX-ul inainte. Sper ca acest lucru sa nu creeze o confuzie prea mare printre cititori.

    Nu contest faptul ca cineva iti poate modifica filtrul prin care percepi realitatea. Chiar si acest articol este un produs al meu, deci implicit al tuturor persoanelor care m-au influentat – incepand de la necunoscuti pe care-i vad pe strada si pana la cei apropiati sau oameni pe care nu i-am cunoscut in carne si oase, dar m-au marcat prin ceea ce au creat si au lasat in urma.

    Cat despre manipulare, de obicei oamenii te manipuleaza pentru ca vor sa obtina un beneficiu material – as vrea sa-l omit, pentru ca ma intereseaza mai mult partea emotionala/spirituala in discutia de fata.

    Daca vorbim de un gen de manipulare mai apropiata de suflet.. poate incerc sa generalizez, dar cred ca principalele surse ale acelei manipulari sunt iubirea, ura sau convingerea de a aduce pe cineva pe o cale pe care o consideri tu “adevarata”. Sunt cazuri in care cel care incearca sa te schimbe te lasa rece, dar daca aducem in discutie persoanele pe care le gasesti interesante/speciale, faptul ca ele isi canalizeaza energia pentru a te influenta constituie intocmai frumusetea de care vorbeam in articol.

  5. Stefania
    Posted December 29, 2010 at 9:55 am | Permalink

    dragul meu, de data asta nu m-ai nimerit… altcineva ti-a
    dat stelele alea…

  6. vic
    Posted December 29, 2010 at 10:15 am | Permalink

    Atunci cand esti constient de minciuna, si e o conventie intre tine si interlcoutor atunci nu exista nici o pbl din punctul meu de vedere.exact ca pe scena:acolo totul este o conventie frumoasa unde toate emotiile si sentimentele prind viata…acolo putem fi noi. teatrul il jucam in viata noastra de zi cu zi. sau daca nu, il joaca altii cu noi. problema intervine cand realizezi (ca mine acuma)ca ai trait intr o minciuna-iubire timp de cativa ani buni, ca te-ai imbatat cu apa rece, ca de fapt nevoia celui de langa tine nu era de iubire, ci doar de cel mult tandrete. si ca de fapt, nu s-a intamplat nimic. niciodata. n-a existat minciua. n-a existat iubirea. NICI MACAR A TA PENTRU CELALALT.O desconsiderare totala. un vis. un tablou. si atunci te intrebi daca nu cumva ai innebunit…si ce cauti tu in viata ta..

  7. Stefania
    Posted December 29, 2010 at 10:19 am | Permalink

    eu de mult voiam sa te intreb ceva dar n-am gasit contextul
    potrivit… poate te confund, dar am vazut la un moment dat un cap
    de mort desenat peste un cd pe care il lasasei la sala in perioada
    admiterii… de ce? si ma crezi ca mie chiar mi-a fost teama sa ma
    ating de el? adica gestul autorului mi s-a parut o gluma puerila
    dar undeva chiar a reusit sa sperie copilul din mine… si chiar
    daca nu eu l-am mutat din loc, ci o alta sagetatoare, prin
    “intalnirea accidentala” din acea camera am simtit ca mi s-a
    distrusc complet “campul de protectie”. deci, daca eu nu m-am bagat
    in treburile altuia, el de ce s-a bagat in treburile mele? oare ar
    fi trebuit sa pun si eu un cap de mort pe usa ca inteleaga ideea???
    adica stii foarte bine ca toate chestiile astea mai mult atrag
    atentia si ii determina pe unii oameni sa faca exact pe dos… la
    asta te referi cand zici ca viata e o minciuna? adica e atat de
    greu sa o traiesti ca si cum ar fi un adevar si sa “cut with all
    the crap”?

  8. Catalin
    Posted December 29, 2010 at 3:21 pm | Permalink

    @Stefania.. m-am gandit ca mi-ai dat unul din cele 2 voturi (ori 6, ori 7 stele). Am zis 7, ptr ca te stiu generoasa din fire. :) )

  9. Catalin
    Posted December 29, 2010 at 3:26 pm | Permalink

    @vic.. hmm, cand am scris articolul nu m-am gandit decat la o conventie cu mine insumi. Faptul ca eu aleg un sistem de idei dupa care sa ma ghidez, desi nu cred pe deplin in el nu ma deosebeste in ochii interlocutorului/interlocutorilor fata de cineva care imbratiseaza acel sistem de idei ca adevar absolut.

  10. Catalin
    Posted December 29, 2010 at 3:34 pm | Permalink

    @Stefania.. nu stiu de ce ai folosit ghilimele, cand acea intalnire accidentala nu putea fi altceva decat o intalnire accidentala pe care eu am uitat-o a doua zi. E problema ta daca n-ai uitat si tu.
    Apoi, legat de intrebarile usor far sens care se agata de o gluma puerila care nu poate fi altceva decat o gluma puerila, ce pot sa-ti raspund? N-am ce sa raspund, ca oricum ne-am indepartat de subiectul articolului.

  11. Stefania
    Posted December 29, 2010 at 5:31 pm | Permalink

    Multumesc pentru clarificari.

  12. Posted December 29, 2010 at 9:06 pm | Permalink

    Ca fiecare percepe propria realitate e destul de acceptat. Daca exista sau nu o realitate obiectiva in afara perceptiilor acestora e o intrebare cu ceva vechime. Cum definesti o minciuna cand zici ca acceptam o minciuna la orice moment in orice privinta? Si in plus, ce are a face “daca iti convine” in toata treaba asta? Accept (ca si cunostinta) ca X e mort, chiar daca nu-mi convine.

    La teatru tu te pricepi mai bine, dar eu zic ca scopul, ca in orice arta de altfel, tine de ceea ce transmite – daca acel ceva e adevarat/real sau minciuna. Nu scena/pictura/cuvintele in sine.

  13. Posted December 30, 2010 at 12:13 am | Permalink

    now, you have my stars too :)

  14. Mona
    Posted December 31, 2010 at 2:46 am | Permalink

    In diverse situatii, mi-am pus si eu intrebarea: care este
    realitatea? Care este realitatea (”adevarata”), a celor intamplate?
    Pai… nu prea exista asa ceva… Sau daca exista, explicarea ei ar
    face lucrurile si mai complicate decat explicarea “realitatilor
    subiective”. Probabil ca este un fel de compunere a functiilor care
    sunt reprezentate de realitatile subiective (sau ceva de genul
    :) )). Pentru ca fiecare dintre noi suntem manati de sentimente
    contradictorii. Corespunzatoare asteptarilor pe care le avem de la
    noi, asteptarilor pe care le au altii de la noi, asteptarilor pe
    care credem ca le au altii de la noi, impulsului de moment,
    propriei noastre naturi, s.a.m.d. Presupun ca inconstient suntem in
    cautarea unei ordini. Fiecare isi gaseste propria ordine, una cu
    care se simte confortabil, una care are sens (din punctul lui de
    vedere). Ca sa obtina acea ordine si sa fie linistit, cauta motive.
    Nu cred ca este neaparat ceva gresit, atata timp cat nu ajungem sa
    percepem lumea cu ochelari de cal, sau sa ne pierdem pe noi insine
    intr-un fel sau altul…

  15. Catalin
    Posted December 31, 2010 at 11:53 am | Permalink

    @Diana.. cred ca am spus amandoi acelasi lucru legat de teatru. :)
    “Accept (ca si cunostinta) ca X e mort, chiar daca nu-mi convine” – dar felul in care accepti faptul ca X e mort face toata diferenta. Si, ca sa dau un exemplu banal: daca tu esti necredincios, dar in momentul in care o persoana draga moare tu iti spui ca este undeva in rai si “undeva, acolo sus, se uita la tine si zambeste” (cliseu, stiu http://www.youtube.com/watch?v=3PiZSFIVFiU#t=04m00s) atunci poate lucrul asta iti alina suferinta mai bine. Se puteau gasi exemple mult mai bune, dar importanta e ideea.

    “Cum definesti o minciuna cand zici ca acceptam o minciuna la orice moment in orice privinta?” – cred ca intrebarea e cum iti alegi minciunile care te ajuta la acel moment. :)

  16. Posted December 31, 2010 at 12:11 pm | Permalink

    acum ca inteleg ce vrei sa spui aici, incepi sa ma deprimi si mai tare…
    de fapt, eu intelesesem de mai multa vreme ideile astea, dar nu ma asteptam sa ajung sa le citesc si de la tine…te credeam mai naiv/optimist :D … sau cel putin, speram, pentru linistea mea sufleteasca… si uite cum mi-am gasit minciuna :) )

  17. Catalin
    Posted December 31, 2010 at 12:12 pm | Permalink

    @Mona.. si eu sunt de parere ca fiecare ar trebui lasat in durerea lui, cu conceptiile lui despre viata, atata timp cat, in consecinta, actioneaza corect fata de cei din jur. In schimb, legat de ochelarii de cal, nu suport indoctrinantii, indiferent la ce extrema lucreaza.

  18. Posted December 31, 2010 at 1:31 pm | Permalink

    Si daca nu “iti spui” nimic? Pur si simplu accepti ca nu stii de fapt ce si cum si astepti sa vezi ce urmeaza….

  19. Catalin
    Posted December 31, 2010 at 1:55 pm | Permalink

    Faptul ca nu stiu nimic era premisa de la care am pornit. La fel de adevarat e ca nu stiu mai niciodata ce o sa se intample si astept urmarea, dar in functie de ce idei salasluiesc in mine la momentul respectiv, voi percepe ca atare ce se intampla.

  20. Posted January 3, 2011 at 12:31 am | Permalink

    “the Heavenly branch of the MegaWish Fondation” =)) si cu ocazia asta am invatat si cum se pune link de youtube de la un anumit timp incolo :D

  21. Catalin
    Posted January 3, 2011 at 8:17 am | Permalink

    Cred ca era “make a wish foundation”.

  22. Posted January 3, 2011 at 11:15 am | Permalink

    cred ca asa suna mai bine :) … entuziasmul strica
    treaba… thanks btw. ca tot viata e o minciuna… te-ai gandit
    vreodata ce ar face acel Catalin dintr-un univers paralel care n-ar
    avea nevoie sa mearga la munca in fiecare zi? care ar avea casa si
    tot ceea ce are nevoie (a lovely curly beautiful wife :D ), dar nu
    ar avea credite? actoria e acel lucru pe care l-ar face “nu pentru
    bani”? bloggingul? muzica? stand-up comedy-a?

  23. Catalin
    Posted January 3, 2011 at 2:27 pm | Permalink

    Cand am facut actoria pentru bani? Cu siguranta as face lucrurile astea, in special actoria. Celelalte au importanta secundara.

  24. Posted January 3, 2011 at 3:06 pm | Permalink

    sa-ti reamintesc ca esti student la facultatea de arte…
    sectia actorie :) peste 2 ani si jumatate o vei termina. vei lua o
    diploma… vei vrea sa joci in piese adevarate… vei avea poate
    sansa sa joci in piese adevarate chiar inainte de asta… vei
    ajunge la concluzia ca nu va avea sens sa joci pe gratis. desi,
    daca stai sa te gandesti, sunt oameni care au platit ca sa te vada
    pe scena… sunt oameni care au platit ca sa ma vada si pe mine pe
    scena. mie una mi-e rusine de asta. daca nu se potriveste postului,
    poate muti comentariul in alta parte… dar mi-ar placea sa aflu
    parerea ta despre asta… candva.

  25. Posted January 5, 2011 at 4:06 am | Permalink

    Faci ce faci , te pierzi din drum ( cu ideile ) .. doar la iubire sunt de acord cu tine )

    Nu exista minciuni , exista fluiditati

    Corpul tau stie ce are de facut

    Mintea la fel

    Si universul nu mai e limitat din moment ce stii ca poti atinge infinitul

  26. Catalin
    Posted January 5, 2011 at 12:27 pm | Permalink

    @Stefania.. ti se pare ca te poti imbogati din banii incasati pe o reprezentatie la teatru? Daca o sa ma reprofilez complet, banii vor veni din alte surse.
    @Madalina.. ideea de blogging e destul de ingaduitoare cu cei care vor sa-si exprime gandurile fara responsabilitatea de a fi coerenti fata de audienta. :)

  27. Posted January 5, 2011 at 5:02 pm | Permalink

    nu stiu daca te poti imbogati din teatru… oricum, inteleg ca scopul tau e sa te imbogatesti.
    eu una, am obiective mai modeste in privinta asta… am alte idealuri si cai de a ma dezvolta, care nu implica in mod direct obtinutul banilor… iar daca vin, cu atat mai bine…. oricum, pe moment, avand in vedere situatia financiara in care ma aflu, chiar ar fi ceva sa iau castingul la care am fost azi :) wish me luck.

One Trackback

  1. By polimedia.us/fain/ on December 28, 2010 at 7:38 pm

    Viata e o minciuna – A blog on evolution…

    Amageste-te si nu cerceta….

Post a Comment

Your email is never published nor shared. Required fields are marked *

*
*

Subscribe without commenting