Barcelona in 6 zile. Ziua 4

S-a dus vara, stiu. Duse sunt si zilele in care puteai iesi la plimbare prin parc, de exemplu, fara sa risti o raceala. Asa ca fac rewind spre (inca) o zi aproape perfecta. Unde? In Barcelona, desigur.

Mai intai insa, iata linkurile spre articolele anterioare: Ziua 1, Ziua 2 & Ziua 3.

Barcelona in 6 zile. Ziua 4, miercuri, 2 septembrie

Miercuri dimineata ne-am pornit inspre acvariu, in formula aproape completa (sor-mea a participat la o conferinta). Desi eram cazati la nici 500 de metri de statuia lui Columb, ziua 4 a fost prima zi in care am vazut-o de aproape, in drum spre port.

Devine automatism asta cu “must see”, dar portul din Barcelona nu trebuie ratat. Acest obiectiv este integrat si in traseul verde al autobuzului turistic, insa e ideal pentru o plimbare de dimineata, avand in vedere ca vremea din Barcelona este placuta, rar face capricii. De asemenea, portul merita admirat din teleferic, dar despre asta o sa va povestesc in ultimul articol din serie.

Mi-a placut mult ca la unul din pontoane se ingramadeau niste pestalai zdraveni, da’ zdraveni, de parca ai fi la crescatorie, nu intr-un loc public. Era relaxant sa-i privesti cum roiesc la 3 metri de tine. Si sa nu vezi boschetari cu undite si plase prin zona.

Alta chestie misto: la port sunt acostate sute de iahturi, majoritatea cu panze, dupa cum se vede in pozele de mai jos. Podul din a doua poza uneste Rambla cu un mall-ul Maremagnum. Dupa ce treci prin mall, mai mergi 3 minute si ajungi la acvariu. Noi nu stiam asta, deci am ocolit, am mers pana la urmatorul pod.

Am mers pret de 25-30 de minute pana am ajuns la Acvariul din Barcelona. Buuun, din ce am inteles, exista acvarii mai impresionante decat acesta in Europa, dar cui ii pasa? Merita vizitat. Intrarea e vreo 14 euro, daca memoria imi serveste bine.

Cele 35 de bazine gazduiesc peste 11.000 de exemplare din 450 de specii marine. Nu dau mai multe detalii tehnice, va spun ce mi-a placut mie. In primul rand, gagiul din ultima poza (nu cunosc specia). E imens, comparabil ca dimensiuni cu rechinii. Well, macar ca suprafata, daca nu ca volum.

Ce-am mai vazut.. Pai, stele de mare, pisici de mare, viermi de mare, caluti de, ati ghicit, mare, rechini si anghile. Foarte multe anghile. Care.. uhm.. serpuiau. Evident, foarte multi pestisori colorati. Nepoata-mea era in culmea fericirii. Alerga de la un bazin la altul si vorbea intr-una, se mira, punea multe intrebari, semn ca-i placeau foarte mult pestii. M-a distrat ca, in procesul de explorare, facea pe ghidul, desi nu stia nici ea ce urmeaza: “Hai, Cata, sa-ti arat..”, “Cata, Cata, Cata, vino sa-ti mai arat ceva!” La un moment dat tot intreba de “Nemo, unde e Nemo?” si, spre bucuria ei, l-am gasit si pe Nemo (mai multi, actually).

Alta chestie draguta pe care am retinut-o: la un moment dat am vazut niste oua dintr-o specie, in diferite faze ale incubatiei. Atarnau ca niste pastai, iar o parte din ele erau transparente si inauntrul lor se puteau vedea embrionii miscandu-se. Mi s-a parut interesant. Am mai asistat la hranirea pestilor din cateva bazine. Se bateau turcii la gura lor – aruncati o privire pe ultima poza de pe randul 2. Am vazut si un rechin hranindu-se: in cateva secunde sfasia si inghitea cateva kilograme de carne.

La iesire m-am cam plictisit, e proiectata mai mult pentru copii. Inca un motiv de bucurie pentru Mara, care nu dadea semne de oboseala. Acolo erau o sumedenie de locuri de joaca, locuri de facut poze, un submarin in care puteai sa intri si sa butonezi in nestire, mai multe joculete educative cu animale marine..

.. si pinguiniiii. Ya gotta love penguins. Pacat ca au fost amplasati la iesire. Ar fi meritat o locatie mai buna, asta parca nu ii punea in valoare. In sfarsit, dupa vreo 3 ore si ceva, eram in magazinul de suveniruri al acvariului (hehe, n-am scapat nici aici – nu se putea iesi din acvariu fara sa treci prin magazin) unde i-am gasit din nou pe Nemo & friends pluşificaţi (tocmai am inventat un cuvant). I-am gasit cam scumpi, ce-i drept.

Imi place stilul de educatie al sora-mii si cumnatului. Se bazeaza pe respect reciproc, chiar daca vorbim de un copil de 3 ani jumate. Adica nu o amagesc si-si pastreaza promisiunile. Inainte sa intram in acvariu, Mara a vazut un carusel, iar cumnata-miu i-a promis ca o sa mearga cu ea mai tarziu. La iesire s-a dat de 3 ori “cu calutii”, as promised:

Ne-am intors la apartament pe la 2-3 si am luat pranzul. Eram foarte obosit, ma dureau picioarele, insa voiam neaparat sa vizitez Tibidabo, citisem despre acest obiectiv inainte sa ajung in Barcelona, iar descrierea lui ma impresionase. Asa ca mi-am facut curaj si am plecat cu ai mei, desi dupa masa ma imbia somnul. Am coborat la statia de metrou Av. Tibidabo.

Din experienta Tibidabo nu poate lipsi calatoria cu “nostalgicul” tramvai albastru (Tramvia Blau). E foarte dragut, a fost inaugurat la 1901, aceasta fiind ultima linie pastrata functionala. Este destul de lent, insa te scuteste de o urcare destul de abrupta de aproximativ 15-20 de minute. Va sfatuiesc sa luati doar bilet pentru dus si sa va intoarceti pe jos pentru a admira privelistea si casele casoaiele de pe margine, sunt superbe.

Dupa 7-8 minute ajunsesem sus, insa drumul spre Tibidabo nu se terminase acolo. In al doilea segment trebuie sa urci cu funicularul. La fel ca in cazul tramvaiului albastru, ai parte de o calatorie agreabila si de privelisti dragute.

Si iata-ne ajunsi pe Tibidabo. La iesirea din funicular ne astepta, impunatoare, biserica Sagrat Cor. Mai jos aveti cateva poze din interior. Am fost impresionati in special de vitralii. Intr-una din incaperi se tinea o slujba catolica. Maica-mea era foarte curioasa, avand in vedere ca slujbele catolice sunt total diferite de cele ortodoxe, deci i-a spionat un pic. Am aprins si o lumanare. Aveau un sistem destul de civilizat si, in acelasi timp, generator de fonduri. Lumanarile erau de fapt niste becuri cu lumina alba, iar daca voiai sa aprinzi o “lumanare”, trebuia sa bagi o fisa de 20 de centi. Nu aveam fise de 20, dar asta nu era o problema, am aprins lumanari mai smechere, de-alea rosii, la 50 de centi. Oh yeah, pimp my candle.

Dupa ce am iesit din biserica, am urcat pe scarile care o inconjoara si am ajuns pe o terasa care ne oferea o vedere panoramica, probabil cea mai buna din Barcelona. Nu stiu cine sta in casa din prima poza, dar arata superb, inclusiv stilul “arhitectural” adus de natura. Turnul de telecomunicatii poate fi observat din aproape orice locatie a orasului, insa, vazut de aproape, e chiar impunator, motiv pentru care e considerat una dintre atractiile turistice ale Barcelonei.

Din pacate, nu am apucat sa stam mai mult de 5 minute sus, ne-a anuntat un nene ca inchide poarta la incinta respectiva.

In continuare ne-am plimbat pe o alee destul de lunga; la capatul ei avea loc o reprezentatie pentru copii..

De-a lungul aleii puteai observa mai multe din atractiile parcului de distractii. Da, am uitat sa mentionez, Tibidabo gazduieste un parc de distractii cu puncte de interes pentru toate varstele si.. gradele de curaj. De exemplu, masinaria din a doua poza te plimba de jos pana sus, in contrast cu cea din poza de dedesubt, care te ridica sus, te tinea in suspans cateva secunde, apoi te trantea cu viteza maxima. Avionul din ultima poza zboara de la inaugurarea lui, in 1928 si e propulsat de propria elice.

Accesul la nivelul inferior al parcului se face contra-cost: acolo se afla punctele de interes cele mai incitante, printre care si preferatul meu, La Montaña Rusa. Partea interesanta e ca rollercoaster-ul a fost inaugurat chiar anul acesta, in martie. La momentul respectiv nu stiam asta, am aflat din documentarea ulterioara. Tot in urma documentarii am aflat ca, odata ce ai platit taxa pentru accesul la nivelul inferior (25 de euro pentru adulti), ai acces la toate punctele de atractie.

Din pacate era destul de tarziu, era racoare si incepuse sa se intunece, deci nu m-am dat cu trenuletul. Data viitoare.

Iata de ce am afirmat, intr-un articol anterior, ca cea mai buna panorama a orasului poata fi admirata de pe Tibidabo.

Citisem despre chestia asta si a fost mentionata si de ghidul autobuzului turistic, mi-a placut mult: “Tibi dabo” vine de la “tot ce-ti pot oferi”, cuvintele cu care diavolul a incercat sa-l ispiteasca pe Iisus, in timp ce priveau sprea tinuturile lumii, de pe un munte foarte inalt. Intr-adevar, privelistea de pe Tibidabo iti taie rasuflarea.

Mda, chiar am bagat o fisa in chestia aia.

Iata si niste poze facute din funicular, la coborare:

Va spuneam ca e pacat sa te intorci cu tramvaiul la coborare, oricum nu e cu mult mai rapid. Am mers la pas de plimbare, iar tramvaiul ne-a ajuns cand strabatusem deja 80% din distanta. Asa, am putut admira si poza casele moderniste. Mai jos aveti doar cateva mostre.

Bun, cam atat despre ziua a patra. Devine din ce in ce mai obositor sa scriu aceste articole, totusi sper ca le voi citi cu placere peste cativa ani, deci merita efortul. Oricum, sunt incapatanat, nu imi place sa las un lucru neterminat.

Hope you enjoyed it.

Pana la episodul urmator..

Voteaza articolul pe FTW