Am primit o leapsa de la porno-bloggerita Luka Escu.
Trebuie sa raspund la cateva intrebari despre blog. O fac cu placere, pentru ca nu am mai raspuns de ceva timp la o leapsa. Am reprodus, in forma originala, titlul lepsei, dupa cum a fost ea initiata pe blogul Ancuţei.

1. Când ai început să scrii online?

Noiembrie 2008, in ziua de 13, daca nu ma insel. Eram in perioada in care dorinta asta de a deveni mai bun era o obsesie. Acum e doar o convingere. Tot atunci, cu mai putin de 2 luni mai devreme, ma inscrisesem la un curs de actorie.

2. Ce te motivează să scrii pe blog?

De scris, scriu mai rar. Dar in publicarea de noi posturi (sezatoarea virtuala e principala rubrica de care ma ocup acum) motivatiile sunt:

• sa nu las sa se astearna praful uitarii peste munca de pana acum. Au fost perioade in care scriam de 5-10 ori pe saptamana si puneam si suflet in asta. Deci nu vreau sa renunt la blog ca si cum as renunta la orice capriciu.
• sezatoarea virtuala. Este modul meu de a impartasi cu vizitatorii fideli sau cei ajunsi intamplator pe blog pasiunea mea pentru teatru si poezie. Si nu doar conceptul in sine, ci si evolutia artistica a mea si a prietenilor (cei care filmeaza mai mult de o poezie).
• practic, este cartea mea de vizita, referindu-ma la punctul anterior. Mai e si responsabilitatea fata de cei care au participat din toata inima la sezatoare. Cum ar fi sa renunt la blog dintr-o data, dupa ce ei si-au rupt din timpul lor ca sa filmeze, in loc sa iasa la o bere?

3. Cum reacţionezi la comentarii negative?

Cateodata rautacios-impulsiv. Cateodata rautacios-intentionat, de dragul de a raspunde cu venin la venin – nu ma intrebati de ce fac asta, pur si simplu asa imi vine. Nu am chef tot timpul sa raspund cu dragoste la lucruri negative. Dar, in orice caz, in ultima vreme nu am primit deloc comentarii negative, pentru ca bloggerii obsedati de a face “succesuri” nu vad o amenintare in felul in care ma exprim acum. A existat o vreme in care ironizam anumite bloguri sau in care ma aprindeam cand se spuneau despre mine lucruri pe care le gaseam nedrepte.

Am primit, in schimb, comentarii critice pe care nu le pot numi “negative”, pentru ca nu cred ca au fost rau intentionate. Se mai intampla ca eu sa raspund cu argumente logice, iar raspunsul meu sa fie interpretat negativ. Dar nici asta nu ma deranjeaza prea tare, nu hranesc controversele iscate din nimic.

4. Care a fost ideea iniţială de la care ai pornit?

De a fi mai bun, de a invata sa ma exprim. Am vrut sa invat sa ma exprim in scris, sa-mi pun ideile in ordine, pentru ca ulterior sa devin mai elocvent, mai placut, mai carismatic in conversatii reale.

5. Ce fel de linkuri ţii în blogroll?

Pai exista o pagina intitulata “Îi citesc”, populata, in proportie de 95% cu linkuri ale unor bloguri pe care nu le citesc. Totusi, sunt niste bloguri sau oameni din spatele lor pe care ii apreciez. Pagina este, sa spunem, expirata, pentru ca multi din oamenii aceia nu mai scriu ca pe vremuri (nici eu, dealtfel, dar m-am reprofilat) si nu am mai revizuit-o de ceva vreme. Pacat ca nu am chef de asta, pentru ca exista lume care merita promovata in perioada asta.

6. Cum te-a schimbat pe tine blogul?

Nu stiu in ce proportie blogul, cat goana asta dupa dezvoltarea mea personala (care include, bineinteles, si partea cu actoria), m-au facut mai increzator, un pic mai expresiv in comunicarea cu cei din jur si mai logic, cateodata, respectiv mai sensibil/deschis, alteori. M-a schimbat si in rau, dar nu stiu cum sa cuantific si sa exprim asta in cuvinte.

7. Ce aşteptări ai în viitor de la blogul tău?

Sa mearga inainte si sa devina, catinel-catinel, mai valoros, prin simplul fapt ca merge inainte. Sezatoarea virtuala e proiectul meu de suflet care as vrea sa tina (de ce nu?) ani sau zeci de ani. Si am increderea ca, desi interesul pentru poezie nu e asa mare, ea va fi din ce in ce mai apreciata pe masura ce voi continua sa pun inregistrari noi, precum un vin este apreciat pentru vechimea lui.

8. Cât despre cititorii/vizitatorii acestui blog?

Sa promoveze mai mult clipurile sezatorii, grrr. Cred ca, din cateva zeci de clipuri, exista macar unul pe gustul celei mai reci sau pretentioase persoane, chiar daca nu lucram la un nivel profesionist. Sa dea like la pagina de facebook. Iar fetele dragute sa-mi trimita lenjerie intima din garderoba lor prin posta. Merg si poze.

Sa aiba mai multe motive sa zambeasca, sa traiasca cu adevarat!!!

Hai, sa fim sanatosi!

Aproape uitasem: dau leapsa lui Alphadog, Ioanei, Anisei, Dianei si Sabinei, care intre timp si-a schimbat tara de sedere (felicitari!).

PS. il adaug si pe Cata Oprea, chiar daca blogul pe care posteaza este unul colectiv. Si Adiei, ca mi s-a facut dor de ea.

Am fost invitat sa raspund la intrebarea urmatoare:

“Daca ai avea de ales, sa mori sau sa-ti cobori cuvintele in pamant, in locul tau, sa fie mancate de viermi, sterse, uitate, iar tu sa ramai deasupra traind vesnic, ce-ai face?” (Cristian Tudor Popescu, “Libertatea urii”)

Am ratat cuvantul “vesnic” in prima faza, deci fraza capata cu totul alte nuante. In ciuda greselii, am mers pe varianta mea. Mi se pare mai interesanta discutia [in celalalt caz, alegerea ar fi fost mult mai usoara]:

Primul impuls a fost sa afirm ca vorbele mele nu au nicio valoare. Cine sunt eu? Ce mesaj as putea lasa in urma? Nimic, niciun text incarcat de intelesuri adanci, nicio teza stiintifica ce ar marca progresul intr-un domeniu. Nici macar un amarat de discurs motivational care sa schimbe soarta catorva firi slabe si slabe de inger. Deci da-le dracu’ de vorbe, gesturi, actiuni si traieste-ti viata. Transforma-te in spectatorul suprem. Admira, priveste, calatoreste, asculta si bucura-te de creatiile altora, pe care oricum e greu sa-i egalezi.

Apoi m-am gandit mai bine si mi-am dat seama ca, nu din modestie, ci din egoism [ce poate fi mai egoist decat aspiratia de a fi mare si a face lucruri marete?] am omis faptul ca nu trebuie sa fii o personalitate marcanta ca sa iti pui amprenta pe cei din jur. La fel cum bataia aripilor unui fluture din China poate provoca o furtuna in America, asa si tu schimbi destinele unor oameni cu care crezi ca n-ai nicio tangenta, in moduri mai subtile decat iti poti imagina.

Acum se complica problema. Cati oameni ai influentat pana acum si in ce masura? Cred ca, pe masura ce imbatranesti, ai din ce in ce mai multe motive sa iti controlezi frica de moarte si sa fii multumit ca ai avut un cuvant de spus macar in cresterea copiilor si nepotilor tai, daca nu mai mult. Atunci ti-e mai usor sa afirmi ca “gata, mi-am trait viata. Sunt multumit, iar vorbele mele se vor perpetua intr-o forma sau alta”.

Voteaza articolul pe FTW

Articol scris in urma provocarii primite de la Boghi. Va invit sa preluati leapsa, in oricare dintre forme. Nu fac nominalizari. Subiectul mi se pare destul de interesant incat sa se vanda singur.

[Tag frenzy week - post #4]

Cred ca titlul spune totul. Leapsa am primit-o de la Spitty. Am realizat ce interesanta e abia in momentul in care am facut poza si mi-am dat seama cate lucruri spune poza despre mine. La rezolutia originala. Chiar si micsorata zice prea multe, dar ce e blogul daca nu o renuntare totala la intimitate? )

Leapsa as da-o la mai multi, ca-s tare curios sa vad cine e mai dezordonat decat mine, dar nu vreau sa va aduc in situatia de a pune in balanta obligatia fata de mine si nevoia de a fi discreti. Deci o preia cine doreste.

Oricât de ordonată aş fi, niciodată nu am fost în stare să îmi ţin ordine pe birou… mai multe zile la rând. Evident că întotdeauna am dat vina pe spaţiu, deşi ştiu ca e doar o scuză. În ceea ce priveşte post-it-urile, acum nu mai am motiv să le pun, dar în fosta locuinţă pereţii îmi erau plini de mesaje [citate, ce să fac în ziua respectivă sau la ce să mă uit la televizor, liste de cumpărături etc.].

Imi pare rau, dar nu m-ai intrecut la dezordine. Nici pe departe.

[Tag frenzy week - post #3]

Am primit de la Doro o fotoleapsa draguta, numita “Orasul meu si zapada”, in care trebuie sa impartasesc o poza cu orasul meu iarna. Ar fi si mai draguta daca poza ar fi facuta de mine, din pacate a trebuit sa ma multumesc cu ce am gasit pe google, pentru ca nu le am cu fotografia. Dealtfel, nici nu detin aparat foto.

Asadar, iata ce am gasit si mi-a placut legat de Bucuresti.

Bucuresti, 1955

Sursa

Feerie de Bucuresti

Sursa

Funny

Aici pun doar sursa – nu am putut salva poza prin mijloace clasice si nu am insistat, ca poate tocmai asta era ideea.

Tulcea, iarna

M-am gandit ca ar fi (mai) interesant sa pun si niste poze cu orasul meu natal. Iata o poza cu panorama orasului facuta din cel mai inalt punct din Tulcea, Monumentul Eroilor (gasiti vreo 2 poze cu monumentul daca dati click pe sursa) . O mica paranteza: la geografie, indiferent de profesor, unul dintre primele lucruri pe care le invatam despre Tulcea e ca se intinde pe 7 coline, la fel ca Roma. Crestea inima-n noi de mandrie, nu alta.

Sursa

Dunarea inghetata

Sursa

Sper ca v-a placut. As vrea sa aflu mai multe si despre alte orase, deci pasez leapsa la provincialii:

• Cluj: Adia, vave
• Craiova: Simona
• Câmpulung: Stefania
• Brasov: Ionutu
• Galati: Raluca
• Iasi: Envi
• Sibiu: Brunette
• Timisoara: Boghi
• Tulcea: Liviu Hariton (iubesctulcea.ro)

, respectiv:

• Barcelona: Adela
• Paris: Denisa
• Toronto: Zamolxis

Leapsa asta n-o putea ocoli pe Cami, chiar daca e bucuresteanca, avand in vedere ca e pasionata de fotografie.
Daca va simtiti ofensati ca nu am mentionat orasul vostru (de resedinta sau natal), nu va sfiiti sa preluati leapsa.

A fi ciudat e la moda in zilele noastre, dupa cum bine a observat si Sabina:

In ziua de azi, mi se pare ca toti vrem sa fim ciudati, din dorinta de a ne rupe cumva de multime. Nu sunt ca tine, I’m a freak, I’m fucked up! No you’re not!

Iata ca Diana nu s-a multumit sa-mi afle ciudateniile enumerate in prima leapsa si ma provoaca sa scriu despre ciudateniile mele din perspectiva celorlalti. Avand in vedere ca cercul in care ma invart cel mai mult e acela al colegilor de la cursul de actorie (Q-Feel), i-am promis ca o sa transcriu biletelele in care m-au caracterizat colegii de la una din grupe. E vorba de un joculet in care fiecare e analizat de ceilalti colegi si i se insira defectele si calitatile de catre fiecare.

• deschis, tolerant, serios, ambitios, optimist, sincer, perseverent | “nu ai suficienta incredere in tine”, “nu iubesti suficient”
• istet, sociabil, serios | increzut, “orientat spre sine”
• inteligent, exigent, analitic, increzator, curajos, dragut, serios | introvertit, reticent, “uneori retras”, arogant, concentrat, “prea putin empatic”, “uneori intolerant”
• vorbaret, vesel, inteligent, “un tip de treaba” | “uneori increzut”
• creativ, “de incredere” | “serios cand nu e necesar sau prea des”
• “ochi frumosi”, expresiv, “are imaginatie”, adaptabil | “uneori pare distant”
• serios, constiincios, talentat, “are trasaturi frumoase”, “destul de comunicativ”, galant, interesant | “i se pare un pic ca ceilalti sunt mai superficiali”, “cateodata suparacios”

So there you have it: sunt arogant, intolerant si ma supar repede. Si nu contest chestiile astea, chiar le aprob.

Trageti voi concluziile. Oricum, e interesant de vazut felul in care sunt perceput de diferiti oameni, in functie de dinamica grupului sau de prima impresie pe care o las. Aruncati o privire aici, pentru acelasi gen de feedback primit de la alta grupa.

Pe voi cum va vad ceilalti? Sau.. cum credeti voi ca va percep?
Karla, Jenny? vave!!! Andreea? Ada?

PS. Apropo de actorie: maine fac rost de filmare si sper s-o uploadez pe youtube. Stay tuned.
Tot maine voi mai juca o data in “Negutatorul din Venetia”. Probabil ultima oara. Tabiet Cafe, ora 20:00. Trebuie sa faceti rezervare, pentru ca se sta la mese.

Leapsa cu “New Year’s Resolution” – leapsa traditionala, de sezon. Anul trecut am primit-o de la Sabina. Nu m-a ratat nici anul asta, pentru ca vave e curioasa ce promisiuni voi incalca in 2010.

Nu de alta, dar din promisiunile din 2009 am bifat doar jumate. Asta inseamna ca Sabina o sa ma urecheze un pic, dar nu-i problema, s-ar putea sa-mi placa.

Bilant

1. “Sa fac site-ul pe care-l am in cap.. indiferent daca o sa aiba succes sau nu.”
   Era vorba de typeincomedy.com. Nu, nu l-am facut si nu-mi pare rau – ar fi fost prea mult de munca la el si ar fi insemnat sa renunt la blog, pentru satisfactii mai mici. In schimb, nu e de neglijat ca mi-am facut curaj sa fac stand-up, chiar daca asta s-a intamplat in cadrul unui concurs de teatru.
2. Sa fiu mai fals sociabil (heh).
   Am avut si am momente in care-mi iese, dar trebuie sa am chef. In niciun caz nu pot juca teatru pentru a fi sociabil, deci stiam eu de ce am taiat cuvantul “fals”.
3. Sa imi explorez latura creativa si/sau artistica.
   Indraznesc sa spun ca am reusit sa bifez acest punct. Am avut ceva posturi creative, desi s-ar fi putut mai bine. Cat despre actorie, simplul fapt ca nu am renuntat inseamna ceva: intr-un an si ceva, de cand m-am inscris la cursul de actorie, am avut diferite prestatii:
   • 5 piese diferite
   • 4 scenete
   • o interpretare de stand-up, dupa cum am mentionat mai sus
   • un monolog (Toma Caragiu) pentru al doilea concurs de teatru
   • am filmat, cu ajutorul unui prieten care vrea sa devina regizor de film, doua scenete, din care una e dupa un scenariu propriu
   • momentan pregatesc 4 roluri noi
4. Bonus: in ton cu tema blogului – sa evoluez
   Asta o las la aprecierea voastra.

Pentru 2010

1. Simplu: sa continuu cu reinventarea si sa nu dezarmez, pentru ca voi culege roadele la un moment dat.
2. Sa particip la inca un concurs de teatru si sa fiu mai bun decat la precedentele.
3. Sa invat sa imi concentrez atentia cand vreau sa duc un lucru la capat si sa nu ma las distras de maruntisuri.
4. Sa invat sa traiesc mai mult in offline.
5. Sa fac parte din noul val al blogosferei romanesti.

Legat de leapsa de anul trecut – voiam sa mentionez ca sunt mandru de Cati, care a invatat sa mearga pe bicicleta si, suspectez eu, a bifat si celelalte doua puncte. Cati, ai scapat de urecheala.
La fel , despre Sabina, stiu sigur ca a bifat punctele 1 si 3 din promisiunile ei, deci a scapat si ea de urecheala.

Vreau sa pasez leapsa inapoi Sabinei si, din nou, lui Cati. As vrea sa fie preluata de cat mai multi dintre cititori, mi-e greu sa nominalizez 3-4 persoane, deja prea multi dintre voi imi sunteti dragi si as vreau sa aflu ce visuri si planuri aveti pentru 2010. Deci? Exista amatori?

Offtopic: o voi lasa mai moale cu bloggingul in urmatoarele zile, pentru ca am nevoie de nitica odihna si oricum nu ma simt foarte creativ in perioada asta. Va urez “Sarbatori fericite” si un 2010 creativ, incarcat de adrenalina si ferit de criza.

Adia ma provoaca printr-o leapsa interesanta, care se numeste “10 dovezi de ciudatenie”. Dupa cum se observa, titlul e usor modificat. E de ajuns sa ma cunosti doar un pic ca sa stii ca-s ciudat, tare ciudat, deci nu e nevoie de “dovezi”.

In schimb, iata 10 mostre de ciudatenie:

1. Cand eram mai mic m-am despartit de o tipa pentru ca buza superioara se vedea ciudat din profil.
2. Inmultirile si adunarile le fac de la stanga la dreapta. Mi se pare mult mai rapid si eficient.
3. Nu i-as spune niciodata unei tipe ca o iubesc pentru a face sex cu ea. Da, stiu, fraier.
4. Daca in conversatia cu cineva mi se intampla sa fac un gest sau afirmatie ciudata, dar nu-mi dau seama de ce, ma voi comporta ciudat toata seara, pentru ca voi fi prea ocupat sa analizez acea actiune, pana imi dau seama unde am gresit.
5. Nu injur aproape deloc. Foarte rar, cand o fac, o fac in gluma si/sau in engleza. Odata un prieten m-a enervat si l-am injurat de fata cu parintii unei prietene de-a lui, in casa lor. A fost ciudata faza, nu ma puteam opri.
6. Ma enerveaza erectia de dimineata. Si erectiile spontane, in general. Ar trebui sa fiu mandru de ele, dar ma seaca.
7. La prima impresie, cei din jur cred despre mine fie ca sunt foarte sociabil, fie ca-s prea retinut. Mai rar la mijloc.
8. De multe ori intru pe autopilot si ma trezesc ca am luat-o in directia gresita. Alteori, daca cei din jur ma plictisesc sau sunt captivat de altceva, mi se intampla sa nu aud nimic din ce vorbesc, chiar si cand vorbesc foarte tare.
9. Nu imi place sa ma joc cu caini pentru ca urasc cand sar pe mine si-mi murdaresc hainele.
10. Nu port niciun fel de accesorii. Niciodata.

Pentru a perpetua aceasta leapsa, am ales cativa dintre bloggerii (ciudati) preferati. Ciudati in sensul bun, sunteti de-ai mei.

Adela, Anda, Brontozaurel, Cami, Crocoditza, Diana, Doro, Florin, HighHeelWalker, Madelaine, Nebuloasa, Nelinistitu’, Puttycat, Raluca, Sabina, Zamolxis, stiu ca va surade ideea, e un pretext excelent pentru un articol egocentric.

O mai vrea cineva?

Am primit o leapsa de la Luana (angles.ro), cea mai sociabila bloggerita pe care o stiu.

1. Cînd ţi s-a-ntamplat ca lecţiile învăţate de la cei vechi să contribuie la succesul tău?

Sunt convins ca lectiile respective ma influenteaza in tot ce fac. DAR  nu-mi vine in minte niciun moment clar in care sa fi profitat de o invatatura de la cei vechi. Nu sunt foarte eficient: in multe din lucrurile pe care le fac, reinventez roata. Heh, nefericita exprimare. Poate ar trebui sa schimb sloganul in “Reinventing myself, reinventing the wheel”.

2. Dacă ai putea invita un mare clasic la cină, cine ar fi şi de ce?

Shakespeare. Dar nu doar la cina. Mi-ar placea sa-l vad facand stand-up comedy. Vorbesc serios. Ar fi unul din cele mai frumoase lucruri la care as putea sa asist.  Si, ca sa ne dam seama cat de ridicoli suntem, ce-ar fi sa aflam felul in care vede un geniu din secolul XVI societatea moderna? Cred ca ar fi cea mai tare reprezentatie de stand-up comedy ever!

3. Cine-i cea mai influentă persoană din viaţa ta?

Cred ca taica-miu. Si cu bune si cu rele.

4. Care-i ambiţia ta secretă?

Nu pot sa va spun care e ambitia mea secreta, dar va pot vorbi, cu resemnare, despre cea la care am renuntat de curand. Ultima ambitie secreta era sa pornesc o revolutie in blogosfera romaneasca. E patetic ca nu am reusit nici macar sa generez un val de-ala care darama castelele de nisip ale copiilor de 6 ani, in conditiile in care blogosfera romaneasca numara mai putin de 20.000 de bloggeri activi.

5. Preţul Gloriei?

N-am simtit niciodata gustul Gloriei (hahaha, chiar, de ce e cu g mare titlul?). Acum serios, nu am simtit niciodata gustul gloriei, poate din cauza ca mi-am impus, dintotdeauna, obiective ridicol de inalte. Stau si ma gandesc ca am obtinut unele lucruri care pentru altii inseamna enorm in momentul in care le obtin. (In putinele momente) Cand altii m-au admirat, eu i-am ignorat, reactia mea fiind “yeah, whatever, nimic special”.

O sa incerc sa raspund la intrebare, raportandu-ma la succesele mele moderate. Nu o sa spun ca pretul gloriei sunt compromisurile pe care le faci, nu a fost cazul la mine. La mine, pretul gloriei a fost timpul pierdut: the catch is worse than the chase.

6. Greci sau Romani?

Greci.

Leapsa merge mai departe la toti cititorii mei (fara numar, fara numar!). Ma rog, care ati mai ramas. Si o mai pasez Adelei si Alinei. Enjoy.

Leapsa de la Madelaine.

Ce mesaj mi-as trimite din viitor?

Dear Catalin,

whenever you feel..

• drained out
• bored
• pissed off
• unsociable
• boring
• overwhelmed
• not worthy of someone or something
• disappointed or let down
• angry

STOP!

HAMMER TIME.

Merge mai departe la cine pofteste.
Faptul ca n-am nominalizat pe nimeni nu inseamna ca nu m-ar bucura s-o preluati.

Ca tot vorbeam de cicluri intr-un post relativ recent, una din chestiile care ma roade incet-incet e rutina zilnica. Evident, nu-s mai cu mot decat cele cateva miliarde de oameni care sunt in situatia mea, deci n-ar trebui sa ma plang prea mult pe tema asta.

Totusi, am primit o leapsa de la Spitty care ma pune sa vorbesc despre rutina mea zilnica. Sub pretextul asta, imi permit sa va plictisesc cu detalii picante din viata mea.

Sooo, ma trezesc dimineata. Nu va asteptati la asta, nu?
Asta se intampla pe la 8:50 (sau 9:10 daca am facut dus seara).
Daca ma trezesc cu erectie ma enervez cumplit (asta pentru cei care m-au vazut la stand-up sau mi-au citit articolul cu erectia si stiu la ce ma refer).

La munca merg pe jos, daca nu vad niciun autobuz (fac vreo 40 de minute) sau merg 2 statii daca prind 282 (restul pe jos) sau toata distanta daca prind 182 care ma duce pana la Victoriei (are un traseu ridicol, ocoleste foarte mult, da’n fine). Ajung pe la 10 (sau ma incadrez in sfertul academic, in orice caz).

Daca mi-e foame iau micul dejun: doi covrigi (sau ceva de la patiserie) si un kefir (sau sana).
Pranzul il iau la 12 sau mai tarziu in zilele in care iau micul dejun.
Undeva intre 2 si 4 – Happy Hour (sau ma rog.. happy 10 minutes). Unul dintre noi (colegii de pe etaj) merge “la colt” si cumpara inghetata (Betty Ice sau Betty Blue) si/sau cola si/sau pufuleti pentru toata lumea. Iarna se inlocuieste inghetata cu ciocolata de casa.

Bla bla bla [skipping the work-related stuff]..
De la munca ma car intre 17:30 si 21:00 (de obicei plec la 18:30) si parcurg toata distanta pe jos sau o parte din ea cu 182 (daca prind autobuzul la Perla).

Seara (cateodata si dimineata) trec rapid prin niste joculete care necesita (ma rog..) logare zilnica:
- erepublik.com – sunt eCetatean si ajut eRomania sa-si recapete statutul de super-putere in eLume.
- mybrute.com – aici imi antrenez cele 4 brute (e fun pentru ca totul e random, in afara de alegerea oponentului).
- alphabounce.com – joc dragut, arkanoid style. Partea misto e ca ai o harta pe care o explorezi si exista un numar infinit de nivele (teoretic). Partea nasoala e ca ai doar 3 jocuri pe zi (daca vrei mai multe, costa).

Alte chestii pe care le fac cel putin o data pe saptamana, in functie de timpul disponibil, sunt:
- programul celor 100 de flotari (da, nu m-am lasat de el, pentru cei care stiu despre ce-i vorba).
- programul celor 200 de abdomene
- Quickfire Pool (la naiba, nu m-am lecuit de dependenta asta)
- programul celor 1001 povestiri (nu chiar saptamanal, dar in unele saptamani depasesc norma)
- repet pentru actorie (diferite roluri sau chestii pe care le pregatesc singur)
- karaoke (de unul singur) – in ultima vreme ma obsedeaza Alter Bridge – Blackbird
- din cauza lipsei de timp si oboselii acumulate nu mai deschid Google Reader. Pana acum vreo 2 luni o faceam in fiecare seara.
- mai nou intru pe Stalker Twitter, dar nu sunt dependent si sper sa nu ajung vreodata
- filme, seriale, stiri, messenger, etc.

Toate chestiile de mai sus le condimentez:
- martea, in Downstairs unde se pregatesc piese / scenete / monologuri si jocuri de improvizatie. Uneori joc si eu, alteori ma relaxez cu colegii si ma implic la joculete.
- joia, curs de actorie = jocuri, repetitii, etc.

Yup, Tuesdays and Thursdays are nice.

Fuck, acum ca v-am dat raportul, sper ca nu ma citeste niciun spargator de locuinte.

OK, stiu ca mai sunt dator cu alte cateva lepse (sa nu ma injuri, Madelaine). Dupa cum am mentionat mai sus, nu mai deschid readerul, deci nu mai sunt la curent cu ce misca prin blogosfera (inclusiv cei care ma lepsuiesc). Deci daca m-ati lepsuit si nu am reactionat, astept mustrare sub forma de comentariu + link aici.

Dau leapsa mai departe “clientilor” mei obisnuiti: Cati, Sabina, vave, Luana, Madelaine, Bau, Moretta, Alphadog, Crocoditza, Jenny (stiu ca nu te omori dupa lepse, sa nu ma injuri ).
Si i-o dau si lui Mircea Popescu, sa vad daca se coboara la nivelul nostru.