Sa ramana pentru posteritate. 
Exerciţii dicţie 1
1. O sapă lată, două sape late, şapte sape late ş-alte şapte sape late
2. Capra neagră calcă-n clinciu, clinciul crapă capul caprei negre-n cinci
3. S-a suit capra pe piatră, piatra a crăpat în patru, crape capul caprei în patru cum a crăpat piatra-n patru
4. Patrusprezece pritocitori într-o pritocitoare mică
5. Boul breaz bârlobreaz,
Lesne-a zice “boul breaz”,
Dar mai lesne a desbârlobrezi
Bârlobrezitura din boii bârlobrezenilor
6. Cupă cu capac, capac cu cupa
7. Hopa-ţupa
Hram la Stupca
De la Stupca-n Drăgueşti
Hop de cap la Berchișeşti.
8. Handra manda prin grădină
Curechiu verde cu slănină
Exerciţii dicţie 2
1. Duduind ne-a dădăcit vădana Didona ca o dochie deochiată. Dudul dezice: “Dac-a fost o doică?; dacă dându-şi duhul?”
2. Totdeauna tatăl a stat drept în tindă, adăstând şi tăgăduind tendinţa trădătorului îndatorat
3. Pri-mprejur, plimbările prin ploaie prilejuiesc plăceri proprietarilor provinciali
4. Ceea ce cerea celebrul Cicero, gemând geniilor degenerate, n-au acceptat-o Cezar şi ceata ingenioşilor cetăţeni
5. Bambi poartă podoabe pembe cu bumbi. Bambi e impodobit şi imbrobodit. Bambi bombăneşte. Bambi e ambiţios
6. Gloaba galului îngălată, înglodată gâlgâia
7. Ghicind gândul Hogei, Aga Han gonea ghiaurii hăinindu-i cu hangerul ca pe guzgani hai-hui
8. Şi jilavi, şi jalnici, juşti şi juni, înjunghiaţi şi cu jugaştri în şiruri jertfeau
9. Ţânţarul soţ însoţi soaţa ţâţâind, sancţionând, înţepând nesăţios
Exerciţii dicţie 3
1. Asta lună
Nu-i a bună.
Iat-o numa pe nebună
2. Ies afară
Poac de scară
Iesă-n tindă
Poac de grindă
Intră-n casă
Poac de masă
3. Să sugi sucul socului sacru, susţine sasul Seselius
4. Şi sosi şi zisu’ zis Sosia, insistând s-asiste la serbare
5. Sică spune Siţei să se suie seara sus sau să scoată sacsia din sacsiac
6. Sinucisul asasin Silică se suise simandicos sus, pe scândura scăriţei
7. State-i saptisit c-a sa soră sură se taie necontenit
8. Rege Paragarafaramus, când te vei desoriginaliza?
Mă voi desoriginaliza când cel mai original dintre originali se va desoriginaliza.
Dar cum cel mai original dintre originali nu se va desoriginaliza, rege Paragarafaramus nu se va desoriginaliza
Snoave populare
Învăţatul şi ţăranul
Un învăţat face prinsoare cu un ţăran. Dacă ţăranul nu răspunde la ce-l întreabă, trebuie să dea câte trei lei pentru fiecare întrebare. Învatatul îi pune prima întrebare şi ţăranul răspunde:
- Nu ştiu, neică, na trei lei.
Aşa a făcut la alte două întrebări şi învăţatul i-a luat nouă lei. Apoi a spus ţăranul să-i pună şi el învăţatului o întrebare şi acesta să-i dea cinci mii de lei daca n-o şti să răspundă.
- Bine.
- Ce merge dimineaţa în două picioare, la amiazi în patru picioare şi seara în şase picioare?
Învăţatul i-a dat cinci mii de lei pentru că n-a ştiut. Curios, l-a întrebat care este răspunsul, iar ţăranul:
- Nu ştiu, neică, na trei lei.
Vinovatul
Un păzitor de gâşte s-a dus cu gâştile la păscut şi într-o zi a mâncat una din cele douăzeci pe care le avea în primire. Când vine acasă, boierul le numară şi vede că sunt nouăsprezece în loc de douăzeci.
- Unde e, mă, o gâscă? Văz că ai adus numai nouăsprezece.
- Ba nu, sunt douăzeci.
Le numără iar. Ăla o ţinea una şi bună că sunt douăzeci de gâşte. Atunci boierul cheamă douăzeci de servitori, că atâţia avea:
- Ia luaţi, mă, fiecare câte-o gâscă în braţe.
Ăia aşa au făcut, iar unul a rămas fără gâscă. Boierul către păzitor:
- Vezi, mă? Că ăsta a rămas fără gâscă?
- Păi de ce n-a luat şi el când era?
Măslina obosită
Nişte oameni neieşiţi din sat s-au dus la oras cu nişte treburi şi au intrat într-o cârciumă să mănânce ceva. Văzând pe unii de alături că mâncau măsline, au cerut şi ei “de-alea”, deşi nu mai mâncasera aşa ceva până atuncea. Ospătarul le-a adus măsline şi scobitori. Au mâncat oamenii şi le-a plăcut. A rămas numai o măslină în farfurie. Ei nu puteau deloc să o prindă în scobitoare, că aluneca. Au chemat pe ospătar. Acesta, fiind de meserie, cum a pus mâna pe scobitoare, a şi înţepat măslina.
Oamenii noştri, văzând asta, au zis:
- După ce am obosit-o noi, acu’ te credem că ai prins-o numaidecât!…
Bolnavul căutat de doctor
Un băiat neieşit din sat se tot văita la ai lui că nu-i e bine, că-l doare ba colo, ba colo… Un frate mai mare i-a spus:
- Du-te şi tu la oraş, să te cate doctorul.
Băiatul, zis şi făcut. Se duce la oraş, vede pe o casă că scrie doctor – cum era pe atunci – şi bate la uşe. Când a ieşit doctorul să-i deschidă, băiatul ia-l de unde nu e; se ascunsese dupa oblon, acolo. Doctorul, dacă a văzut că nu e nimeni, a închis uşa. Baiatul a sunat şi s-a ascuns iarăşi. A făcut aşa de mai multe ori, încât a ieşit şi nevasta doctorului şi copiii lui, să vadă cine e; şi nu l-au văzut.
- Mă, e cineva care-şi bate joc de noi…
Când a mai sunat, n-a mai ieşit nimeni să-i deschidă. Baiatul s-a întors acasă.
- Ei, te-a căutat doctorul? Ce ţi-a zis?
M-a cătat şi doctorul, şi nevasta, şi copiii lui şi tot nu m-a găsit!…
Potriveala
Au fost doi pungaşi. Unul mai hoţ a furat un porc, altu mai prost a furat o puşcă. Vorba aia: hai cu mine ori te iau.
Când i-a luat la cercetari, ălui mai prost îi era frică; ălui cu porcul, deloc:
- Mă, când m-o judeca pe mine, tu să te sui în pod şi să asculţi la mine; şi cum m-oi apăra eu, aşa să spui şi tu, ca să scapi de pedeapsă.
Vine judecătorul şi-l ia la întrebări pe ăl cu porcul. Ălălălt hoţ se şi suise-n pod şi trăgea cu urechea.
- Ia să-mi spui, hoţule, de ce ai furat porcul omului?
- Nu l-am furat, domnule judecător. Porcul ăsta l-am crescut eu cu mâinile mele de când era purcel…
- Păgubaşul n-avea martori; a rămas hoţul cu porcul. N-au avut ce-i face. Vine rândul şi ăluia cu puşca. El bâşti! jos din pod. Îl cheamă judecătorul în faţa lui.
- De ce ai furat, pungaşule, puşca?
- N-am furat-o, să trăiţi, domnule judecător. Eu puşca asta am crescut-o de când era pistol!…
Poezii de Marin Sorescu, volumul “O aripa si-un picior”
Bunica şi chibriturile
Păstra bunica nişte riduri
Într-o cutie de chibrituri
Şi numai ce şi le punea
De câte ori se enerva.
Nepotul neastâmpărat -
A dat de riduri, le-a furat,
Le-a pus pe frunte, le-a lipit,
Şi gata – a îmbătrânit!
Acum bunica-i o copilă,
Iar puştiului îi plângi de milă:
Dinţii şi-a scos cu cleştele
Şi nu-i mai plac poveştile…
Despre cum era să zbor
Într-o noapte, într-o clipă,
Îmi dă unul o aripă.
Nu l-am desluşit la faţă,
A pândit când era ceaţă.
Zice : „’Nfige-o subsuoară,
Du-te dracului şi zboară”.
„Eşti nebun, cum o să zbor,
C-o aripă şi-un picior?
Dă-mi-o şi pe-a doua, frate,
Nu mi-o pitula la spate”.
A plecat – să mi-o aducă
Şi-l aştept ici pe ulucă.
La o adică
La o adică, la două adici
De ce sunt atatea furnici?
Ce dacă-s mici!
La o adică
Se fac prea multe şi ne e frică.
Îţi dau prin păr, prin sân, pe limbă
Şi se tot plimbă, că se cam plimbă.
Şi te furnică, zicând : “Pe-aici,
E musai, nene, să te furnici”.
Blazare
Găina oua iar,
Şi-l învelea în ziar.
“Un ou e muncă, dragă,
Nu cumva să se spargă.”
Grivei ştia cuibarul,
Venea, citea ziarul,
Chiar îl mânca, cu ou,
Zicând: “Nimica nou”.
De-o morală
Un cotoi afurisit
L-am cătat şi l-am găsit.
Cum mâncase el friptura,
L-am găsit răcindu-şi gura.
- Piei din faţă-mi! Sui în pom!
Eşti mai rău decat un om!
Ce mă fac cu tine, lepră?
Că te fac cu varga zebră.
- De-mi mai faci cam de-o morală,
Mi-o traduci în miorlăială,
Că eu nu pricep, sunt turc.
Da-n copac, poftim, mă urc.
Buricada
Buricul pământului avea un buric
Decât el şi mai mic
Şi care şi el, în virtutea nimicului,
Se credea buricul buricului.
Controversa dintre buric şi buric
N-a fost în istorie un nimic.
S-a purtat un război de o vreo sută de ani
Cu buricade şi buricani.
Se suiau buricadele pe baricade
Şi se făceau că de razboi le arde,
În timp ce buricanii, de viţă mai nouă,
Se făceau că plouă.
Loading ...
(1 votes, average: 6.00 out of 7)
