.. nu e in lista asociata lepsei primite de la crocoditza. ![]()
Nici primul sarut. Tough luck.
Tell me your first..
Car – nu am masina si nu am avut niciodata masina proprietate personala.
Prima masina pe care am condus-o a fost o Dacie (pe camp). Eram destul de mic.
Scoala de soferi am facut-o pe un Tico. M-am scos, pentru ca la vremea aia toata lumea facea scoala pe Dacii, iar Tico se conducea mult mai usor.
Dupa ce am luat carnetul, am condus pentru multi ani un Oltcit (sa zicem ca asta a fost prima mea masina). Well.. vreo 3 Oltcit-uri, dar ce conteaza? Un Oltcit oricum costa cat o pereche mai scumpa de pantofi sport. ![]()
Fiind o masina sa zicem.. capricioasa, pot afirma ca Oltcit-ul m-a pregatit pentru orice marca de masina pe care am condus-o ulterior. In afara de Dacia. Am condus foarte rar Dacii si cred ca mi-a murit motorul la fiecare din ele, cel putin o data. Ehe.. ce amintiri am cu Oltcit-ul.. De exemplu, cand am fost la banchet si nu prea ii mergeau franele. Luasem 3 colegi cu mine si au ajuns galbeni la destinatie. La intoarcere nu s-au mai incumetat. Dar va povestesc altadata.
)
Trip within borders – right, as if I remember. Stiu doar ca taica-miu ne ducea in excursii prin toata tara cand eram mici, doar ca nu mai tin minte mare lucru. Am amintiri de la 7 ani incolo, dar in anii aia ne linistisem si mergeam la mare. Cu cortul. Si cu un IMS.
Trip abroad – Israel, Herzliya, in 2006, cred. Business.
Paris, 2008. Pleasure.
Memory – eram la cresa or smth si eram plin de galbenus de ou pe fata si pe haine. Ma duceam la canalul din curte sa ma spal.
Pet – Rex. Am copilarit cu el. Un maidanez negru si frumos. Imi placea sa impart cu el ce mancam. Bomboane, rosii, corcoduse, orice. Si se bucura cand il strigam – “Rexonaaaa”. Stia ca vin cu mancare.
Crush – o colega de gimnaziu care, culmea, ma placea si ea pe mine, dar am fost suficient de dobitoc timid incat sa nu fac niciodata nimic in privinta asta. Avea mult mai multa experienta decat mine (nici nu era greu, avand in vedere ca a mea era zero). Iar la reuniunile de sfarsit de an (eu aduceam casetofonul, yeaaah baby) ma invita la dans si avea un obicei pervers de a-mi sufla in ureche, lucru care imi placea la nebunie. In liceu s-a schimbat si nu mi-a mai placut (atat de mult).
Discovery – sunt convins ca s-a petrecut cand eram foarte mic si ca implica o secretie a corpului. Da, cu siguranta a fost o descoperire scarboasa (dar fascinanta pentru mine, la momentul respectiv).
Job - asta de acum, daca ne referim la slujba adevarata. Cred ca in liceu mi-au dat ai mei un milion pentru ca le-am tehnoredactat doua lucrari. In facultate am avut o perioada mai.. ahem.. boema, in care ieseam in fiecare saptamana de cateva ori la terasa + club. Mi-era jena sa le cer bani alor mei pentru distractie, deci am prestat servicii de tehnoredactare in camin, ca sa fac rost.
Idol - nu m-am omorat niciodata dupa figurile de pe sticla. Si nici in real-life nu am fost foarte impresionabil. Dar printre persoanele care m-au inspirat se numara parintii si sora mea.
Creation - naiba mai stie, probabil un castel de nisip (si mai probabil, eram in putza goala in procesul creatiei). Sunt antitalent la desen, dar cand eram mic obisnuiam sa copiez imagini din carti, vederi sau albume de arta. Eram relativ bun la imitat forme, dar le vedeam dintr-o perspectiva matematica. Daca incercam sa le reproduc din minte nu-mi ieseau. Prima melodie pe care am compus-o a fost, probabil, pe HC-91-ul meu, cu comanda beep a limbajului Basic. A, da.. mai obisnuiam sa desenez porci din cercuri si linii, tot pe HC.
M-am hotarat sa aleg aleator 7 persoane carora sa le dau leapsa, ca sa n-o mai pasez “clientilor” obisnuiti. Am generat 7 numere intre 1 si 40 (numarul aproximativ de bloguri de pe pagina “Ii citesc“). Culmea, 5 dintre numere sunt asociate unor bloggeri(te) cu care mi-am tot pasat lepse reciproc. N-ati scapat nici de data asta.
Deci o dau mai departe la 3 (vave), 8 (Madelaine – get well soon), 23 (Laura Zaharia), 35 (Julylove), 4 (Ioana), 2 (Cati), 9 (Moretta).







24 Comments
Merci pentru atentie. Constat ca am fost in felul meu norocoasa. Sunt un numar scos dintr-o palarie. Ai intuit bine raspunsul meu. Dar putem sa stam la o cafea impreuna. Sau separat. Eu pe blogul tau, tu la mine in ecranul negru. O seara foarte placuta!
23 e numarul meu preferat.
E si ziua mea de nastere.
Si mai frumos. Suntem aproape Fecioare amandoi. Suntem insa la granita cifrelor nastrusnice. Deci, la seara la fel de placuta in Bucurestiul intunecat
Auzi, m-a palit subit o intrebare: de ce-mi citesti blogul? Ce-ti place la el?
Tot pe 23.09 esti nascuta si tu?
(O seara placuta si tie)
Edit: raspuns la al doilea comentariu. Nu simti nevoia sa aberezi pagini intregi ca sa creezi iluzia ca transmiti ceva. Spui mai mult in cateva fraze decat o fac altii intr-un articol kilometric. Si abordezi subiecte light, din viata de zi cu zi, intr-un stil original.
Nu, pe 5 septembrie; in alt an insa fata de tine; un an catastrofal/catastrofic, zic unii; eu nu pot sa-i contrazic
Multumesc pentru raspuns; mai am o curiozitate, acum la ceas de seara: cum ai gasit blogul meu?
Tough one.. cred ca in vremea in care chiar aveam timp de asa ceva am luat zelistul la puricat in cautare de bloguri pe care sa le citesc cu placere si la care sa pot comenta cu placere (da, ma interesa si partea de promovare, recunosc). Acum, insa, nu mai am asa mult timp ca sa cresc blogul. Ma multumesc in a-l mentine pe linia de plutire.
Ca o coincidenta (sau nu?), la cateva zile dupa ce te-am adaugat in reader, ai lasat un comentariu la “Postul saptamanii”, la Trilema, al carui cititor fidel eram.
Am inteles. Gata cu intrebarile. Am un blog de citit. Ceva care e in evolutie! Ia sa vedem despre ce este vorba…
Daca te referi la al meu, acum e in stagnare, poate chiar involutie. Used to be interesting at one point..
Noapte buna.
Ei, noaptea abia incepe. Ce s-o alege de ea, ramane de vazut. Sper sa fie macar bunicica.
Si involutia e un soi de miscare, nu crezi?
PS – Sa stii ca inteleg (prefer) mai bine (mult) cuvintele romanesti decat limba lui Shakespeare
Da, ai dreptate. Involutia e un rau necesar. Altfel ne-am scurtcircuita de la atata evolutie.
Legat de PS: Zi merci ca nu m-ai citit acum cateva luni, cand am creat blogul. Atunci sa fi vazut..
Am terminat leapsa
Daca nu am inteles ce trebuia exact sa fac, corecteaza-ma. E tarziu …Noapte buna tuturor!
Buun, s-a executat leapsa si la subsemnata:)
Nu ştiu cum se face că numărul trei e numărul meu preferat. Eh… se mai întâmplă! O să fac leapşsa…. după ce mă întorc în ţară.
@vave.. desigur, nicio graba.
O sa-ti raspund la comentariul de la articolul cu sanii cand ajung acasa. La munca am acces restrictionat la articol.
Fain, asta cu tehnoredactatul prinde si acum prin camine, dar te tocmesti cu ei la preturi de-ti sar ochii.
)
Ai naibii sclavi.. nu vor sa tehnoredacteze cu 10 bani pe pagina?
Gata s-au dus vremurile alea. Si astia care mai fac … sunt putini
Erm.. /:)
unul din acele articole ale lui Catalin, pentru care, dupa ce te freci bine la ochi ca sa vezi daca ai inteles bine titlul, iti pui muzica in surdina, reduci intensitatea iluminarii din camera si iti aduci o punga de floricele. Si culmea e ca si dupa ce te prinzi ca titlul n-are nicio legatura cu articolul, ramai cu o amintire placuta a ceea ce ai citit
Truly Ispiring!
Bravos, leapsa mea a fost onorata …. cu succes chiar!
Pai aveai vreo indoiala?
Sweetie,ai grija sa coincida titlul si continutul ca altfel dezamagesti gagicile… A, si optimizeaza blogul pt tel, ca altfel ma dezamagesti pe mine:))))) browserul e deja optimizat pt blogul tau – sper ca deja te simti indatorat, optimizez si primele falange si poate voi mai produce ocazional si comments. Adik pertinente si la subiect. Concluzia e:nu ne induce in eroare ca avem asteptari legate de prestatia si verticalitatea ta blogareasca exemplara… Btw,te duci la vot?
Nu cred ca ma duc la vot.