S-ar astepta cineva la o teorie de genul asta? Cu un pic de spirit de observatie, poate. Dupa logica mea neconventionala (poti sa-i zici si intortocheata), cu siguranta! 
It makes perfect sense: opusurile se atrag. Pana la urma, vorbim de doi oameni frustrati, care au nevoie de putina atentie. Atentia respectiva o primesc de-a lungul anilor, de la prieteni. Dar raman nef..satisfacuti, ca s-o zicem pe-aia dreapta. Sau, mai rau, au parte de sex ocazional si doar atat. Ceea ce ii darama moral (da, chiar si pe tip).
Ca mecanism de aparare, nu le ramane decat sa-si explice esecurile prin defectele celuilalt sex. Din momentul respectiv, fiecare isi incepe propria cruciada impotriva sexului opus. La un nivel abstract, aceasta lupta istovitoare se da, de fapt, impotriva propriei persoane. A invinge in aceasta lupta presupune a te recunoaste invins. Abia atunci poti sa-ti vezi de viata ta.
La un moment dat, prietenii lui vor cadea “victime”, pe rand, roscatei din Club A care “e curva, stiu genul” sau tipei cu care “m-am combinat la un moment dat, e toanta” sau cu “stramba aia din Regie”. Prietenele ei vor semna, la randul lor, pactul cu dusmanul si vor ceda avansurilor, nu stiu.. prietenilor lui, de exemplu.
Atunci vor fi cu adevarat singuri. Daca prietenii lor vor fi prea ocupati sa-si organizeze nunta sau sa-si creasca copiii, cine ii va mai asculta, pentru cine vor mai predica, cui li se vor mai plange? Whoops, asta da impas. Vor trebui, in sfarsit, sa se recunoasca invinsi.
Iar in momentul in care el (tipul cu pancarta portocalie) si cu ea (va prindeti voi care) se vor intalni, scanteile de ura din ochii lor se vor transforma in pasiune si din nou in ura. Si va iesi cu scantei, pana cand iubirea va lua, treptat, locul sexului animalic. Iar ea ii va calca, dragastoasa, camasile, in timp ce se va uita la meci. Cu o bere in mana. Si cu 7-8 amici. Pentru ca e barbat, iar barbatii nu se schimba (muhahaha). Ah.. si.. vor avea copii urati. 
Acum redevin serios si te intreb: data viitoare cand cineva te va rani, ce vei face? Iti vei pastra optimismul, vei vedea partea plina a paharului? Daca nu, cum te va schimba asta?
Loading ...
17 Comments
eu n-am incetat niciodata sa cred in dreptul fiecarui om de a fi bun… si de multe ori asta mi-a adus tot mie probleme, pentru ca self-esteemul lor era prea jos … si s-au speriat de umbra lor
ok, dar nu prea mi-ai raspuns la intrebare.
sa zicem ca omul ala te respinge complet. ca tu il consideri bun in continuare e una. intrebarea e ce faci tu in continuare.
Consider bun sau bună în continuare. Oamenii sunt diferiţi şi trebuie să-i acceptăm aşa cum sunt ei. Nu?
A te recunoaşte învins, e însă, cam naşpa..
“omul ala” m-a respins complet de mai multe ori in viata asta, adica au fost cativa de care m-am indragostit si carora le-am acordat toata atentia, si cand am vazut ca primesc in schimb exact opusul, am simtit ca mor… psihologic si emotional… pentru ca practic pierdusem o parte din mine… sau cel putin asa gandeam atunci.
Acum, chiar daca ofer tot ce am ref atentie/cunostinte, stiu sa am grija si de mine si sa adun de peste tot informatiile pozitive ca sa ma “reconstruiesc” in caz ca persoana dispare… si am invatat sa spun imediat, atunci cand simt respingere sau emotii negative, nu sa le pastrez in mine si sa explodez apoi in plansete si nevroze…
sper ca a fost de folos pt cititori
@ leonid.. sunt de acord. Cu mentiunea ca “prin a nu te recunoaste invins” intelegi a merge mai departe cu fruntea sus. Si nu la a incerca sa schimbi perceptia persoanei respective. Right?
@ stefania: nu stiu, sa zicem. Dar in contextul articolului.. imi pare rau ca am formulat intrebarea prea generic.
Anyway, important e sa “te reconstruiesti” fara sa pierzi bucati din tine pe drum.
mda… dar daca undeva gasesti o bucatica ce se potriveste mai bine decat aia pe care o aveai initial? nu e asta evolutia?
Ba da. A zis bine o pustoaica intr-un comentariu pe care l-am pierdut in tranzitia pe noul domeniu.
Si-anume ca.. in procesul de evolutie trebuie lucrat la umplerea unor bucati lipsa, deci evolutia nu e liniara (ar fi prea usor).
Pai cam doar asta se face… umplerea bucatilor lipsa, completarea puzzle-ului pentru a vedea o imagine cat mai de ansamblu asupra noastra, asupra mediului si asupra celorlalti. Fiecare dintre noi am trecut prin diverse traume, am suferit datorita unor limite impuse de societate sau de educatie, pe care trebuie sa le eliminam ca sa putem sa fim noi cu adevarat.
nu toti au sansa de a evolua asa de usor… la un momentdat eram de parere ca ne nastem evoluati, dar uitam asta datorita educatiei care nu se pliaza pe personalitatea noastra, astfel aparand tot felul de frustrari.
acum sunt de parere ca unii din noi ne-am incarnat dintr-o alta dimensiune ( ca sa nu zic chiar planeta, ca vad ca se vehiculeaza mult niste chestii cu peiadieni
) ) si intalnindu-ne cu “familia noastra spirituala” incepem sa vedem mai multe lucruri care ne aseamana cu ei si sa prindem curaj in exprimarea eu-lui nostru adevarat. eu-l acela evoluat, superior.
anyway… sper ca nu am deviat iar prea mult de la subiect si am “confuzat” si mai tare cititorii… dar nu poti evolua decat atunci cand cineva reuseste sa-ti creeze un contrast/conflict interior…. asta determinandu-te sa incepi sa cauti tu adevarul, singur.
Well, nu stiu in ce masura i-ai confuzat.
Doar ca in momentul in care o discutie capata conotatii spirituale, nu sunt foarte receptiv, stii asta. Pentru ca nu am nicio parere despre chestiile astea, indiferent daca exista sau nu. Despre unele nici n-am auzit.
Pune-l pe blogoree. You may score a few points.
O sa-l pun, dar deja am primit critici la el.
Poate data viitoare o sa-mi iasa ceva mai bun.
mda… ma simt nevoita sa-l citez pe Horia aici, cu acelasi sfat pe care mi l-a dat si mie acum un an in timp ce ma intrebam de ce articolele mele nu plac publicului cum ma asteptam eu:
“Nu o sa reusesti niciodata sa impaci pe toata lumea! Stabileste-te pe ceva si ramai acolo”
Orice cale de evolutie e buna, numai gaseste una odata.
Din punctul meu de vedere, acesta este ultimul comentariu pe care ti-l mai dau, pentru ca vad ca nu facem decat sa ne ranim unul pe celalalt, pur si simplu prin felul nostru de a fi.
… iar daca o sa se intample ca data trecuta, si imi voi gasi din nou “bucatica” ce mi se potriveste in evolutie, tot la tine… atunci…. va trebui sa renunt la tot ceea ce am construit aici si sa schimb din nou directia….
Intelegi ce vrei… il stergi… treaba ta, dar intr-un fel am impresia ca te cam joci…
Sa recunoastem totusi ca misoginii pot fi si adorabili.
Interesanta fuziunea asta intre un misogin si o feminista, atata timp cat fiecare e atat de fanatic incat sa nu puna la suflet opiniile celuilalt.
Moretta, multumesc de compliment.
Well, am mers pe ideea ca aceste opinii sunt de suprafata, iar in momentul in care intra si iubirea in ecuatie, nu mai au nicio valoare.
Ma rog, in viata reala, de cele mai multe ori unul din parteneri iubeste mai mult decat celalalt. Probabil ca acesta va renunta mai usor la acele convingeri, trecand peste muuuulte defecte ale celuilalt.
Ai dreptate. ”M”-ai cam ghicit
)
In ce sens? Esti feminista? Sau feminista indragostita?
One Trackback
[...] auzit prima oara de blogoree, printr-un comentariu pe care l-a publicat pe blogul lui Catalin, la http://reinvented.ro/?p=687, iar datorita lui Catalin mi-am facut cont, pe 30.01.2009, pentru ca am vrut sa-i votez articolul [...]