Sa ramana pentru posteritate.

Exerciţii dicţie 1
1. O sapă lată, două sape late, şapte sape late ş-alte şapte sape late
2. Capra neagră calcă-n clinciu, clinciul crapă capul caprei negre-n cinci
3. S-a suit capra pe piatră, piatra a crăpat în patru, crape capul caprei în patru cum a crăpat piatra-n patru
4. Patrusprezece pritocitori într-o pritocitoare mică
5. Boul breaz bârlobreaz,
Lesne-a zice “boul breaz”,
Dar mai lesne a desbârlobrezi
Bârlobrezitura din boii bârlobrezenilor
6. Cupă cu capac, capac cu cupa
7. Hopa-ţupa
Hram la Stupca
De la Stupca-n Drăgueşti
Hop de cap la Berchișeşti.
8. Handra manda prin grădină
Curechiu verde cu slănină

Exerciţii dicţie 2
1. Duduind ne-a dădăcit vădana Didona ca o dochie deochiată. Dudul dezice: “Dac-a fost o doică?; dacă dându-şi duhul?”
2. Totdeauna tatăl a stat drept în tindă, adăstând şi tăgăduind tendinţa trădătorului îndatorat
3. Pri-mprejur, plimbările prin ploaie prilejuiesc plăceri proprietarilor provinciali
4. Ceea ce cerea celebrul Cicero, gemând geniilor degenerate, n-au acceptat-o Cezar şi ceata ingenioşilor cetăţeni
5. Bambi poartă podoabe pembe cu bumbi. Bambi e impodobit şi imbrobodit. Bambi bombăneşte. Bambi e ambiţios
6. Gloaba galului îngălată, înglodată gâlgâia
7. Ghicind gândul Hogei, Aga Han gonea ghiaurii hăinindu-i cu hangerul ca pe guzgani hai-hui
8. Şi jilavi, şi jalnici, juşti şi juni, înjunghiaţi şi cu jugaştri în şiruri jertfeau
9. Ţânţarul soţ însoţi soaţa ţâţâind, sancţionând, înţepând nesăţios

Exerciţii dicţie 3
1. Asta lună
Nu-i a bună.
Iat-o numa pe nebună
2. Ies afară
Poac de scară
Iesă-n tindă
Poac de grindă
Intră-n casă
Poac de masă
3. Să sugi sucul socului sacru, susţine sasul Seselius
4. Şi sosi şi zisu’ zis Sosia, insistând s-asiste la serbare
5. Sică spune Siţei să se suie seara sus sau să scoată sacsia din sacsiac
6. Sinucisul asasin Silică se suise simandicos sus, pe scândura scăriţei
7. State-i saptisit c-a sa soră sură se taie necontenit
8. Rege Paragarafaramus, când te vei desoriginaliza?
Mă voi desoriginaliza când cel mai original dintre originali se va desoriginaliza.
Dar cum cel mai original dintre originali nu se va desoriginaliza, rege Paragarafaramus nu se va desoriginaliza

Snoave populare

Învăţatul şi ţăranul
Un învăţat face prinsoare cu un ţăran. Dacă ţăranul nu răspunde la ce-l întreabă, trebuie să dea câte trei lei pentru fiecare întrebare. Învatatul îi pune prima întrebare şi ţăranul răspunde:
- Nu ştiu, neică, na trei lei.
Aşa a făcut la alte două întrebări şi învăţatul i-a luat nouă lei. Apoi a spus ţăranul să-i pună şi el învăţatului o întrebare şi acesta să-i dea cinci mii de lei daca n-o şti să răspundă.
- Bine.
- Ce merge dimineaţa în două picioare, la amiazi în patru picioare şi seara în şase picioare?
Învăţatul i-a dat cinci mii de lei pentru că n-a ştiut. Curios, l-a întrebat care este răspunsul, iar ţăranul:
- Nu ştiu, neică, na trei lei.

Vinovatul
Un păzitor de gâşte s-a dus cu gâştile la păscut şi într-o zi a mâncat una din cele douăzeci pe care le avea în primire. Când vine acasă, boierul le numară şi vede că sunt nouăsprezece în loc de douăzeci.
- Unde e, mă, o gâscă? Văz că ai adus numai nouăsprezece.
- Ba nu, sunt douăzeci.
Le numără iar. Ăla o ţinea una şi bună că sunt douăzeci de gâşte. Atunci boierul cheamă douăzeci de servitori, că atâţia avea:
- Ia luaţi, mă, fiecare câte-o gâscă în braţe.
Ăia aşa au făcut, iar unul a rămas fără gâscă. Boierul către păzitor:
- Vezi, mă? Că ăsta a rămas fără gâscă?
- Păi de ce n-a luat şi el când era?

Măslina obosită
Nişte oameni neieşiţi din sat s-au dus la oras cu nişte treburi şi au intrat într-o cârciumă să mănânce ceva. Văzând pe unii de alături că mâncau măsline, au cerut şi ei “de-alea”, deşi nu mai mâncasera aşa ceva până atuncea. Ospătarul le-a adus măsline şi scobitori. Au mâncat oamenii şi le-a plăcut. A rămas numai o măslină în farfurie. Ei nu puteau deloc să o prindă în scobitoare, că aluneca. Au chemat pe ospătar. Acesta, fiind de meserie, cum a pus mâna pe scobitoare, a şi înţepat măslina.
Oamenii noştri, văzând asta, au zis:
- După ce am obosit-o noi, acu’ te credem că ai prins-o numaidecât!…

Bolnavul căutat de doctor
Un băiat neieşit din sat se tot văita la ai lui că nu-i e bine, că-l doare ba colo, ba colo… Un frate mai mare i-a spus:
- Du-te şi tu la oraş, să te cate doctorul.
Băiatul, zis şi făcut. Se duce la oraş, vede pe o casă că scrie doctor – cum era pe atunci – şi bate la uşe. Când a ieşit doctorul să-i deschidă, băiatul ia-l de unde nu e; se ascunsese dupa oblon, acolo. Doctorul, dacă a văzut că nu e nimeni, a închis uşa. Baiatul a sunat şi s-a ascuns iarăşi. A făcut aşa de mai multe ori, încât a ieşit şi nevasta doctorului şi copiii lui, să vadă cine e; şi nu l-au văzut.
- Mă, e cineva care-şi bate joc de noi…
Când a mai sunat, n-a mai ieşit nimeni să-i deschidă. Baiatul s-a întors acasă.
- Ei, te-a căutat doctorul? Ce ţi-a zis?
M-a cătat şi doctorul, şi nevasta, şi copiii lui şi tot nu m-a găsit!…

Potriveala
Au fost doi pungaşi. Unul mai hoţ a furat un porc, altu mai prost a furat o puşcă. Vorba aia: hai cu mine ori te iau.
Când i-a luat la cercetari, ălui mai prost îi era frică; ălui cu porcul, deloc:
- Mă, când m-o judeca pe mine, tu să te sui în pod şi să asculţi la mine; şi cum m-oi apăra eu, aşa să spui şi tu, ca să scapi de pedeapsă.
Vine judecătorul şi-l ia la întrebări pe ăl cu porcul. Ălălălt hoţ se şi suise-n pod şi trăgea cu urechea.
- Ia să-mi spui, hoţule, de ce ai furat porcul omului?
- Nu l-am furat, domnule judecător. Porcul ăsta l-am crescut eu cu mâinile mele de când era purcel…
- Păgubaşul n-avea martori; a rămas hoţul cu porcul. N-au avut ce-i face. Vine rândul şi ăluia cu puşca. El bâşti! jos din pod. Îl cheamă judecătorul în faţa lui.
- De ce ai furat, pungaşule, puşca?
- N-am furat-o, să trăiţi, domnule judecător. Eu puşca asta am crescut-o de când era pistol!…

Poezii de Marin Sorescu, volumul “O aripa si-un picior”

Bunica şi chibriturile
Păstra bunica nişte riduri
Într-o cutie de chibrituri
Şi numai ce şi le punea
De câte ori se enerva.

Nepotul neastâmpărat -
A dat de riduri, le-a furat,
Le-a pus pe frunte, le-a lipit,
Şi gata – a îmbătrânit!

Acum bunica-i o copilă,
Iar puştiului îi plângi de milă:
Dinţii şi-a scos cu cleştele
Şi nu-i mai plac poveştile…

Despre cum era să zbor
Într-o noapte, într-o clipă,
Îmi dă unul o aripă.
Nu l-am desluşit la faţă,
A pândit când era ceaţă.

Zice : „’Nfige-o subsuoară,
Du-te dracului şi zboară”.
„Eşti nebun, cum o să zbor,
C-o aripă şi-un picior?

Dă-mi-o şi pe-a doua, frate,
Nu mi-o pitula la spate”.
A plecat – să mi-o aducă
Şi-l aştept ici pe ulucă.

La o adică
La o adică, la două adici
De ce sunt atatea furnici?

Ce dacă-s mici!
La o adică
Se fac prea multe şi ne e frică.

Îţi dau prin păr, prin sân, pe limbă
Şi se tot plimbă, că se cam plimbă.

Şi te furnică, zicând : “Pe-aici,
E musai, nene, să te furnici”.

Blazare
Găina oua iar,
Şi-l învelea în ziar.
“Un ou e muncă, dragă,
Nu cumva să se spargă.”

Grivei ştia cuibarul,
Venea, citea ziarul,
Chiar îl mânca, cu ou,
Zicând: “Nimica nou”.

De-o morală
Un cotoi afurisit
L-am cătat şi l-am găsit.
Cum mâncase el friptura,
L-am găsit răcindu-şi gura.

- Piei din faţă-mi! Sui în pom!
Eşti mai rău decat un om!
Ce mă fac cu tine, lepră?
Că te fac cu varga zebră.

- De-mi mai faci cam de-o morală,
Mi-o traduci în miorlăială,
Că eu nu pricep, sunt turc.
Da-n copac, poftim, mă urc.

Buricada
Buricul pământului avea un buric
Decât el şi mai mic
Şi care şi el, în virtutea nimicului,
Se credea buricul buricului.

Controversa dintre buric şi buric
N-a fost în istorie un nimic.
S-a purtat un război de o vreo sută de ani
Cu buricade şi buricani.

Se suiau buricadele pe baricade
Şi se făceau că de razboi le arde,
În timp ce buricanii, de viţă mai nouă,
Se făceau că plouă.

Am pus, mai demult, pe blog, un filmulet care se intituleaza “Dance, monkeys, dance!”. Il mai pun o data, in caz ca nu stiti despre ce-i vorba.

Pentru ca mi-a placut ideea, am tradus textul in romana, ca sa-l interpretez si eu. Nu prea mi-a iesit faza cu interpretatul, n-am smuls nicio reactie de la public. Asta pentru ca nu pregatisem suficient de bine monologul si, probabil, pentru ca textul isi pierde din farmec in momentul in care e tradus + interpretat in romana.

Anyway, am zis sa-l impartasesc cu voi, daca tot l-am scris. Poate-i va fi util cuiva, vreodata.
Calitatea traducerii lasa de dorit, ca sa nu mai zic ca in unele locuri am dus ideea de “traducere si adaptare” la extrem.

Dansati, maimutelor, dansati!

Universul observabil contine sute de miliarde de galaxii.
Iar fiecare dintre ele contine sute de miliarde de stele.
Intr-una din aceste galaxii, orbitand una dintre aceste stele
se afla o mica planeta albastra.
Iar aceasta planeta e populata de o adunatura de maimute.

Acuma, maimutele nu se considera.. maimute.
Nici macar nu se considera animale.
De fapt, le place sa insire toate lucrurile care cred ca le diferentiaza de celelalte animale.
Deget opozabil, auto-constientizare..
Folosesc cuvinte precum “Homo Erectus” sau “australopitec”.

Spuneti-le cum doriti.
Dar tot animale sunt.
Sunt.. maimute!
Maimute cu conexiuni digitale de inalta viteza, prin fibra optica, dar.. totusi maimute.

Bine.. sunt inteligente, asta nu putem nega.
Piramidele, zgarie-norii, avioanele cu reactie, Marele Zid Chinezesc..
Toate aceste realizari sunt foarte impresionante..
pentru o adunatura de maimute.

Maimute al caror creier a atins dimensiuni atat de greu de suportat,
incat le este aproape imposibil sa fie fericite.

De fapt, sunt singurele animale care
cred ca trebuie sa fie fericite.
Toate celelalte animale pur si simplu.. sunt.

Dar nu e atat de simplu, in cazul maimutelor.

Vedeti dumneavoastra, maimutele poarta blestemul constiintei.
Asadar, maimutele.. se tem.
Isi fac griji.
Maimutele isi fac griji din orice,
dar mai ales in privinta parerii celorlalte maimute despre ele.

Pentru ca maimutele vor cu disperare sa fie acceptate.

Ceea ce e cam greu de realizat,
avand in vedere ca multe dintre maimute se urasc.
Acesta este, de fapt, lucrul care le separa de celelalte animale.
Aceste maimute urasc.

Urasc maimutele care sunt diferite de ele,
maimutele din alte locuri,
maimutele de alta culoare..

Vedeti dumneavoastra, maimutele se simt singure.
Toate cele 7 miliarde.

O parte din maimute platesc alte maimute ca sa le asculte vorbind despre problemele lor.

Maimutele vor raspunsuri.
Maimutele nu vor sa moara.
De aceea, maimutele isi inventeaza zei si incep sa se inchine la ei.
Apoi, maimutele se contrazic asupra carui zeu inventat e mai bun.
Apoi maimutele se enerveaza rau si acela este, de obicei, momentul in care incep sa se omoare.

In consecinta, maimutele pornesc razboaie.
Maimutele fabrica bombe cu hidrogen.
Maimutele.. pur si simplu nu se pot abtine.

Unele maimute canta in concerte cu casa inchisa in fata altor maimute.

Maimutele fac trofee si apoi si le decerneaza intre ele.
De parca ar avea vreo relevanta..

Unele maimute cred ca au deslusit mersul lucrurilor.
Unele maimute citesc Nietzsche.
Maimutele dezbat aceasta tema, discuta despre Nietzsche..
fara sa ia in considerare ca Nietzsche era doar o alta maimuta.

Maimutele isi fac planuri.
Maimutele se indragostesc.
Maimutele si-o trag si fac mai multe maimute.

Maimutele fac muzica,
Iar apoi maimutele danseaza.
Dansati, maimutelor, dansati!

Maimutele fac al dracului de multa galagie..
pentru ca ulterior sa fie notate de alte maimute pentru zgomotul produs.

Maimutele au atat de mult potential..
pacat ca il irosesc.
Maimutele isi rad parul de pe corp,
negandu-si cu vehementa adevarata natura.

Maimutele construiesc stupi imensi care alcatuiesc orase.
Maimutele traseaza o groaza de linii imaginare in tarana.

Maimutelor li se epuizeaza rezervele de petrol.
Petrol, care alimenteaza civilizatia lor precara.
Maimutele isi polueaza si violeaza planeta de parca ar fi ultima lor zi de existenta.
Maimutelor.. le place sa pretinda ca nu e nimic in neregula.

Unele maimute cred ca intreg universul a fost creat pentru beneficiul lor(!!).

Dupa cum vedeti..
Aceste maimute au probleme.

Aceste maimute sunt cele mai hidoase si, in acelasi timp,
cele mai frumoase creaturi de pe Pamant.

Insa maimutele nu vor sa fie maimute..

Maimutele vor sa fie altceva..

Dar nu sunt.

Iata sursa originala, pe pagina lui Ernest Cline.

Voteaza articolul pe Blogoree