Sezatoare virtuala. Ziua 9. Cine moare?

In a noua zi intra si Mihaela Albu in joc. Welcome, kiddo! :)


Cine moare? de Pablo Neruda Martha Medeiros

Moare câte puţin cine se transformă în sclavul
obişnuinţei, urmând în fiecare zi aceleaşi
traiectorii; cine nu-şi schimbă existenţa; cine nu
riscă să construiască ceva nou; cine nu vorbeşte cu
oamenii pe care nu-i cunoaşte.

Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru.
Moare câte puţin cine evită pasiunea, cine preferă
negrul pe alb şi punctele pe “i” în locul unui
vârtej de emoţii, acele emoţii care învaţă ochii să strălucească,
oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii.

Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;
cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile “responsabile”.

Moare câte puţin cine nu călătoreşte; cine nu citeşte;
cine nu ascultă muzică; cine nu caută harul din el însuşi.

Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.

Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia care nu mai încetează.

Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
şi cine nu răspunde chiar dacă cunoaşte întrebarea.

Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna că
“a fi viu” cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.

Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.

Totul depinde de cum o trăim:
Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare.
Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul.
Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie.
Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica.
Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire.

Daca va fi sa doresti sa fi fericit, doreste-ti in fiecare zi.

Notă: am aflat de la o prietena, nu direct, ci printr-o mare coincidenta (am comentat amandoi cam in acelasi timp pe blogul lui Marius Manole :) ) ) ca poezia a fost scrisa de Martha Medeiros si nu de Pablo Neruda. Comentariul il gasiti aici.


Detalii despre aceasta initiativa gasiti aici.

Ce vreau de la voi, cititorii sau “privitorii” este:

1. feedback la interpretarea originala
2. propuneri de improvizatie pe text. Pot fi amuzante, serioase, mai mult sau mai putin subtile.
3. propuneri de texte noi. Atentie la nuanta vorbe frumoase, incarcate de metafore vs. text generos pentru interpretare.
3a. propuneti recitatorul preferat pentru un text nou sau deja existent, dar care fusese interpretat de altcineva
4. dati mai departe persoanelor pasionate care ar fi interesate sa urmareasca aceasta serie de 365 de postari sau chiar sa participe (poate cunoasteti actori sau studenti la actorie sau, in general, oameni care au avut tangente cu teatrul)
5. sa prindeti curaj si sa pregatiti chiar voi o povestire sau alt moment artistic care s-ar potrivi pentru aceasta sezatoare
6. promovati initiativa si/sau poeziile preferate pe blog, twitter si facebook
7. inca sunt in cautarea unui titlu mai bun. Astept sugestii

Multumim :)

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars6 Stars7 Stars (7 votes, average: 5.43 out of 7)
Loading ... Loading ...


    Articole asemanatoare:
  1. Sezatoare
  2. Doua chestii
  3. Sumarul zilelor 32-46
  4. Sumarul zilelor 47-62

This entry was posted in arta and tagged , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink. Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

8 Comments

  1. Catalin
    Posted September 21, 2010 at 10:28 pm | Permalink

    Ti-am dat 6 stele. Steaua lipsa e pentru dictie. :)

  2. Posted September 22, 2010 at 12:20 am | Permalink

    imi place mai mult cum o spui aici. iti cauti cuvintele mai mult. trebuie insa sa te joci si cu privirea spre camera.

  3. Catalin
    Posted September 22, 2010 at 12:22 am | Permalink

    @Cata.. vezi ca ai pus linkul gresit.
    pentru.muzica in loc de pentrumuzica :)

  4. Catalin
    Posted September 22, 2010 at 12:23 am | Permalink

    PS. asta e primul comentariu de peste hotare? :)

  5. Posted September 22, 2010 at 9:10 am | Permalink

    si, estoy muy lejano de mi casa ahora, pero tengo la conexion Internet

  6. Catalin
    Posted September 22, 2010 at 9:13 am | Permalink

    :D
    Acum am realizat ca nu tot nu mi-ai trimis textul pentru Impalisatul. :P

  7. ema
    Posted September 22, 2010 at 10:17 pm | Permalink

    un usor sasait printre dinti ma impiedica sa inteleg tot ce zici – asta cred ca se poate corecta; apoi pe fata ta frumoasa si expresiva am vazut grimase care nu au ce cauta, nu exprima ideea textului ci intregesc o masca si lasa o senzatie neplacuta de fals; ai o problema si cu postura care nu e in acord cu ce zici; nu-mi prea dau seama ce stare de spirit vrei sa-mi transmiti; cand spui ceva ai o motivatie interioara, nu stiu daca tie ti-e clar care e a ta si de ce spui textul acesta;

    oamenii sunt emotionati atunci cand surprind putin din interiorul tau cel mai intim si atata timp cat tu-l acoperi cu imagini stereotipe, mesajul tau nu va ajunge la ei, se va pierde intr-un noian de mesaje similare

    vrem sa te vedem pe tine! fara masti, fara alte cover-uri; te-as provoca sa-ti imaginezi ca esti goala in fata unei multimi si ca nu ai scapare. trebuie sa te obisnuiesti cu asta si sa traiesti asa, la inceput va fi greu dar de la un moment dat incolo instinctul de supravietuire si obisnuinta te vor face sa uiti de asta si sa te comporti natural pt a supravietui – ceva similar si aici, am exagerat bineinteles dar voiam sa ilustrez cumva ideea

    te-as provoca sa incerci sa o spui din nou ca si cum nu ai avea nimic de ascuns pt ca ceilalti vad prin tine, stiu cum esti si pe interior si pe exterior in cele mai mici detalii :-)

  8. Posted September 28, 2010 at 8:34 am | Permalink

    Îmi place faptul că nu se simte deloc că ar fi un text învăţat, dar jocul cu privirea mă cam încurcă. Iar ultimul vers se aude ciudat, parcă îl grăbeşti.
    Partea “a fi viu cere un efort mult mai mare” mi se pare cea mai reuşită pentru că încruntarea aceea parcă sporeşte un pic din dramatism sau îi dă o nuanţă aparte de sinceritate.

Post a Comment

Your email is never published nor shared. Required fields are marked *

*
*

Subscribe without commenting