Barcelona in 6 zile. Ziua 2

Ramasesem dator cu acest articol, dupa ce am scris despre prima mea zi petrecuta in Barcelona, aici. Scurtez introducerea si continuu acest ghid de calatorie subiectiv si neprofesional (notati).

Barcelona in 6 zile. Ziua 2, luni, 31 august

Duminica noapte nu am dormit foarte bine, deci cand m-am trezit nu eram in cea mai buna forma. Asta o sa se vada si in poze: a disparut ranjetul din prima zi.

Prima jumatate de zi a fost dedicata Barcelonei lui Gaudi, iar primul obiectiv de vizitat a fost Sagrada Familia, cel mai ambitios proiect al sau, a carui finalizare este programata pentru anul 2026, adica la nici mai mult, nici mai putin de 100 de ani de la moartea lui.

Ce pot sa zic? Sagrada era exact la ce ma asteptam: ciudata si impresionanta. Mai exact un amestec de frumos (luata pe sectiuni), urat (macaralele) si ciudat (contrastul dintre aripile construite in perioade diferite – aripa din fata e inchisa la culoare, aripa din stanga e crem, aripile din spate sunt gri – simply strange). Multi oameni spun ca este urata, dar nu cred ca pot contesta faptul ca e impresionanta, datorita dimensiunii si stilului unic.

Nu am intrat inauntru, pentru ca auzisem ca nu e mare lucru de vazut in interior. Intrarea, daca nu ma insel, era 8 euro. Sa zicem ca am recuperat cei 8 euro pe care i-am dat pe biletul pierdut in prima zi.

In continuare, am ratacit aproximativ o ora prin magazinele de suveniruri din jurul catedralei. Fara exagerare, in imediata apropiere a catedralei sunt cateva restaurante si zeci de magazine de suveniruri. Nu bag mana in foc despre toate produsele, dar am observat, la cateva (tricouri, de exemplu), ca aveau preturile umflate cu 50% fata de ce vazusem in magazinul din prima zi (care, si el, avea preturi umflatel).

Secventa de numere din poza (1 14 14 4 11 7 etc.) am vazut-o si in magazinele de suveniruri, sub forma de brelocuri sau magneti de frigider (am vazut-o chiar si pe tricouri). Evident, asta m-a facut curios si m-am documentat, cu ocazia acestui articol. Se pare ca e un patrat magic care se invarte in jurul numarului 33 (varsta la care a fost crucificat Iisus). Pentru mai multe informatii, dati click pe link.

Next stop: Parc Guell. Nu o sa dau detalii despre cum se ajunge la parc Guell sau statia de metrou de la care am iesit ca sa nu-mi mai dea lumea peste nas ca m-am documentat ulterior. Recunosc, nu mai tin minte exact. In orice caz, am intrat pe intrarea secundara, care era in partea de sus a parcului. Am mers aproximativ 500 de metri pe o strada foarte abrupta care avea, pe alocuri, si scari rulante. Uite poze, ca sa va faceti o idee:

Mi s-a parut interesant ce am aflat ascultand ghidul audio de pe autobuzul turistic: in Barcelona nu ninge aproape deloc. Intr-un an a nins atat de mult incat nu se mai putea circula pe strazi. Drept urmare, locuitorii au profitat de ocazie si au inceput sa faca schi pe strazile partiile Barcelonei. Revenind la Guell:

Gaudi a fost “contractat” de ducele Eusebi Guell pentru a proiecta o zona rezidentiala in stilul gradinilor englezesti. Planul initial includea constructia a peste 60 de case, insa nu a fost dus la capat si s-au construit doar 3 case (in una din ele a locuit Gaudi pentru cativa ani). In 1923, zona a fost cumparata de primaria Barcelonei si declarata parc.

Cateva poze cu privelistea din Parc Guell (o situez pe locul 3, dupa cea de pe Tibidabo si ce de pe Monjuic).

Buuun, trebuie sa recunosc ca, fiind obosit (eu fac urat cand sunt obosit), nu am putut sa ma bucur cu adevarat nici de plimbarea prin parc. Asta pentru ca prima impresie a fost “mult praaaaf”. Apoi ne-am cocotat cu totii “la cruce”, unde toata lumea isi facea poze. Nu stiu de ce, dar partea asta a fost distractiva. Maica-mea, gafaind:

Ooof, ce greu e. Am rau de inaltime.
Pai atunci de ce te urci?
Pai trebuie sa ajung si eu acolo, sus. )

A mai durat ceva (in principal, datorita nehotararii maica-mii si sora-mii la achizitionarea unor maruntisuri bijuterii, grrr) pana am ajuns in sectiunea principala a parcului, care era mai frumoasa si mult mai populata.

Aici erau (si mai) multi comercianti ambulanti, spre disperarea mea. Si foarte multi chitaristi. Astia mi-au placut. Mi-a mai placut mult gradina, pentru ca face nota contrastanta cu restul parcului, care este mai saracacios in vegetatie. Se vede ca eram plictisit?

Si nepoatei (o cheama Mara, ca sa va fac cunostinta in mod oficial) i-au placut chitaristii, dupa cum se vede in poze. Ba chiar pe unul dintre ei l-a spionat, apoi si-a facut curaj si a mers sa-i lase o moneda. In a treia poza se pot vedea cele doua case de la intrare (ma rog, doar una se vede in intregime).

Si cateva poze de la intrare: doua cu vestitul dragon cu piele din mozaic. Am vazut, fara sa exagerez, mii de suveniruri si tricouri cu acest dragon. Unele replici costau zeci sau chiar peste 100 de euro, daca va vine sa credeti.

Poate as fi fost mai impresionat de dragon si de casutele de la intrare, daca nu eram prea ursuz in dimineata aia. In ciuda celor mentionate mai sus, Sagrada (doar exteriorul) si Parc Guell sunt “must see” in Barcelona. Oricum, nu am terminat cu Barcelona lui Gaudi. Va avea o revenire spectaculoasa in ziua a 5-a.

Ne-am indreptat, apoi, spre apartament, insa am ocolit un pic pe la La Boqueria, o piata de pe Ramblas ajunsa vestita, cu aportul turistilor. Dealtfel e misto de vizitat, dar foarte scumpa, tocmai datorita faptului ca nu mai e demult o piata care se adreseaza locuitorilor din zona. Singurul impediment in fata vizitatorilor care nu cumpara nimic e aglomeratia, dupa cum se vede si in poza. Oricum, chiar si ei sunt imbiati cu felii de pepene, caserole de fructe asortate, pahare cu un amestec de suc natural si (multa) gheata si alte minunatii. Eu mi-am luat o salata de fructe foarte apetisanta la prima vedere, dar nu era mai speciala decat o salata de fructe de acasa, avand in vedere ca in continut intrau pepene rosu, 2 feluri de pepene galben, boabe de struguri, kiwi, ananas si piersici. M-au pacalit 2 felii dintr-un fruct neidentificat, care-i dadeau un aspect exotic. Arata ca un soi de kiwi rosu si are gust de dude acrisoare. )

Cumnata-miu a avut rabdarea sa pozele majoritatea standurilor la care ne opream sa salivam. Ooo, colors, lots of them.

V-am facut pofta? Foarte bine.

Am fost si in Carrefour Expres. Poate nu ar trebui sa mentionez partea asta, dar mi s-au parut interesante cateva din produsele pe care nu le avem in Romania. Cum ar fi Sunny Delight, de care auzisem din serialele de la americani. Mi-a placut mult, are un gust foarte racoritor si parca nu contine o tona de zahar si chimicale, ca alte bauturi racoritoare. Era 1.8 euro in Carrefour si 2.55 euro la supermarket. Mi-am mai luat o crema de intins pe paine pentru micul dejun. Ca gust si consistenta, e undeva intre unt si serbet.

Cat despre cubuletele asortate din a treia poza.. sunt la fel de bune pe cat arata. All of them! Cele de ciocolata, caramel, halvita si.. chestiile negre. Nu stiam ce este lemnul-dulce pana sa mananc cubuletele astea. Stiam doar varianta in engleza, “liquorice”. Era un gust pe care-l tineam minte de mic, dar nu-mi placea. In schimb lemnul dulce cumparat in La Boqueria e genial. Un kilogram nu costa decat 30 de euro. Credeam ca dulciurile din piata erau preparate dupa cine-stie-ce retete speciale, de catre cei care le comercializau. Not! Spre dezamagirea mea, am vazut cum un comerciant a desfacut o jumbo-punga de ciocolata si a varsat-o pe stand. Dar erau foarte bune, nevertheless.

Daca ati ajuns aici, nu pot decat sa va multumesc din nou pentru rabdare, la fel ca in articolul asociat zilei intai si sa va spun din nou ca partea cea mai interesanta vine la final.

Am participat la o masa organizata pentru grupul sora-mii. Daca mergeti in Spania, va recomand cu caldura sa incercati tapas. Tapas este un nume generic pentru o gama variata de aperitive. Practic, ti se pun in fata o groaza de platouri, foarte rapid pana cand nu mai au loc pe masa si trebuie sa renunti la o parte din ele. Ideea e sa gusti din fiecare, ca sa poti servi felul principal. Tapas se mai serveste si pe post de fel principal. Citisem intr-un ghid ca exista tururi de degustat tapas, organizate pentru grupuri, in care mergi din restaurant in restaurant si gusti cateva feluri noi. Is that sweet or what?

La noi s-a pus accentul pe fructe de mare. S-a inceput cu paine fripta pe gratar si unsa cu suc de rosii (sunt fan), urmata de crochete (nu am identificat umplutura, dar erau delicioase), apoi salata de fructe de mare (creveti, peste, carne dintr-o sursa neidentificata si doua tipuri de scoici – scuzati-mi ignoranta :-s ), apoi prajeala (peste, inele de calamar si niste peste maruntit care are un gust asemanator cu al hamsiilor, doar ca nu fara oase). A mai urmat un platou cu afumaturi specifice (nici pe astea nu stiu sa le identific). Singurul fel care nu mi-a placut, ba chiar a fost odios, au fost niste inele de calamar (cred) fierte si servite in ulei.

Nu-i bai, aveam suficient vin sec (atat rosu, cat si alb) ca sa-mi treaca greata. Si daca nu era suficient (si.. nu era suficient) mi-am comandat o carafa de sangria. Am mentionat ca-s fan sangria, nu? Imi place sa incerc mancaruri traditionale, dar cateodata (intotdeauna) gasesc cea mai mare placere in lucrurile simple, cum ar fi, nu stiu.. a niiice big juicy steak. De ce in alte tari si nu in Romania? Pentru ca in majoritatea restaurantelor din Romania friptura nu e buna. Nu credeam ca o sa afirm vreodata ca am mancat spanac si mi-a placut, dar in combinatie cu o friptura de porc frageda si suculenta si cu un sos acrisor de smantana, e excelent.

Voteaza articolul pe FTW

Cam atat despre ziua a doua. Stati pe fir pentru ziua 3.