Lucruri importante in viata
Cateodata ma gandesc ca lucrurile astea la care visam de mici, desi pot fi obtinute, au un pret prea mare (nu ma refer la bani), distragandu-ne atentia de la ce e important. Din cauza lor, ajungi sa nu-ti mai traiesti viata cum trebuie. Hehe, “cum trebuie” e un concept relativ, dar..
La ce visezi? De asemenea, ti-e usor sa raspunzi la intrebarea urmatoare?
“Ce e cu adevarat important pentru mine?”












19 Comments
bre Catalin, ma faci sa gandesc… si doare
( asta ii tema serioasa de reflectie… o sa te plictisesc cu raspunsul cand o sa gasesc unul. daca te suna o nebuna peste 15 ani, io sunt
Dar in momentul de fata ce iti doresti?
in momentul de fata…vorbeam cu un coleg, si amandoi avem aceeasi fixatie: sa ne stabilim obiective mici pentru dupa licenta. vreau… sa se scrie singura licenta, sa am ovacanta frumoasa, sa intru la master, sa ma duc la anu’ in istanbul si sa-mi revad prietenii, sa o vad pe mama cel putin linistita, daca nu fericita, sa nu dezamagesc (in principal pe mine), sa imi pastrez imaginea buna pe care o am, sa gasesc porti deschise si oameni buni, pentru ca momentan sunt bleaga.
merge?
merge, bravo. >:D<
Visez să se stabilizeze dracului ţara asta, ca să nu fie important pentu mine să plec din ea ca să realizez ceva în viaţă!
Eu imi doresc sa fiu sanatoasa si fericita, implinita pe toate planurile (familial, cariera), impacata cu mine, sa devin mai inteleapta, sa reusesc sa imi fac timp pentru toti dragi.
dar de ce ma rog nu incepi prin a ne spune ce-ti doresti tu daca tot te incumeti sa ne intrebi?
hai, incetisor, cate un lucru pe zi, sau cate vrei tu, depinde cat de larg se desface gura sacului…
@Adrian, poate ar trebui sa adopti atitudinea Luanei.
Asta iti doresc si eu.
Stii doar in ce ritm se schimba lucrurile in Romania..
@crocoditza.. foarte frumos.
@teo.. nu stiu ce vreau. Tocmai asta e intrebarea care ma framanta, motiv pentru care am scris postul. Adica.. sunt niste chestii pe care mi le doresc, dar trebuie sa stabilesc daca-s capricii sau daca-s lucruri pe care mi le doresc pe termen lung.
eu stiu exact ce vreau. in linii mari. prioritatile. sunt lucruri pt care as fi dispusa sa renunt la altele, la unele dintre cele care-mi marcheaza prezentul. inca nu mi-e clar cum sa obtin tot ce vreau but i’ll figure that out soon. singura problema e ca n-as putea scrie asta nici macar pe un petec de hartie. l-as inghiti pe nemestecate in minutul urmator. daca as scrie pe un blog cum as face apoi sa pot inghiti blogul cu totul? =))
Cătă, am încercat de multe ori varianta Luanei, dar mai mereu a existat un facto, dacă nu mai mulÅ£i, evident, independent de voinÅ£a mea, care mi-a dat peste cap ÅŸi starea, ÅŸi stadiul în care mă aflam. Ca ÅŸi tine, continuu ÅŸi eu să mă întreb cam ce-ar fi exact de făcut…
@teo.. poti sa-ti faci blog privat, ca un fel de jurnal.
@Adrian.. tell me about it. De asta ma tem cel mai mult in momentul de fata, de lucruri neprevazute si independente de mine.
dupa mine blogul e facut pt a impartasi celorlalti anumite experiente, opinii, etc. nu ma intereseaza niciun blog privat si niciun jurnal. mintea mea are destule sertare libere si mai ales inviolabile cat sa gazduiasca toate lucrurile private. ar fi trebuit s-o iei ca pe o remarca mai mult sau mai putin haioasa. nici nu simt nevoia sa spun toate lucrurile ce ma privesc. nu din vreo stupida superstitie ci pur si simplu datorita unui exacerbat simt de privacy
@catalin: pe de alta parte nu poti invoca neprevazutul drept scuza pt ca nu ai inca o idee clara despre ceea ce vrei pe termen lung. e o constanta ce ne afecteaza pe noi toti, permanent. mai bine ai face uz de mai multa introspectie. pe undeva, in vreun colt ascuns e si wishlist-ul tau =))
Îmi e uşor să răspund la întrebare: cel mai important lucru e să fiu fericită. Pentru a fi fericită trebuie să am două, eventual chiar trei lucruri:
- să lucrez într-un domeniu care mi se potriveşte;
- să locuiesc într-un oraş care îmi place;
iar al treilea care încă nu ştiu cât e de necesar:
- să am lângă mine ACEA persoană care mă face să mă trezesc mereu cu zâmbetul pe buze.
Hihihi, sunt cam generice. Cine nu-si doreste asta?
Oricum, iti doresc sa ai parte de ele.
Şi ca să nu apuci să îmi spui şi pe blog că sunt prea generică:
- serviciul: cu siguranţă jurnalismul, ar fi perfect dacă ar fi ceva cu turism-călătorii;
- oraşul: încă nu sunt sigură, dar nu prea cred că ar fi în România;
- iar persoana sper că am găsit-o.
Ai apucat… în fine ai înÅ£eles ideea, cred.
Mersi!
That’s better. Again, iti doresc sa ti se intample lucrurile astea.