Random thought #40

Am observat ca, in putinele dati in care ajung acasa, la ai mei, am un comportament usor diferit fata de acasa – adresa trecuta in buletin. Desi petrec la fel de mult timp navigand pe internet, intru foarte putin pe twitter si scriu mai putin pe blog. La televizor ma uit la AXN si la filme, in timp ce la Bucuresti ma uit la Antena 3 si la Realitatea. Pur si simplu, aici e o atmosfera de vacanta, chiar ma simt “acasa”.

Tocmai am realizat ca in Bucuresti ajung in apartamentul meu ca la un job part time, pentru ca am o groaza de activitati (majoritatea blogging related) pe care trebuie sa le prestez ca un robot sau care nu sunt menite sa ma destinda. In conditiile astea, trebuie sa-mi redefinesc conceptul de “acasa”, pentru ca nu are nicio legatura cu conceptul de proprietate, cu cel de locuinta.

Pentru voi ce inseamna acasa? Faptul ca aveti propria locuinta (ca e achitata, ca aveti rate sau platiti chirie) e important pentru voi sau preferati caldura casei parintesti?

PS. Mi-am adus aminte de acest articol al Sabinei, scris de mai bine de un an. Aruncati o privire pe ultimul paragraf.

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars6 Stars7 Stars (2 votes, average: 7.00 out of 7)
Loading ... Loading ...


    Articole asemanatoare:
  1. There’s no place like home
  2. Cookie monster
  3. A post about.. something
  4. Care spirit, fratilor?

This entry was posted in random thoughts and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink. Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

18 Comments

  1. Posted December 27, 2009 at 12:48 pm | Permalink

    Acasa e aici, in Bucuresti, departe de ai mei. Aici e cald si pufos si placut mirositor si bine.

    Nu ca la ai mei n-ar fi la fel de curat – eu dorm pe jos cand merg acolo. Daca reusesc sa dorm. In general nu pot dormi daca mai e si altcineva in casa. trebuie sa fiu absolut rupta de oboseala sa adorm. D-aia trag de nebuna cateva zile sa nu dorm inainte sa merg acolo, ma duc nedormita de 3-4 nopti. Si uneori nu e suficient ca sa adorm. Nu simt nici un fel de caldura acolo. Mi-e mereu foarte frig. Bine, asta poate avea mare legatura si cu faptul ca mama face economii in tot restul anului. Ma stie cat sunt de friguroasa si porneste centrala cat sunt acolo. Dar eu tot inghet la 10 cm de calorifer avand pe mine 3 perechi de pantaloni (pantaloni de schi peste blugi peste pantaloni sport). Si caloriferele sunt fierbinti, nu le poti atinge. Mi-e scarba de pozele cu mine pe care au ales sa le tina in rama. Mi-e scarba de mine asa cum eram atunci. Mi-e scarba de amintirile alea as vrea sa le anulez, sa le sterg cu buretele, sunt scarboase sunt chinuitoare. Au televizoare acolo, dar nu ma intereseaza vreodata sa ma uit, tot pe laptopul meu stau sa mai lucrez ceva sau sa ma uit la concerte sau desene. Vor sa-mi bage si mie pe gat un televizor, ma momesc mereu cu oferte, dar imi zic ca nu-s normala cand le zic ca o sa am nevoie de un nou tel, ca il am pe asta de patru ani si jumatate, ca bateria se poate inlocui daca imi face probleme (nu e cazul, dar la asta s-a gandit tati cand i-am zis ca telefonul meu incepe sa-si arate varsta), ca tastataura iar se poate repara daca imi da rateuri (asta chiar a inceput sa se intample), ca da-le dracului de casti, ce daca s-au stricat ca surzesti din cauza lor. La fel cand le zic de o noupa placa de baza, de un nou proc, de o noua placa video, de noi memorii – da ce, alea pe care ti le-ai luat acum 6 ani nu mai sunt bune? Ei nu inteleg nici ca pentru imprimanta de acum 12 ani nu mai gasesc drivere de cand am xp de sp2… adica de ceva ani buni.

    Aici e bine. La mine in Bucuresti. E cald si bine. Si am toate caloriferele cu exceptia celui din baie oprite, iar eu stau acum in casa intr-o pijama compusa din pantaloni scurti si bluza cu maneci scurte. Si mi-e bine. am o groaza de dracii care imi parfumeaza pe aici (15 in total si stau intr-o garsoniera :D ), miroase foarte placut. Am animalele mele de plus, am biroul meu enorm in forma de L (designed by me! ca si majoritatea celorlalte chestii din casa :) ), am scaunul meu de piele luat din primul meu salariu.

  2. Catalin
    Posted December 27, 2009 at 1:32 pm | Permalink

    La tine e alta situatia si o inteleg. Nu stiu ce sa zic in legatura cu ai tai, nu stiu daca sunt in masura sa-mi dau cu parerea. In mod obisnuit te-as sfatui sa comunici cu ei, sa le explici de ce ai nevoie de chestiile alea si nu de TV. Dar in situatia ta, chiar nu stiu ce sa te sfatuiesc. Eu sper, totusi, sa-ti gasesti linistea la un moment dat.
    In orice caz, trebuie sa inveti sa socializezi cu cei din jur (nu virtual) – mi se pare ca ti-ai transformat apartamentul intr-un fel de sanctuar. Trebuie sa inveti sa te simti confortabil si in alte medii.
    Sarbatori fericite si invata sa zambesti (in interior). :)

  3. Posted December 27, 2009 at 2:04 pm | Permalink

    Pentru mine acasa e oriunde nu e in casa parinteasca. Cel mai “acasa” a fost fostul meu apartament in care faceam ce vroia muschiul meu la orice ora fara sa deranjez pe nimeni. Dar acum e acasa pana si-n orice hotel in care ma cazez in vacanta. Am observat ca alte persoane nu sunt deloc asa, pur si simplu nu se simt “acasa” oriunde, le lipseste ceva, mie nu-mi lipsesc decat poate cateva obiecte pe care nu le am la mine. La capitolul asta sunt cel mai necomplicat om. Practic sunt “acasa” oriunde am libertatea sa ma desfasor dupa bunul plac. :) I don’t really like living with people, daca stau sa ma gandesc bine :) )

  4. Catalin
    Posted December 27, 2009 at 2:24 pm | Permalink

    La mine problema e, asa cum am zis in articol, ca am de prestat activitati blog-related. Altfel, nu ma simt prea rau nici intr-o camera de hotel, unde cineva face curat dupa mine, in timp ce eu cutreier orasul sau ma relaxez la o terasa. :)
    Mda, si eu am nevoie de mult privacy, dar nu e bine nici sa ma izolez complet de oameni. :)

  5. Posted December 27, 2009 at 2:38 pm | Permalink

    eu sunt ok si cu cineva prin preajma, atata timp cat sunt inteleasa ca am nevoile mele sa-mi prestez activitatile mele in liniste. atata timp cat nu vorbesc cu mine cand nu am chef de povesti, nu ma intrerup din citit, pictat, chitarit, whatever ca sa imi spuna ceva complet irelevant… e foarte ok. dar oamenii care s-au invatat cu mine sunt foarte putini, cred ca se rezuma la cifra 3. restul, n-au nici cea mai vaga idee :) ) nu-i bine sa te izolezi, e foarte adevarat, dar fiecare are nevoie de ceva spatiu pentru el. eu nu ma izolez, chiar ies des prin oras si socializez, dar cand stau acasa si fac ceva… vreau sa fiu lasata in pace si sa am liniste, pentru ca daca aveam chef de lumea aratam lucrul asta.

  6. Posted December 27, 2009 at 2:39 pm | Permalink

    lume* sorry :P

  7. Catalin
    Posted December 27, 2009 at 2:55 pm | Permalink

    Mi se pare o atitudine foarte sanatoasa. :D

  8. Posted December 27, 2009 at 8:52 pm | Permalink

    Nu am niciun loc unde să pot spune acasă.

    Credeam cândva că acest aşa-zis acasă îmi va fi dat de o persoană. M-am înşelat. Acum ar însemna locul în care mă duc cu drag, locul în care să nu mă cert cu mine, locul în care lucrurile mele sunt chiar ale mele, locul în care nu trebuie să cer voie nimănui să fac ceva, locul în care să mă simt bine.

  9. Posted December 27, 2009 at 8:57 pm | Permalink

    să nu mă cert cu nimeni*

  10. Catalin
    Posted December 27, 2009 at 9:23 pm | Permalink

    In other words: you need your god damn privacy sometimes. :)

  11. Posted December 27, 2009 at 9:39 pm | Permalink

    Nu neapărat, dar se poate spune şi aşa. :)

  12. Posted December 27, 2009 at 10:00 pm | Permalink

    La ai mei acasa ma simt musafir. Inainte cand nu imi convenea ceva, oricat de mic, ma enervam. Acum sunt resemnata, pentru ca la mine e asa cum vreau eu. Acasa al meu e la Cj, unde apartamentul e o prelungire a mea, pe care l-am decorat in asa hal incat mi se asorteaza farfuriile cu gresia de la bucatarie :p

  13. Catalin
    Posted December 27, 2009 at 10:08 pm | Permalink

    Ma mir, sincer. Eu ma asteptam ca majoritatea sa spuneti ca va simtiti mai bine acasa, “la mama”, mai ales ca in restul anului aveti toata intimitatea de care aveti nevoie. :)

  14. Posted December 27, 2009 at 10:24 pm | Permalink

    cu timpul, avem tot mai putina nevoie de “mama”.

  15. Catalin
    Posted December 28, 2009 at 12:21 am | Permalink

    nu credeam sa aud o afirmatie de genul asta de la o fata. :)

  16. Posted December 30, 2009 at 10:24 am | Permalink

    Intimitatea creeaza dependenta. Cel putin in cazul meu. Deja nu mai pot trai fara. In alta ordine de idei, am incercat sa-ti rspund la chestia cu sanctuarul printr-un post. Nu stiu in ce masura am reusit…

  17. Posted December 31, 2009 at 12:10 am | Permalink

    Niciunde nu e ca acasa, intre oameni care te fac sa zambesti fara sa faca nimic in acest sens ;o) Un an nou fericit!

  18. Catalin
    Posted December 31, 2009 at 2:07 pm | Permalink

    Asta iti urez si tie! La multi ani. :)

Post a Comment

Your email is never published nor shared. Required fields are marked *

*
*

Subscribe without commenting