Sezatoare virtuala. Ziua 51. Moartea in vacanta

Cred ca v-ati saturat sa-mi vedeti moaca pe aici. :)
Revin cu o povestire care-mi este foarte draga. E povestirea cu care am fost admis la actorie, pentru ca la cea de-a doua proba, comisia a ales “Moartea în vacanţă” si nu monologul (ziua 22). Imi mai este draga pentru ca m-am chinuit foarte mult cu ea, eu fiind un povestitor groaznic. Faptul ca am scos-o la liman m-a ajutat sa ma exprim mai bine si in viata de zi cu zi.


Moartea în vacanţă (Cârciuma lui Bicuţă), de Liviu Nanu

Textul original şi complet îl găsiţi aici. Recomand toată seria “Cârciuma lui Bicuţă”, dealtfel. :)

Cum s-a dat vacanţa, nevastă-mea, zor-nevoie, că să mergem la o mătuşă de-a ei, pe lîngă Botoşani, la ţară. „Are curte şi livadă, Săndele, mănîncă şi copiii sănătos. Şi mai ieşim din praful acesta, că nu mai suport”. Aşa că ne punem la maşină şi plecăm la sora soacră-mii, în Moldova. Când am ajuns acolo, ce să vezi? Tocmai începuseră inundaţiile, aşa că toţi din sat erau agitaţi, îşi încărcau calabalîcul în căruţe, şi fugeau care-ncotro, cu căţel, cu purcel.

Cînd m-a văzut mătuşa, parcă l-a văzut pe Dumnezeu, aşa s-a bucurat. „Săndiele, mamă, bine c-ai vinit cu maşina, că n-am cu şe duce porcul şela de-acasă”. Aşa că am pus purceaua în portagaj, cîinele şi cîteva găini, şi ne-am dus pe deal, în cimitir, că acolo nu ajungea apa. Mai erau cîţiva prăpădiţi în cimitir, îşi făcuseră colibe şi aşteptau viitura. Pe urmă am mai făcut cîteva drumuri bune, să luăm şi caprele, pirostriile, lemne pentru foc şi o căpiţă de fîn. Nu vă spun ce bucurie pe copii, parcă erau într-un film de aventuri.

Da’ nici eu nu prea m-am plictisit. Pe seară, vin băieţii de la ISU şi ne întreabă care vrem să fim voluntari, că mai sînt oameni refugiaţi prin poduri. M-am dus cu ei. La poarta cimitirului ne aştepta o barcă veche şi cîrpită (cea nouă, cumpărată după inundaţiile de anul trecut, se pare că o luase băiatul prefectului şi plecase cu ea la pescuit, prin Deltă).

După ce am plutit noi aşa, vreo juma’ de oră, strigînd la case, am văzut o luminiţă într-un pod. Din pod se auzeau voci, ba chiar mi s-a părut că aud şi muzică. „Nea Pietrică! strigă unul din barcă, haidi bre, că te ia apa la chişeri”. În uşa podului, apăru şi nea Pietrică, roşu în obraji şi cu o cană în mînă. „Nu vin d’aici pînă nu terminăm damijana”, zise el. Aşa că ne-am dus noi în pod, să-l ajutăm s-o termine. Pietrică nu era singur, îl mai ajutau doi cumnaţi şi băiatul cel mare, care candidase la Primărie, restul familiei era la adăpost, în cimitir. O parte în pămînt, adică părinţii lui, alta deasupra, mai precis nevasta şi alţi trei „prunci”. Mîncau pîine cu brînză şi ceapă şi ne-au servit şi pe noi. Mie chiar mi-era foame, aşa că n-am aşteptat să-mi spună de două ori. „Da’ staţi bre jos şi mîncaţi din cur”, ne-a îndemnat gazda, văzîndu-ne că stăm în picioare.

La un moment dat s-a înfierbîntat şi şi-a adus aminte că mai avea în casă un butoiaş de rachiu, dar nu-l putuse urca singur în pod. S-a legat cu o sfoară, a luat şi un soldat şi a rezolvat problema, ba a mai venit şi cu o funie de ceapă şi nişte slană. Tăiau cubuleţe de slană şi le înghiţeau pe nemestecate. Pe mine m-a mirat chestia asta, dar m-a lămurit băiatul lui Pietrică „Se face digestia mai greu aşa, stă mîncarea mai mult în stomac, adică ţine de foame mai mult”. „Deştept băiatul ăsta mi-am zis eu, d’aia a şi candidat la primărie”.
Oricum, era cel mai treaz, se vedea că e om cu carte, terminase chiar şi liceul.

„Matale, domnu’ Săndel, care eşti de la oraş şi telectual, poţi să spui repede „Piliponc cu pila lungă nu pili pila pe dungă”? „Lasă bre omu’ în pace, că aşa faci mereu”, îl repezi candidatul de primar.

L-am întrebat şi eu pe băiatul lui Pietrică dacă ştie de ce îi mai spune Moldovei, „Computerland”. Mi-a zis că nu ştie, dar e curios să afle. „Pentru că, atunci cînd se întîlnesc doi moldoveni, prima vorbă este IBM şeva?” Dar se pare că ştiau bancul, că n-a rîs nimeni.

Una peste alta, dimineaţă, am plecat toţi cu barca, mai puţin nea Pietrică; mai avea un rest de ţuică pe fundul damigenei şi nu se îndura să o lase acolo.

Şi aşa am stat vreo trei zile in cimitir, pînă s-au retras apele. Numai ziua, că in fiecare noapte am avut parte de cîte un chef, că moldovenii erau oameni prevăzători, îşi salvau în primul rînd băutura, care o damigeană, care un butoiaş. L-am cunoscut şi pe popă. Un om, pîinea lui Dumnezeu. Ne-a invitat la el acasă să-i degustăm vinul.


Detalii despre aceasta initiativa gasiti aici.

Impresiile voastre sunt binevenite. Daca aveti propuneri de texte noi, eventual un recitator favorit, adaugati-le aici.
Nu uitati sa incurajati actorii cu like si share pe facebook sau alte cai de comunicare.
Studentii, precum si cei care se pregatesc pentru admitere la facultatea de actorie sunt incurajati sa comenteze aceste clipuri. Daca aveti intrebari, nu ezitati sa le puneti.

Multumim :)

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars6 Stars7 Stars (6 votes, average: 6.33 out of 7)
Loading ... Loading ...


    Articole asemanatoare:
  1. Sezatoare
  2. Doua noutati
  3. Doua chestii
  4. Sumarul zilelor 32-46

This entry was posted in arta and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink. Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

11 Comments

  1. Posted February 27, 2011 at 10:12 am | Permalink

    =)) ce tare esti cu caciula aia in cap!… mai mai ca faci si gropite in obraji cand vorbesti :D hai ca mi-a trecut durerea de cap (de la raceala) din dimineata asta!

  2. Mada
    Posted March 1, 2011 at 3:38 pm | Permalink

    Grozava!
    Tinuta completeaza perfect interpretarea!!!!!!! (Caciula ti-a ramas de la inundatii?!!!? :) )

  3. Catalin
    Posted March 1, 2011 at 5:43 pm | Permalink

    Multam. >:D<
    Caciula? Dar ce-are caciula? Sa nu va luati de caciula mea.. e caciula mea de mers la munte. :)

  4. Posted March 1, 2011 at 10:40 pm | Permalink

    Imi place accentul moldovenesc. Improvizezi bine…. am ras cand am vazut-o/ascultat-o prima data. Din acest motiv, am apasat iarasi pe “play”. Cred ca ar fi fost interesant efectul daca gaseai o palarie de paie in locul caciulii :) . Ai fi fost un moldovean autentic;) Keep on!

  5. Posted March 1, 2011 at 10:40 pm | Permalink

    Doamne cu cata pasiune o zici pe aia cu “baiatul prefectului”… parca iti iese din ce in ce mai bine :D

  6. Catalin
    Posted March 1, 2011 at 10:59 pm | Permalink

    @Raluca.. pai stai nitel.. personajul nu e moldovean, e un blocatar bucurestean, de fapt.

  7. Posted March 1, 2011 at 11:08 pm | Permalink

    Rectific. Imi plac secventele in care folosesti un accent moldovenesc. Asa-mi suna. Daca gresesc si acum, mea culpa ;) )

  8. Catalin
    Posted March 1, 2011 at 11:10 pm | Permalink

    Comentariul meu era legat doar de ultima afirmatie, cea cu palaria si moldoveanul autentic. :)

  9. Posted March 1, 2011 at 11:13 pm | Permalink

    Ahhhhhh :) e de bine,oricum.

  10. costin
    Posted March 2, 2011 at 3:50 am | Permalink

    ai definit bine personajele mimica, gestica si voce.
    de acum numai asa sa ne povestesti.
    cred ca ai uitat putin de stilul povestitorului :P poate trecuia sa aiba si el ceva al lui, ceva care sa transforme in ceva mai dinamic primul minut, si care sa condimenteze povestirea permanent. caciula si smocurile de sub ea a fost ceva in genul asta recunosc, dar ar mai merge ceva.

  11. Catalin
    Posted March 2, 2011 at 7:47 am | Permalink

    Pai.. povestitorul are mimica diferita de a mea si vorbeste un pic diferit. Dar ai dreptate, primul minut e mai boring, trebuia sa ma gandesc mai mult la introducere.

One Trackback

  1. By polimedia.us/fain/ on February 27, 2011 at 11:20 am

    Sezatoare virtuala- Ziua 51- Moartea in vacanta – A blog on evolution…

    Revin cu o povestire care-mi este foarte draga. E povestirea cu care am fost admis la actorie. M-am chinuit cu ea, eu fiind un povestitor groaznic. Faptul ca am scos-o la liman m-a ajutat sa ma exprim mai bine si in viata de zi cu zi.

    Nu uitati sa vot…

Post a Comment

Your email is never published nor shared. Required fields are marked *

*
*

Subscribe without commenting