Vreau sa mai scriu un articol satiric in stilul celui cu “Earth to Raluxa”.

Diferenta e ca n-o sa ironizez evenimente recente, ci o sa incerc sa fac un portret al bloggerului respectiv, care-mi va servi ca punct de pornire. De asemenea, in functie de inspiratie, voi scrie in engleza sau in romana.

Astept propuneri, cu mentiunea ca nu-s atat de bun incat sa pot ironiza cu umor pe oricine. Dupa ce se aduna suficiente propuneri (mai am si eu cateva idei), voi supune la vot.

Partea frumoasa e ca, “tintele” fiind propuse si alese de voi, probabil ca articolul o sa fie primit mai cu indulgenta.
Desi.. unii nu prea tin la gluma si e posibil s-o ia personal.

A, inca o chestie: prefer nominalizari de bloggeri “medii” ca trafic/notorietate/numar de abonati. Nu citesc decat cativa bloggeri mari (sau mai bine zis, i-am citit mai demult).

Avem aici un text in formare.

Incerc sa creez o poveste cu ajutorul tau. Tot ce trebuie sa faci e sa scrii un comentariu care sa completeze textul deja existent si eu il voi integra in text.

Cateva reguli/recomandari:

• poti interveni de cate ori vrei, dar nu de doua ori la rand.
• daca observi un comentariu pe care nu l-am integrat inca in text, scrie un comentariu in continuarea aceluia.
• tine cont de elementele introduse pana la momentul respectiv si nu introduce chestii nenecesare.
• in acelasi timp, incearca sa faci povestea sa avanseze si sa nu se invarta in jurul cozii.
• incearca sa eviti repetitiile de cuvinte sau de idei
• in principiu, se accepta comentarii de orice lungime, dar lungimea ideala este de 1-4 randuri.
• acesta este un exercitiu de cooperare (respecta contributiile anterioare):
  • fara interventii care n-au nicio legatura cu actiunea.
  • fara interventii care sa arate ca esti mai destept decat ceilalti.
  • fara prea multa filozofie si mai ales fara filozofie in mijlocul actiunii.
  • personajul este fictiv; tine cont de trasaturile construite anterior si nu te transpune pe tine sau pe alta persoana in pielea sa.
  • dealtfel, povestirea e scrisa la persoana a treia

30 de ani.. 30 de ani incarcati cu experiente care nu mai aveau nicio relevanta acum. Familia ei, prietenii, cariera erau niste amintiri indepartate. La fel si apocalipsa..

In patru ani de la dezastru s-a transformat din instructor de fitness in pilot de elita. In pragul exterminarii totale, 176 de oameni isi puneau speranta in ea. Nava era.. singurul refugiu pentru ea, dar si singura speranta pentru toti. Nu fusese conceputa pentru asemenea situatii, insa.. se comporta bine in situatii de urgenta. Adapostise cu succes echipa destinata sa salveze omenirea. Au fost 200 cand a inceput misiunea, iar in acel moment erau mai uniti ca niciodata.

Misiunea ei era dificila si nu ii ajungea doar forta fizica, mai avea nevoie de inca ceva, mai avea nevoie de incredere. Cum putea ea sa.. aiba incredere in niste oameni despre care nu stia mai nimic? Obiectivul era comun, insa experienta de viata ii aratase ca si cei mai buni prieteni ii puteau intoarce spatele. Totusi, lua hotararea.. sa treaca peste aceste probleme. Lucrurile erau simple: nu erau multe sanse de reusita. Nu pierdusera in zadar 24 de membri, aceia erau exemplul clar ca daca nu se concentreaza indeajuns, misiunea va fi in van.

Tragand de fermoar cu o forta egala, pe fondul unui parait molcom, isi sfasie combinezonul, si iesi afara, un om fara accesorii intr-o lume fara fara instrumente de control. Le avusese, si le stricase. Aerul racoros ii ingrozi pielea, fiecare por transformandu-se intr-o oaza spontana de protest celular. Se uita in jur.. si porni spre acea bariera sub forma de munte. Pielea ei era singurul scut ce o putea apara de cei trei sori. Era inca frig dar stia ca nu va mai tine mult. Isi lasa in urma nava si echipajul si se apropie de bariera-munte. Se simtea pregatita sa infrunte primejdiile. Pe unele le anticipase deja. Mai erau insa multe obstacole de infruntat, despre care nu stia mai nimic. Ii era frica, fiind atat de aproape de finalul misiunii, de un eventual esec.

Deodata.. observa in zare ce cauta. Printre razele ce luminau din ce in ce mai puternic, isi facura loc ziduri acoperite de ani. Da, acolo urma sa afle raspunsurile unei posibile salvari: niste arhive lasate in urma de o civilizatie extraterestra disparuta puteau fi cheia obtinerii unor surse de energie avansate, necesare alimentarii celor 12 interceptoare care pot fi numite cu greu “flota”, precum si a navei mama. Cu energie suficienta ar putea activa scuturile navei mama iar armele lor psihotronice le-ar permite sa preia controlul asupra inamicului. Ce s-ar mai juca cu mintile lor. Dinte pentru dinte, pana la urma, nu? O ora trecu pe neobservate, iar ruinele erau la doar 100 de metri in fata. Un zgomot asurzitor o ingrozi, caci il stia prea bine. Se ascunse dupa o stanca.

“Au pus mana si pe arhive. Totul e pierdut”, isi spuse. Dar nu mica-i fu mirarea sa observe ca, desi cele doua nave care aterizasera erau, in mod clar, de provenienta karithiana, structura lor nu-i era familiara, si nici insemnul pe care-l purtau. “Voi risca totul! Exista o sansa.. sa ma pot infiltra intre ei”. Pasi incet spre locul in care se aflau cele doua nave. Simturile erau incordate la maximum. In acelasi timp, se gandea ce ar fi putut sa le spuna celor ce aveau sa iasa de acolo ca sa le castige increderea. Trase aer adanc in piept. Pasii ii erau mai grei, iar simturile mai obosite. Totusi, avea sa faca ceva. Ii veni o idee:

“Le voi spune ..” Dar inainte sa termine acest gand a fost inconjurata de patru soldati. 20 de secunde mai tarziu era fata in fata cu capitanul uneia dintre navei.
“Susan Anderson, numele meu e Qer Ab’to, liderul rezistentei karithiene. Avem un dusman comun.” Lui Susan gandurile i se succedau in cap cu repeziciune. Planul ei de a se infiltra intre ei fusese dejucat. Ei stiau cine era. Nu ii putea pacali. In orice caz, in secunda aceea nu avea nicio idee cum sa o faca. “O fi o capcana?”, se gandi ea. “Dusman comun? Ce vrea sa spuna, oare?”. Totusi, singurele vorbe pe care reusi sa le ingaime fura: “De unde stiti cine sunt?”

“Nu esti pregatita inca sa-ti raspund la aceasta intrebare. Urmeaza-ma! Arhivele pe care le cautai sunt in posesia mea. Am descifrat mai mult de jumatate, dar numai tu stii cheia urmatoarelor coduri. Daca esti dispusa sa cooperezi, asta este oferta mea: noi avem nevoie de tine pentru a putea descifra arhivele, tu ai nevoie de noi pentru a avea acces la ele. Daca esti de acord.. trebuie să îţi inserăm acest cip în gleznă. Avem nevoie de o dovadă că nu ne minţi pentru că şi noi riscăm mult.”
Se gândi un pic, apoi răspunse:
“De acord, cu o conditie insa: trebuie sa imi oferiti, in schimb, ceva suficient de convingator, astfel incat sa pot avea incredere in voi. Voi ma cunoasteti pe mine, insa eu nu va cunosc. De unde pot sti eu ca dupa ce v-ati atins scopul va veti respecta cuvantul dat si nu va veti alia cu inamicul?”
“Nu vei şti” îi spuse unul dintre karithieni, în timp ce alţii doi o imobilizară şi îi implantară cipul. “Acum nu mai ai de ales… ştii prea bine că întrebările ne fac agresivi. Aşa că urmează-mă în camera arhivelor şi începe să descifrezi.” Susan era depasita numeric. Cu toate ca antrenamentele de fitness o ajutasera sa aiba o consitutie atletica, iar pregatirea ei ca pilot de elita includea si cursuri de autoaparare pentru situatii de criza cum era cea de acum, gasi mai potrivit sa nu le riposteze in niciun fel karithienilor. Stia doar ca si ei aveau tot atata nevoie de ea cat avea si ea de ei. Nu mai spuse nimic si il urma pe karithian spre camera arhivelor.

Era o cameră întunecată şi goală. Nu văzu nicio arhivă nicăieri. S-a întors să fugă, dar era prea târziu: era încuiată acolo. A fost înşelată. Simţea cum se schimba ceva la ea. Pielea ei devenea roşiatică, apoi tot mai maronie: lua înfăţişarea unui karithian. Transformarea îi dădea forţă, la asta nu se gândiseră. Reuşi astfel să spargă uşa şi fugi. Intră pe prima uşă care îi ieşi în cale şi văzu ceva îngrozitor. O maşinărie arăta cum cipul “sugea” ADN-ul uman din ea. Trebuia să scape de acolo ca să îi prevină pe ceilalţi. Şi-a dat seama că pielea lor, a pământenilor, era de fapt soluţia să scape din toată această încercare.
In curand ea nu ar mai fi avut nici macar o particica de piele umana. Tegumentul aspru si dur ca o crusta al karithienilor inlocuia rapid, asa cum se extinde o pata de ulei, pielea ei fina si trandafirie. Singura solutie era sa intalneasca un alt pamantean. Dar nimeni in afara de ea nu cutezase sa se aventureze pana aici. Avea de ales. Fie sa ramana pe loc si sa se transforme in karithian, fie sa incerce sa fuga.
Deodata, mintea ii fu strafulgerata de un gand. “…Oare?”
Susan isi aminti ca cei trei sori aveau sa rasara chiar in ziua aceea. Si mai stia ca, desi razele lor nu erau nocive pentru pielea ei de pamantean, pentru karithieni ele puteau fi fatale. Se decise sa riste. “Poate ca nu e inca totul pierdut”, sopti ea. Riscase, intr-o cursa contra cronometru pornise spre locul in care ai ei aveau baza temporara. Oare ii va gasi , oare venisera dupa ea sau plecasera? Mintea-i strafulgera nenumarate ganduri si.. se opri brusc. “Nu, de data asta nu mai fug. Pe mine mă vor pe mine mă vor avea.” Se întoarse şi păşi resemnată înspre locul de unde tocmai evadase.
“Ştiam că o să revii” îi spuse Qer Ab’to. “Ai trecut testul, eşti pregătită acum pentru răspunsuri.”
“Mă transform în karithian?”
“Nu ai cum să te transformi în karithian, tu… eşti karithian.”
La auzul acestor cuvinte, leşină. Se trezi într-un loc necunoscut şi totuşi atât de familiar. Îşi dădu repede seama că nimic nu mai era la fel sau poate totul revenea la normal. Avea toate răspunsurile, acum îşi amintea tot. Ea era de fapt arhiva.......................................................................

La un moment dat, povestea va fi republicata.
Remember: there’s no “I” in team.

Sursa foto

Am tot zis ca updatez sectiunea “Despre mine”, dar am fost cam lenes.
De asemenea, majoritatea paginilor din meniu sunt plictisitoare si depasite. Va trebui sa le updatez sau sa le scot.

Sa va spun cateva lucruri despre “Cel mai tare articol pe care l-ai citit vreodata“:

• cand l-am creat am inceput de la un titlu si o foaie goala. Initial m-am gandit sa creez o poveste pe care sa o completez treptat.
• apoi m-am gandit sa implic alte persoane in poveste.
• ideea mi-a venit combinand doua idei care imi erau proaspete in minte. Un exercitiu de la actorie, in care faceam aceeasi chestie (dar realtime si nu in scris) si un discurs de pe ted.com al unui tip care, in timpul unei expeditii a facut cateva mii de poze, cu o frecventa de o poza la 5 minute (sau mai multe, daca se intampla ceva exciting). Ideea e ca tipul crea povesti din fotografiile respective aplicandu-le niste filtre.
• ideea cu acest articol a avut un rol foarte important in integrarea mea in blogosfera, m-am imprietenit (virtual, macar) cu cateva persoane cu care tin legatura si acum, which is great.
• mi s-a adus la cunostinta faptul ca ideea a fost folosita la greu prin forumuri acum cativa ani. Nu e o idee revolutionara, deci era de asteptat lucrul asta. Important e ca mi-a venit mie intr-un mod (relativ) original, chiar daca am reinventat roata.

Din cauza ultimului punct, dar si datorita faptului ca povestea a devenit prea lunga, va cer o ultima contributie la ea. De data asta vreau un ultim comentariu pe post de incheiere. Diferenta e ca voi astepta sa se adune mai multe comentarii si il voi alege pe cel mai bun. Se accepta comentarii mai lungi decat in mod normal, avand in vedere ca incheiem povestea. Cea mai buna incheiere va fi cea care va inchega cel mai bine elementele introduse in poveste pana la momentul respectiv. De exemplu, desi personajul principal a cam dat-o-n filozofeli, e acolo o amarata care danseaza in ploaie de vreo juma’ de ora.

Am de-integrat ultimele 2 comentarii din poveste pentru ca introduceau niste elemente noi in poveste si o complicau.

Acestea fiind spuse, saptamana viitoare, pe vremea asta, voi publica varianta finala a povestii. Daca vreti sa contribuiti, dati click pe linkul de mai sus. Acolo e explicata mai detaliat ideea, pentru cine e nou. Accept maxim 3 variante de la aceeasi persoana.

Ca bonus (dar, atentie, nu vreau sa fie asta motivatia) voi pune, pentru o luna, banner si link in blogroll-ul din sidebar (pe care nu-l folosesc in mod normal) catre persoana care lasa cel mai bun comentariu.

Cristi si Ana Voiculescu (chestiuni.info) au raspuns apelului la originalitate pe care l-am lansat acum cateva zile si au dorit s-o faca intr-un mod original: printr-un guest post.
Nu am fost de acord cu tot ce s-a scris in articol, deci vedeti la sfarsit comentariile mele.

Te uiti pe bloguri si vezi ca majoritatea oamenilor scriu despre aceleasi lucruri, vorbesc despre aceleasi evenimente si dezvolta aceleasi tipare de comportament. Acelasi ego exacerbat, aceleasi frustrari si conflicte pornite din dorinta de a fi original, de a fi observat, pretuit si de a te simti valoros. O mare de oameni care cere cu disperare ceva! Orice!

Adevarata originalitate trebuie sa iasa din tiparele astea.
Intr-o lume egoista originalitatea inseamna sa fii altruist. Cand toti fura, tot ce trebuie sa faci e sa nu furi. Cand toata lumea minte, tu sa spui adevarul.
Cand toti isi cauta interesul, tu cauta interesele celorlalti. Cand toti injura, tu raspunde frumos!

Se spune despre crestini ca sunt lipsiti de personalitate, ca nu gandesc cu mintea lor, ca sunt manipulati si se comporta ca o masa de manevra. Poate e adevarat pentru unii. A fi crestin adevarat inseamna sa fii original din motivele enumerate mai sus. A fi crestin autentic inseamna a-l lasa pe Hristos sa iti conduca viata si sa iti dea si puterea de a face lucrurile in modul normal. Daca Hristos este in viata ta – esti obligat sa intorci bine pentru rau, sa iubesti pe cei care te urasc, sa vorbesti de bine pe cei care te injura. Nu pentru a le demonstra ca esti mai bun, ci pentru ca nu ai alternativa.

Cum se aplica asta la blogosfera?
Posturi

• Promoveaza ce fac altii, nu ceea ce faci tu! Fii de ajutor fara sa cauti folosul tau!
• Scrie cu empatie si incearca sa ii intelegi pe cei care au alta parere. Chiar si diametral opusa.
• Recunoaste cand ai gresit si cere scuze public. Remediaza daca se poate.
• Scrie despre lucruri cu adevarat importante, nu despre nimicuri care ti-ar aduce trafic.
• Accepta critica din partea prietenilor si a neprietenilor.
• Da credit celor care au avut ideea inaintea ta.
• Multumeste celor care scriu despre tine. Chiar si celor care scriu negativ.
• Implica-te in proiecte care sa ii ridice pe altii.
• Daca ai de atras atentia cuiva care greseste fa-o asa cum ti-ar placea sa o faca altii cu tine.

Comentarii

• Raspunde-le frumos celor care te injura in comentarii. Arata-le ca ii pretuiesti ca oameni chiar daca nu iti place ce fac.
• Atunci cand o faci, comenteaza cu bun simt pe alte bloguri. Chiar si pe cele care te injura sau promoveaza valori care sunt impotriva celor pretuite de tine.
• Multumeste celor care iti comenteaza pe blog.
• Pe cat posibil raspunde fiecaruia care si-a luat timpul sa iti scrie.

Regula de aur a societatii noastre este.. daca vrei un lucru, lupta pentru el cu toate mijloacele. Abia dupa ce il obtii vei fi fericit.

Fii original si traieste dupa o alta regula de aur: Ce vrei sa iti faca tie oamenii, fa-le tu intai!
Si in mod paradoxal, abia atunci vei fi fericit!

P.S. Nu spun ca am ajuns acolo. O simpla privire pe blogul meu v-ar da o multime de argumente sa imi spuneti ca nici eu nu pun in practica ce spun. Chiar va rog sa o faceti, pentru ca asta e directia in care vreau sa merg si daca o dau in bara am nevoie sa mi se atraga atentia.
Acest post este un raspuns la apelul la originalitate al lui Catalin.

Apreciez bunatatea in oameni, indiferent ce-i motiveaza. Ca sunt credinciosi, ca sunt atei, ca sunt agnostici (ca mine), important e sa-si traiasca viata respectand niste reguli morale. Trebuie sa te comporti ca si cum ai fi judecat pentru ceea ce faci, dar tu sa fii propriul tau judecator (sa n-o faci de frica altora sau de frica unei entitati superioare). Am vazut un discurs pe ted.com in care se mentiona ca unul din factorii care scot raul din oameni e anonimitatea. Din punctul meu de vedere, un om ar trebui sa se comporte la fel, indiferent daca stie ca va fi judecat pentru asta sau daca stie ca poate scapa basma curata.

Inca un lucru: “Multumeste celor care scriu despre tine. Chiar si celor care scriu negativ.” – daca e vorba de critici constructive, sunt de acord. Daca e vorba de injuraturi, sa nu exageram. Era o gluma in Family Guy:

“You’re an idiot!”
“Sir, I disagree with your opinion, but I will fight for your right to express it”.

P.S. Diseara public primul articol din seria subiectelor sugerate de voi. Stay tuned.

Azi scriu despre ce vreti voi.

Nu va ingrijorati, am idei de articole. Ba chiar sunt dispus sa renunt la o parte din ele, am facut-o si in trecut.

Rar se intampla asta, dar azi nu-mi place de mine. Asadar, ma enerveaza toate ideile pe care le-am stocat in drafturi, doar pentru ca-s ale mele. Iar un stimul exterior ar aduce o nota de prospetime blogului. Alt motiv pentru care fac asta e faptul ca pun accentul pe interactivitate si tin la cititorii mei. Are you (still) with me?

Deci primesc propuneri, astept sa se adune minim 5, ca sa am din ce alege (nu pot scrie chiar despre orice subiect). As prefera sa nu fie idei legate de blogosfera, pentru ca am scris cam mult despre blogosfera in ultima vreme.

Astept propuneri si de la persoanele fara blog care ma citesc si comenteaza foarte rar sau deloc. Don’t be shy.

Dupa cum am specificat aici, am lansat seria apelurilor catre blogosfera. Apelul la originalitate este cea mai mare provocare pentru mine, pentru ca am citit, in ultimele luni, cateva articole pe tema asta. Problema mea e ca acele “indemnuri” la originalitate erau scrise intr-un mod foarte sec si.. neoriginal. Ceva de genul: “Nu mai postati filmulete si imagini luate de pe net”. Ok, fair enough, doar ca problema e arhi-cunoscuta si mai exista cateva sute de articole care spun asta.

Iar eu am tupeul sa vin si sa incerc a aborda problema intr-un mod mai original decat sus-mentionatii?? Mai mult ca sigur vor exista persoane care scriu/gandesc mai bine decat mine si vor rade citind acest articol. E un fel de fish-eat-fish-eat-fish-eat-fish.. ok, ma opresc, ca ati prins ideea (e ca-n 75% din filmele lui Steven Spielberg ). Daca va uitati la poza din dreapta, pestisorul mic-mic-mic din coltul de jos e bloggerul care se rezuma la titlu + filmulet youtube. Eu sunt al treilea. Al patrulea e cel care va face misto de mine. Si exista si pesti mai mari in lantul trofic, doar ca nu au mai incaput in poza.

Tu pe unde te situezi, apropo?

Bun, subiectul e foarte stufos, deci voi insira doar cateva idei, fara a-l discuta la modul exhaustiv.

1. Creativitatea umana nu are limite, deci poti aborda orice subiect intr-un mod original, chiar si o discutie pe marginea unui filmulet de pe youtube. La fel de usor, poti avea o idee geniala, complet originala, dar s-o prezinti intr-un mod pe cat se poate de neinspirat.
2. Apreciez munca, chiar si cand e vorba de subiecte total plictisitoare pentru mine. De exemplu: care-s sansele ca doua persoane sa scrie in aceeasi zi despre un film din 1960? Un pic mai mici, as spune, decat sansele ca 100 de bloguri sa posteze un filmulet amuzant care a aparut in urma cu o saptamana, nu-i asa?
3. Atentie, original nu inseamna intotdeauna captivant. Recomand un pic de atentie la detalii pentru a transforma un subiect initial plictisitor intr-un subiect care te prinde.

Ah, voiam sa-i aduc in discutie si pe cei care abordeaza subiecte banale over and over again, in lipsa de idei: vanatorii de subiecte. Ei bine, daca o baba violata e un subiect vanat pentru stirile de la ora 5, o masina parcata aiurea, o baltoaca, un indicator indoit sau o frunza de pe trotuar sunt subiecte excelente pentru bloggerii vanatori de subiecte.

Daca nu vedeti analogia din textul urmator, inlocuiti “glasses” cu “common sense”, “to squint” cu “a se screme”, “raccoon” cu “subiect de articol”, “blind as a bat” cu “plictisitor neinspirat” si “mailbox” cu.. “nimic”. Iar George este bloggerul generic.

ELAINE: Jerry, that is so ridiculous. George didn’t even have his glasses on!

JERRY: But he was squinting.
ELAINE: So what? Squinting doesn’t make that much of a difference.
JERRY: Are you kidding? I’ve seen ‘em squint. He can squint his way down to like twenty, thirty vision. Once we were driving down from the Catskills and he lost his glasses. He squinted his way from Wortsborough down to the Tappan Zee Bridge! He was spotting raccoons, on the road!
[...]
GEORGE: What, you’re gonna take her word over mine? I’m your best friend!
JERRY: Yeah, but you’re blind as a bat!
GEORGE: I was squinting! Remember that drive from Wortsborough? I was spotting those raccoons.
JERRY: They were mailboxes, you idiot. I didn’t have the heart to tell you.

Raccoon hunt, anyone?

Eu l-am ochit primul! Scriu despre el! Ba eu, ba eu! Scriem amandoi? Squeeek! :innocent:

Pentru ca acesta este un apel, iar data trecuta v-am pus la treaba, vreau sa va rog sa scrieti, in caz ca va atrage subiectul, despre originalitate in general sau originalitatea in blogosfera .ro. Nu va mai lepsuiesc, dar stiu cativa dintre voi care pun accentul pe originalitate la fel de mult ca mine. Alphadog, Florin Puscas, Florin Luca, Chestiuni, Pauza mea, Mercurial View, anyone?

Pana acum au raspuns la apel: Cati, Dr. A, Georgel, Florin Puscas, Florin Luca

Voteaza articolul pe Blogoree

Surse poze: [Fish-eat-fish] + [Snipers] + [Raccoon].

Disclaimer: prin apeluri nu ii impun nimanui cum sa scrie, iar opiniile despre cum mi-ar placea sa scrie lumea sunt strict personale. Ce incerc sa fac prin ele e sa va insuflu ideea de a scrie cu entuziasm (ba chiar, indraznesc sa spun, de a evolua prin scris).

Update: Mi-am schimbat structura linkurilor la articole. Datorita unui bug pe blogoree, au aparut niste articole mai vechi pe prima pagina. Imi cer scuze pentru asta.

Pentru ca m-am saturat de rutina blogosferica, m-am hotarat sa initiez niste apeluri, o data la cateva saptamani. Acesta este primul din ele, apelul la imaginatie. Am incercat sa-mi stimulez imaginatia alegand un obiect si scriind despre el. E drept ca nu a fost primul obiect ales: la inceput m-am gandit la un capac de sticla de cola, apoi la o piatra si apoi la o gaura. In cele din urma m-am oprit la Povestea unei esarfe, mi s-a parut ca avea potential mai mare. Deci, initiez

Leapsa cu obiecte ciudate

Daca esti lepsuit, inseamna ca tre’ sa scrii despre un obiect. Poti sa o faci in ce stil vrei tu amuzant/informativ, etc. Daca iese o poveste frumoasa, poti sa o trimiti Ioanei pana pe 1 Martie (atelieredepoveste.ro). Vreau ca leapsa asta sa bantuie blogosfera, pana o sa se sature lumea sa mai citeasca despre obiecte posedate care iau viata. Asta ca sa-si faca o idee despre cat de plictisitor e sa citesti 3-4 articole pe zi despre soferii din Bucuresti.

So, here goes. Initial am vrut sa aleg acelasi obiect pentru toata lumea, ar fi fost interesant de descoperit in cate moduri se poate scrie despre un obiect. Poate faceti voi experimentul asta cand dati leapsa mai departe. Intr-un final m-am hotarat sa asignez cate un obiect pentru fiecare. Daca nu iti place obiectul ales, mai ai 6 alternative in imaginile de mai jos.

Innuenda, arata-ne cat de meseriasa esti. Am ales o sfoara pentru tine.
Micutule Porc, pentru tine am ales o trufa.
Sabina, take a trip back to 360 style. Pentru tine am ales o oglinda.
Cati, let me see what you got. Tu vei scrie despre niste bocanci (stii genul).
Alphadog, stiu ca-ti place sa povestesti. Tu vei scrie despre o harta.
Moretta, tu vei scrie despre un sutien. Oooof, bine, fie.. scrie despre o masca.
Sadak, scrie un articol la care sa vrea toata lumea sa comenteze. Despre o piatra.
Copila Blonda, daca nu te-ai saturat de lepse: scrie despre un dinte.
Ioana, am incredere in imaginatia ta. Vei scrie despre o pana.
vave, cheer up! Tu vei scrie despre un cameleon care nu e niciodata trist. (da, stiu, am iesit un pic din tiparul lepsei)
Madelaine, have patience! Scrie despre o moneda.
Pauza mea, ai zis ca ti-a placut ideea de frumusete aleatoare, deci iti dau o sarcina semi-aleatoare: scrie despre o creta.
Florin Luca, o sageata e sugestia mea.
Florin Puscas, tie-ti dau ceva mai greu, da’ poti sa schimbi daca nu iti vin idei – o anvelopa.
Bau, incalc si la tine regulile lepsei. Nu iti dau sa scrii despre un obiect ci despre intuneric. Dar musai cu happy-end. Daca nu-ti place, o sa-ti aleg un obiect.
Bluarto, tie-ti dau sa scrii despre un sambure. Enjoy.
Stefania, scrie despre un cub Rubik (fara sa-l asociezi cu o persoana cunoscuta, daca nu cer prea mult).
Onutzza, scrie despre o curea. Incep sa raman in pana de idei. Naaah, I have plenty more ideas.
Luana, lemme see.. scrie despre o cheie
Dana, pentru ca nimeni nu a ales un obiect din cele 6, iti dau sa scrii despre un val.
Ioana, tu o sa scrii despre un fir de nisip.
Georgel, ce zici de o carte de tarot?
Cami, multa bafta pe noul domeniu, sper sa te simti bine in noua casa. Tie iti propun un evantai.
Aurora s-a oferit sa scrie despre sifon. Si eu nu am nimic impotriva, ba chiar ma simt onorat ca a preluat leapsa.
Adia cocheteaza cu ideea de a scrie fictiune, dar e timida. O sa incerc sa o impulsionez, cu un o pereche de ochelari.

In principiu, leapsa se adreseaza persoanelor din blogroll (si oricui citeste articolul asta), dar am incercat sa ma gandesc cui i-ar place genul asta de leapsa. Daca o mai vrea cineva sau e curios ce obiect ii aleg, just ask.

Voteaza articolul pe Blogoree