“Agramat” ie noul cult

Ati auzit bine: agramatii, incultii, ignorantii sunt pe val.

Dar ce vorbesc? A fost vreodata cool sa fii cult? Sa fii om invatat, sa fii apreciat ca intelectual? In mod surprinzator, da. Sa fi trecut vreo 20 de ani de atunci, dar a fost o vreme cand intelectualii erau priviti cu admiratie. In mod ironic, in regimul comunist.

Intro

Pentru mine si cei din generatia mea, revolutia a fost cel mai bun lucru ce ni se putea intampla. Eram suficient de mic (8 ani) cat sa ma adaptez la niste schimbari abrupte pe o groaza de planuri. Multi capi de familie, insa, au fost luati prin surprindere de perestroika, au trait socul de a cheltui economiile de o viata pe un televizor, de a afla prin bate in cap ca “noi muncim, noi nu gandim”. Dolarul a depasit praguri psihologice si psihiatrice, inflatia anuala avea 3 cifre, insa parintii nostri au mers inainte, cu un gust amar si cu sanatatea subrezita de griji si nevoi. Dar au facut-o pentru noi.

I-am inteles regretele tatalui meu chiar si cand eram prea mic sa stiu cu ce se mananca democratia de care ma bucuram. Era normal sa ofteze dupa anii dinainte de revolutie, in care el (inginer agronom) si maica-mea (medic veterinar) erau apreciati de o comuna intreaga, iar statutul lor financiar si social era in concordanta cu studiile efectuate.

Cultul prostiei si inculturii la adolescenti

A urmat o perioada in care balanta a inceput sa incline covarsitor in favoarea superficialitatii, prostiei, ignorantei, manelizarii. Iar tipul introvertit care citeste in fiecare pauza a fost privit ca un ciudat, apoi ca un fraier, ajungand, in cazuri extreme, care devin din ce in ce mai comune, sa fie hulit si persecutat.

Ca scurta paranteza, vreau sa mentionez ca exista cateva licee elitiste in care elevii sclipitori sunt apreciati, chiar daca si ei s-au adaptat la ultima moda in materie de vestimentatie si gadget-uri. Evident, le numeri pe degete. La cealalta extrema se afla liceele in care elevii bat profesori, profesorii bat elevi, elevii se bat intre ei si se filmeaza in pauze mimand (?!) orgii sexuale.

Ceva e putred in blogosfera

Acum cateva luni am aruncat o privire intr-un almanah al Academiei Catavencu si am retinut o idee legata de blogosfera: ei bine, blogosfera e locul in care tocilarii vor triumfa si vor fi bullies virtuali pentru agramati si prosti. Doar pe jumatate adevarat: o mare parte din acesti “tocilari” vor sa fie populari macar in mediul virtual. Daca in realitate le lipseste carisma, ei isi creeaza un avatar online si vaneaza recunoasterea celorlalti.

Avem doua probleme:
In primul rand, toleranta fata de bloggerii agramati, de dragul traficului si networking-ului. Nici vorba de elitism cand vorbim de succes si integrare.

Apoi mai sunt cei care duc “thinking outside the box” la extrem (are si originalitatea pacatele ei). Se tot vehiculeaza ideea ca nu conteaza forma, ci continutul. Mi s-a dat peste nas cu chestia asta cand am afirmat ca nu pot citi sau aprecia unele articole, din cauza greselilor gramaticale. Chiar asa sa fie? Aruncati o privire la poza din dreapta. Chiar nu conteaza prezentarea? Daca nu v-am convins, exista si poze mai scarboase (cu ciocolata), dar nu am vrut sa le pun pe blog.

A aparut un curent periculos in blogosfera. Exista bloguri in care se renunta intentionat la cratima, se insereaza greseli gramaticale, cacofonii just for fun sau pentru a fi diferit. Multi percep asta ca fiind misto. Personal, n-am nimic impotriva lor. Dar ce te faci cu cei neavizati, care sunt in plin proces de formare si dau peste astfel de bloguri?

Intr-un final, nu mai conteaza ce vocabular ai, cum scrii, se duce la extrem ideea ca doar continutul conteaza. Acum poti cataloga pe oricine drept prost, dupa cum a subliniat Alphadog. Esti cult, abordezi subiecte stufoase, ai un vocabular peste medie, folosesti figuri de stil in exces? Iti zic eu: de fapt esti prost. Si mai esti si fudul pentru ca te exprimi pretentios. Conceptul de street-smart s-a extins si la blogosfera, ca ai citit si studiat mult nu are nicio relevanta.

Nu stiu altii, dar macar o data pe saptamana citesc un articol de-ala mai greu de digerat. Il mestec mai pe indelete, cu dexonline-ul deschis, nu e graba. Pentru ca, nu, nu sunt o persoana culta, dar incerc sa-mi depasesc conditia.

Voteaza articolul pe Blogoree