Un succes in deriva

Este vorba despre spectacolul “Horoscopul puterii”, de Dinu Grigorescu, jucat, in premiera, pe 24 si pe 25 mai la Teatrul “Tudor Vianu”, din Giurgiu.

N-am mai adaugat de ceva vreme articole in categoria “Bragging rights”. Au mai existat ocazii pentru asta, dar n-am mai simtit nevoia sa ma laud. De ce o fac acum? Pentru ca, de data asta, eu doar dau cu capul – au centrat alte persoane, dupa cum puteti vedea in linkurile ce urmeaza:

Am identificat doua stiri premergatoare spectacolului: prima - aici puteti vedea si un banner cu portretele noastre care a fost plasat pe fatada teatrului (oh yeaah :) )); a doua – reportaj TV cu cateva declaratii ale autorului, cu o saptamana inainte de premiera.

Cireasa de pe tort – un articol publicat dupa premiera pe giurgiu-online.ro: “Gustul amar al… succesului” si reportajul Valahia TV in care puteti vedea si cateva imagini din spectacol (sursa):

Am ales acest titlu din cauza unui mic incident care a avut loc dupa unul din spectacole. Acum suntem intr-o perioada in care ne reorganizam, iar in momentul in care vom relua acest spectacol, vom putea afirma ca am revenit la cursul obisnuit. E aproape sigura o reprezentatie in Bucuresti, in viitorul apropiat. Deci, dupa deriva, nu “un succes esuat”, ci “un succes redresat”, sper eu. :)

Si acum, daca va intereseaza, cateva impresii personale:

Ma bucur ca aceasta experienta nu m-a ocolit. Mi-am dat seama ce impact a avut pentru mine contactul cu un text romanesc al unei farse politice suprarealiste, in care totul e permis. Un text si un stil de scriitura foarte greu de digerat la primul impact, pana ne-am obisnuit cu cinismul si aciditatea replicilor. Am avut foarte multa libertate in crearea personajului, lucru care simt ca m-a mai deschis la minte in abordarea oricarui rol. Am mai mentionat asta – aceasta piesa este o exagerare a exagerarii, iar cerul e limita in construirea personajelor si a interactiunilor dintre ele. Sau propria imaginatie si creativitate. Nu, nu este Shakespeare, Cehov sau Caragiale, dar imi place atat de mult acest rol, incat il pun alaturi de Treplev, rolul care m-a facut sa dau la teatru. Il pun alaturi de Oberon, Nae Ipingescu sau Ion Sorcovă.

A fost o perioada solicitanta, in care a trebuit sa repetam la 9 seara, sa ne adaptam la un text in continua slefuire, sa compensam, oriunde a fost nevoie, cu propriile resurse (care nu tin de jocul actoricesc), in care am pus pe picioare spectacolul (din punct de vedere al miscarii scenice, al recuzitei, costumatiei etc.) in doar cateva repetitii pe scena. Seara dinaintea premierei ne-a gasit surmenati, un pic nauci din cauza evolutiei dinamice a repetitiilor si foarte stresati. Miza a fost mare: a fost primul spectacol profesionist, pe scena unui teatru adevarat. Vorbesc pentru mine, dar sunt aproape sigur ca si colegii mei au dat o importanta la fel de mare acestei reprezentatii.

Ce ne-a salvat de la un posibil esec? Mai multe lucruri. Unul dintre ele este faptul ca suntem uniti; indraznesc sa spun ca suntem o familie. Ne-am sustinut reciproc, atat in culise, cat si pe scena, unde nu am lasat unele scapari sa fie percepute de public. Asa ca, Gabi, Cata, Andrei, Magda, va multumesc si va iubesc. Karina, angajata a teatrului din Giurgiu, a jucat un dublu rol: in afara de aparitiile ei scurte, care au pigmentat si au imbogatit jocul scenic, ea a fost ingerul nostru pazitor. Acum inteleg de ce Marius Manole a scris un articol intreg despre meseria de sufleur. Te simti mult mai increzator in momentul in care stii ca cineva iti pazeste spatele. Si chiar m-a salvat in minim 3-4 momente din spectacol.

De asemenea, ne-am bucurat de increderea domnului Dinu Grigorescu, scriitor, care a debutat in regie la 73 de ani. :) El ne-a sustinut pana la capat, chiar si in momentele in care am schiopatat. I s-au pus in scena mai multe piese de teatru, unele spectacole dispunand de distributii de calibru si, cu toate astea, dânsul a apreciat “prospetimea” noastra, acest lucru dandu-ne si noua curaj.

Domnul Mircea Ionescu, cronicar sportiv, scriitor, este un reper de bunatate si dragoste fata de meseria sa. Ne-a primit cu caldura si a girat pentru noi, in calitate de director al Teatrului “Tudor Vianu”. Pentru mine a fost un privilegiu sa-l cunosc pe omul Mircea Ionescu, cateva ore petrecute in prezenta sa reprezentand o experienta de viata valoroasa. In orice caz, ma simt privilegiat si pentru simplul fapt ca nu trebuie sa ma bazez pe ceea ce se scrie in presa despre dansul, cunoscandu-l in persoana.

Nu, n-am terminat. Ce ne-am fi facut fara “oamenii din spatele scenei“? Am fost sustinuti de o armata de oameni care au avut grija de fiecare amanunt tehnic (si n-au fost putine) – decor, costume, recuzita, sunet, lumini. Mai mult decat atat, ne-au primit cu caldura si ne-au ajutat si cu sfaturi, punand suflet pentru acest spectacol, in ciuda faptului ca noi am repetat la ore imposibile: la 7 dimineata, in cateva zile sau pana la 2 noaptea, cu o seara inaintea premierei. Am jucat in mai multe spectacole, dar aici am vazut care e diferenta intre teatrul amator si teatrul profesionist. Nu mai ai doar o responsabilitate fata de colegii actori si regizor, ci si pentru o sumedenie de oameni care pun umarul pentru ca spectacolul sa mearga bine.

Nu am o incheiere pentru acest articol. Vreau doar sa va multumesc, daca ati ajuns pana aici. Sa ne auzim cu bine la urmatorul articol din serie.

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars6 Stars7 Stars (4 votes, average: 7.00 out of 7)
Loading ... Loading ...


    Articole asemanatoare:
  1. Doua noutati
  2. Random thought #24
  3. Ce gust are blogul meu?
  4. Random thought #19

This entry was posted in bragging rights and tagged , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink. Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

6 Comments

  1. Posted June 6, 2011 at 11:00 am | Permalink

    subscriu la ce a scris mai sus maestrul, sa joci intr-un teatru e o experienta frumoasa, la care s-a adaugat si o atmosfera de tabara de vacanta, pentru ca eram in alt oras si pentru ca eram pe malul Dunarii, asadar recomand si altora cu caldura acest sentiment

  2. Catalin
    Posted June 6, 2011 at 2:11 pm | Permalink

    Pentru mine mai putin.. doar in ziua premierei, dar si atunci caram textul dupa mine pe oriunde mergeam. :)

  3. Posted June 6, 2011 at 2:52 pm | Permalink

    :) :) te cred si eu.. aveai cel mai mult text

  4. Catalin
    Posted June 6, 2011 at 4:08 pm | Permalink

    Nah, cred ca am cam la fel de mult text ca tine in versiunea asta a piesei. :)

  5. dinu G
    Posted June 13, 2011 at 6:32 am | Permalink

    Bravo baieti! Nu oricine face un succes pe tema PUTERII DIN ROMANIA ;i cu costuri ultraminime de intrat in Cartea recordurilor !

  6. Catalin
    Posted June 13, 2011 at 10:45 pm | Permalink

    multumim! :)

One Trackback

  1. By Doua noutati | A blog on evolution on June 21, 2011 at 7:20 am

    [...] noutati By Catalin | June 21, 2011 SharePrima ar fi ca am participat cu spectacolul “Horoscopul puterii” in cadrul Hyperion STUD Fest. Am fost bucuros sa joc in fata unor profesori de la Facultatea [...]

Post a Comment

Your email is never published nor shared. Required fields are marked *

*
*

Subscribe without commenting