Pe nesimtite, a trecut primul an de facultate. La cursul cel mai important – Arta actorului – acest an s-a concretizat astfel:

Pescarusul, Actul 3 – Scena Trigorin – Arkadina
Trasaturi Trigorin: ticalos, un pic lichea, dependent de o femeie mai in varsta, ludic, frustrat.

Trei surori, Actul 2, Scena Versinin, Masa, Tuzenbach, Irina
Trasaturi Versinin: candid, plangacios, filozof de balta, idealist, nefericit, infidel.

Livada cu visini, Actul 3 (complet)
Trasaturi Piscik: piscotar, cal, hiper-tensiv/activ.
Trasaturi Lopahin: pui de mujic, simt practic, dintr-o bucata, sentiment de inadecvare fata de oamenii educati si/sau nobili, nu a invatat sa iubeasca. (apare de la minutul 19:30)

Dupa examen eram fericit – dar cum la mine momentele de fericire dureaza maxim 1-2 zile, si dupa cum era de asteptat – dupa ce m-am uitat la filmari am regretat scaparile mai mici sau mai mari pe care le-am avut la fiecare personaj. Totusi, sunt multumit. Si recunoscator faptului ca am doi profesori excelenti: Maia Morgenstern si Constantin Florescu (aka “Tache”) si deja mi-e dor sa lucrez cu ei, la nici o saptamana de la inceperea vacantei.

Cheers.
Reactiile voastre sunt binevenite.

Este vorba despre spectacolul “Horoscopul puterii”, de Dinu Grigorescu, jucat, in premiera, pe 24 si pe 25 mai la Teatrul “Tudor Vianu”, din Giurgiu.

N-am mai adaugat de ceva vreme articole in categoria “Bragging rights”. Au mai existat ocazii pentru asta, dar n-am mai simtit nevoia sa ma laud. De ce o fac acum? Pentru ca, de data asta, eu doar dau cu capul – au centrat alte persoane, dupa cum puteti vedea in linkurile ce urmeaza:

Am identificat doua stiri premergatoare spectacolului: prima - aici puteti vedea si un banner cu portretele noastre care a fost plasat pe fatada teatrului (oh yeaah )); a doua – reportaj TV cu cateva declaratii ale autorului, cu o saptamana inainte de premiera.

Cireasa de pe tort – un articol publicat dupa premiera pe giurgiu-online.ro: “Gustul amar al… succesului” si reportajul Valahia TV in care puteti vedea si cateva imagini din spectacol (sursa):

Am ales acest titlu din cauza unui mic incident care a avut loc dupa unul din spectacole. Acum suntem intr-o perioada in care ne reorganizam, iar in momentul in care vom relua acest spectacol, vom putea afirma ca am revenit la cursul obisnuit. E aproape sigura o reprezentatie in Bucuresti, in viitorul apropiat. Deci, dupa deriva, nu “un succes esuat”, ci “un succes redresat”, sper eu.

Si acum, daca va intereseaza, cateva impresii personale:

Ma bucur ca aceasta experienta nu m-a ocolit. Mi-am dat seama ce impact a avut pentru mine contactul cu un text romanesc al unei farse politice suprarealiste, in care totul e permis. Un text si un stil de scriitura foarte greu de digerat la primul impact, pana ne-am obisnuit cu cinismul si aciditatea replicilor. Am avut foarte multa libertate in crearea personajului, lucru care simt ca m-a mai deschis la minte in abordarea oricarui rol. Am mai mentionat asta – aceasta piesa este o exagerare a exagerarii, iar cerul e limita in construirea personajelor si a interactiunilor dintre ele. Sau propria imaginatie si creativitate. Nu, nu este Shakespeare, Cehov sau Caragiale, dar imi place atat de mult acest rol, incat il pun alaturi de Treplev, rolul care m-a facut sa dau la teatru. Il pun alaturi de Oberon, Nae Ipingescu sau Ion Sorcovă.

A fost o perioada solicitanta, in care a trebuit sa repetam la 9 seara, sa ne adaptam la un text in continua slefuire, sa compensam, oriunde a fost nevoie, cu propriile resurse (care nu tin de jocul actoricesc), in care am pus pe picioare spectacolul (din punct de vedere al miscarii scenice, al recuzitei, costumatiei etc.) in doar cateva repetitii pe scena. Seara dinaintea premierei ne-a gasit surmenati, un pic nauci din cauza evolutiei dinamice a repetitiilor si foarte stresati. Miza a fost mare: a fost primul spectacol profesionist, pe scena unui teatru adevarat. Vorbesc pentru mine, dar sunt aproape sigur ca si colegii mei au dat o importanta la fel de mare acestei reprezentatii.

Ce ne-a salvat de la un posibil esec? Mai multe lucruri. Unul dintre ele este faptul ca suntem uniti; indraznesc sa spun ca suntem o familie. Ne-am sustinut reciproc, atat in culise, cat si pe scena, unde nu am lasat unele scapari sa fie percepute de public. Asa ca, Gabi, Cata, Andrei, Magda, va multumesc si va iubesc. Karina, angajata a teatrului din Giurgiu, a jucat un dublu rol: in afara de aparitiile ei scurte, care au pigmentat si au imbogatit jocul scenic, ea a fost ingerul nostru pazitor. Acum inteleg de ce Marius Manole a scris un articol intreg despre meseria de sufleur. Te simti mult mai increzator in momentul in care stii ca cineva iti pazeste spatele. Si chiar m-a salvat in minim 3-4 momente din spectacol.

De asemenea, ne-am bucurat de increderea domnului Dinu Grigorescu, scriitor, care a debutat in regie la 73 de ani. El ne-a sustinut pana la capat, chiar si in momentele in care am schiopatat. I s-au pus in scena mai multe piese de teatru, unele spectacole dispunand de distributii de calibru si, cu toate astea, dânsul a apreciat “prospetimea” noastra, acest lucru dandu-ne si noua curaj.

Domnul Mircea Ionescu, cronicar sportiv, scriitor, este un reper de bunatate si dragoste fata de meseria sa. Ne-a primit cu caldura si a girat pentru noi, in calitate de director al Teatrului “Tudor Vianu”. Pentru mine a fost un privilegiu sa-l cunosc pe omul Mircea Ionescu, cateva ore petrecute in prezenta sa reprezentand o experienta de viata valoroasa. In orice caz, ma simt privilegiat si pentru simplul fapt ca nu trebuie sa ma bazez pe ceea ce se scrie in presa despre dansul, cunoscandu-l in persoana.

Nu, n-am terminat. Ce ne-am fi facut fara “oamenii din spatele scenei“? Am fost sustinuti de o armata de oameni care au avut grija de fiecare amanunt tehnic (si n-au fost putine) – decor, costume, recuzita, sunet, lumini. Mai mult decat atat, ne-au primit cu caldura si ne-au ajutat si cu sfaturi, punand suflet pentru acest spectacol, in ciuda faptului ca noi am repetat la ore imposibile: la 7 dimineata, in cateva zile sau pana la 2 noaptea, cu o seara inaintea premierei. Am jucat in mai multe spectacole, dar aici am vazut care e diferenta intre teatrul amator si teatrul profesionist. Nu mai ai doar o responsabilitate fata de colegii actori si regizor, ci si pentru o sumedenie de oameni care pun umarul pentru ca spectacolul sa mearga bine.

Nu am o incheiere pentru acest articol. Vreau doar sa va multumesc, daca ati ajuns pana aici. Sa ne auzim cu bine la urmatorul articol din serie.

Iau o mica pauza de la Tag frenzy week (care s-ar putea sa devina “tag frenzy month”), pentru ca vreau sa va impartasesc ultima mea isprava actoriceasca. Titlul vorbeste de la sine: amatori 100%, dar 100% naivi si bucurosi.

Este vorba de “Negustorul din Venetia”, jucata la casa Schiller, sub indrumarea Doinei Ionescu (cursuri-actorie.ro).

Iata inregistrarea:

Partea 1

Partea 2

Partea 3

Partea 4

Partea 5

Partea 6

Partea 7

Si cateva poze. Mai multe puteti vedea pe Facebook.

Voteaza articolul pe FTW

Doua scenete filmate in Herastrau acum vreo 3-4 saptamani.

Fiti blanzi cu critica, sunt constient ca aveam o dictie varza, mai ales in al doilea clip.
.. sau ca nu intru foarte bine in pielea personajelor, dar asta e.. story of my (acting) life.

Pomul care face ciori

Unde se duc mustele iarna?

[lipseste inceputul - aproximativ 20 de secunde]

Hai sa mai incercam o data.
*** UPDATE: REPROGRAMAT *** duminica, 9 august, 19:30

Intre 4 august si 20 septembrie va avea loc, in centrul vechi al Bucurestiului, un mega eveniment ce va include tot ce tine de cultura: expozitii de pictura/fotografie/sculptura, concerte, teatru, proiectii de film, publicitate, literatura, etc. etc. etc.

Maine, 5 august, la ora 20:00, eu si cu colegii mei de la actorie vom juca mai multe scenete (vreo 10) in aer liber, in zona Bucurestilor vechi – Lipscani.

Nu stiu exact pe ce strada vom juca, pentru ca in afis sunt trecute 3 strazi: Str. Franceza, Str. Selari si Str. Sf. Dumitru. Dar va descurcati voi.

Mai multe detalii despre festival gasiti aici.

Uite un preview cu sceneta mea preferata:

Mai functioneaza dracia asta?

Ahem!

10-2, 10-2..

Ashea.. voiam sa va anunt ca maine (duminica, 28 iunie) joc in “Fetele Didinei”, de Victor Eftimiu.
Se va juca la Centrul Cultural F. Schiller, strada Batistei, nr. 15.

Incepe la 19:00, e recomandat sa veniti la 18:45, sa prindeti loc.

Intrarea e, evident, gratuita.

Update: it was coooool.

Mda, inca un articol care e “all about me”.

Pe 16 mai am jucat in “Visul unei nopti de vara” pentru a doua oara. De data asta l-am jucat pe Bottom panzarul, rolul meu preferat din piesa tot ce-am jucat pana acum. Nu stiu in ce masura am distrat publicul, important e ca eu m-am distrat pe scena. Am avut mult mai putine emotii decat prima oara, desi jucasem un rol mai mic.

Vorba lunga, saracia omului. Am pus inregistrarea piesei pe youtube, in 8 parti:

[1] + [2] + [3] + [4] + [5] + [6] + [7] + [8]

Apar in prima parte – minutul 4, minutul 9 in a treia + inceputul la a patra, 4:30 in a sasea + 7 si 8. *blink-blink*

Pun aici ultima parte:

Daca vreti sa urmariti ce mai pun la cale, abonati-va la canalul meu de youtube.

Uite si cateva poze de la repetitie.

Related post: Happy moments

Va plictisesc iarasi cu un anunt legat de actorie.
Va invit (din nou) la teatru (cam asa a sunat invitatia din februarie).

Ca si data trecuta, daca citesti textul asta, inseamna ca poti sa vii linistit (e moca si nu tre’ invitatie speciala).
Si acum detaliile:

What: “Visul unei nopti de vara”, Shakespeare
Where: Muzeul Militar, in aer liber sau indoors, daca o sa fie vremea naspa. Iaca si locatia.
When: sambata, 16 mai, 11:45 seara (pm, that is)
Why: erm.. pentru ca te plictisesti? :-s Ah, si pentru ca nu se suprapune cu concertul Depeche Mode (sper).

Alte detalii: cam asa a iesit data trecuta. S-a facut o redistributie (au plecat niste colegi, au venit altii noi). Atunci l-am jucat pe Theseu, acum il voi juca pe Bottom (aka Fundulea). Dealtfel e personajul meu preferat din piesa.

Ce sa va mai zic? Sunt convins ca nu va intereseaza, dar am uploadat toata inregistrarea din 21 februarie, in 8 parti:

[Part 1] [Part 2] [Part 3] [Part 4] [Part 5] [Part 6] [Part 7] [Part 8]

Iar eu o sa joc personajul jucat de tipul (Serban) care apare la minutul 4:25 in prima parte.

Si, legat de postul anterior, dar fara prea mare legatura cu postul asta (doar tangential, asa), iata cum o coloana sonora poate transforma cea mai jalnica reprezentatie intr-un hit: http://james.nerdiphythesoul.com/bennyhillifier/?id=0_79CClslJE .

Si pot sa va fac si sa plangeti, I am that good: http://james.nerdiphythesoul.com/tragedy/?id=0_79CClslJE . )

Alphadog a facut o propunere indrazneata: reinvented.ro (yours truly) pentru “cel mai bun blog personal” la Roblogfest 2010.

Propunerea m-a flatat, pentru ca vine de la o persoana care are aceleasi interese ca mine: creative writing, originalitate in subiectele abordate si dezvoltare personala prin blog. Practic, este o reiterare a ideii lui Cristi (chestiuni.info). Cu doua diferente:

• durata campaniei (il concurez pe Obama, va fi o cursa de rezistenta). Intr-un an se pot intampla multe, dar, cu sustinerea voastra, ma veti gasi aici la editia urmatoare a RBF.
• aceasta este si o campanie pentru creativitate (nu doar pentru blogul meu). Citez:

De ce? Pentru că are potenţial şi a creat deja destul de multe reacţii în blogosferă, chiar dacă a început de curînd (noiembrie 2008). Dacă tot şi-a exprimat dorinţa de a închiria un milion de maimuţe, de ce să nu îi îndeplinim dorinţa? Blogosfera e plină în acest moment de pitici, pe de-a moaca sau nu. Hai s-o umplem de maimuţe creative şi gratis.

Sincer, ma atrage ideea de a contura o “comunitate” creativa. Evoluam blogosfera?

Motivul pentru care nu am scris postul asta mai devreme e faptul ca control freak-ul strategul din mine nu s-a dezmintit si a inceput sa vina cu tot felul de idei legate de cum ar trebui sa procedam, la cine ar trebui sa apelam and so on. In plus, mi-am pus problema ca as putea fi sustinut de persoane cu care nu vreau sa ma asociez si care mi-ar face mai mult reclama negativa, motiv pentru care am ezitat sa dau curs propunerii.

Intr-un final m-am calmat si am trecut peste frustrarile astea. Pana la urma tot ce tre’ sa fac este sa scriu:

Tu continuă să faci ceea ce faci în momentul de faţă, adică să scrii. Vom scrie şi noi, cei ce te vom susţine. De fapt, promovîndu-te ne promovăm şi noi.

Deci sunt umilul vostru scriitor. Va cer sustinerea pentru RBF 2010 si astept, ca si pana acum, critici constructive, pentru a va inspira in continuare.

Multumesc,
Catalin

Update: am uitat sa va dau linkurile la niste poze mai artistice, aici: [part 1] & [part 2].

Incalc regula pe care mi-am impus-o. E prima oara cand pun poze cu mine pe blog, dar v-am promis ca o sa pun poze si filme de la spectacol.
Pentru cei care nu stiu despre ce-i vorba, o scurta recapitulare: in octombrie m-am inscris la cursul de actorie al Doinei Ionescu, Qfeel (cursuri-actorie.ro). A fost o experienta misto, eu si o mare parte din colegi ne-am bagat deja la al doilea modul.

Primul modul s-a concretizat intr-un spectacol, in care am interpretat “Visul unei nopti de vara”, de William Shakespeare. Ce m-a uimit e faptul ca am avut numai colegi de calitate, fara exceptie (din pacate, nu pot afirma acelasi lucru despre blogosfera).

Dupa cum reiese din titlu, faza cu actoria e o chestie de care m-am atasat, chiar daca o fac doar din placere (nu vreau sa fac cariera). Ca sa-l citez pe un coleg, in culise: “asta inseamna sa traiesti, frate!”.

Prea multa vorbaraie. In continuare am pus un filmulet cu ultimul minut din spectacol + acordarea diplomelor. Deocamdata nu am reusit sa uploadez pe youtube toata piesa. Pentru cine e interesat, am uploadat-o pe un server (cereti link).

Iar acum, poze (hai ca va rasfat). Va prindeti voi care-s io. Sa stiti ca nu accept comentarii libidinoase. Decat daca-s de la tipe. Si.. doar daca mi se adreseaza mie. ) (sau altor tipe, caz in care.. discutam)

Click pe urmatorul link pentru mai multe poze.