Sezatoare virtuala. Ziua 5

Din nou eu, cu o poezie filozofica (mai multa actiune, in curand). Sunetul e mai OK. Despre imagine: no comment. :)

In urma feedbackului primit, am incercat o abordare mai putin “incrancenata”, din perspectiva unui scriitor care s-a ridicat peste semenii sai. Nu stiu in ce masura mi-a iesit, dar nuanta interpretarii e macar un pic diferita, sper.


Povestea mea şi a lor, de Ion Minulescu

Mă-ntreb: Cel care-am fost cândva
Tot eu sunt şi-azi?…
Sau sunt altcineva?…
Confraţii mei – e drept – nu bănuiesc
Că sunt şi morţi rebeli care trăiesc!
Dovadă eu -
Eu, care-am fost ucis
De către cei care, citind ce-am scris,
M-au ponegrit
Şi m-au scuipat,
Apoi cu toţi m-au pastişat…
Iar când n-au mai avut ce-mi face,
Mi-au presărat în pat un pumn de ace -
Convinşi c-am să mă-nţep în ele
Şi-am să mor!…
Dar eu le-am dat cu tifla tuturor…
Şi azi – deşi înmormântat de ei De viu -
Continuu să trăiesc, ba chiar să scriu…
În timp ce criminalii mei confraţi
Trăiesc din semne de-ntrebare
Şi putrezesc ne’nmormântaţi…


Detalii despre aceasta initiativa gasiti aici.

Ce vreau de la voi, cititorii sau “privitorii” este:

1. feedback la interpretarea originala
2. propuneri de improvizatie pe text. De exemplu: “interpreteaza aceasta poezie ca si cum ai fi Smeagol” sau “ca un extraterestru” sau “ca o persoana lacoma” etc.
3. propuneri de texte noi. Atentie la nuanta vorbe frumoase, incarcate de metafore vs. text generos pentru interpretare.
3a. propuneti recitatorul preferat pentru un text nou sau deja existent, dar care fusese interpretat de altcineva
4. dati mai departe persoanelor pasionate care ar fi interesate sa urmareasca aceasta serie de 365 de postari sau chiar sa participe (poate cunoasteti actori sau studenti la actorie sau, in general, oameni care au avut tangente cu teatrul)
5. sa prindeti curaj si sa pregatiti chiar voi o povestire sau alt moment artistic care s-ar potrivi pentru aceasta sezatoare
6. promovati initiativa si/sau poeziile preferate pe blog, twitter si facebook
7. inca sunt in cautarea unui titlu mai bun. Astept sugestii

Multumim :)

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars6 Stars7 Stars (3 votes, average: 5.33 out of 7)
Loading ... Loading ...


    Articole asemanatoare:
  1. Sezatoare
  2. Doua chestii
  3. Sumarul zilelor 32-46
  4. Sumarul zilelor 47-62

This entry was posted in arta and tagged , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink. Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

14 Comments

  1. Posted September 16, 2010 at 3:35 pm | Permalink

    Mi-a placut mai mult interpretarea ta din ziua 1(parca 1, da?). Aici parca dai o nota prea “incrancenata” si eu cel putin nu asa am citit-o, parca prea pune autorul in fapt pe acelasi nivel cu detractorii de care spune mai degraba decat in pozitia invingatorului in fapt, a celui care pur si simplu este mai bun.

  2. Catalin
    Posted September 16, 2010 at 3:44 pm | Permalink

    Hehe, asta e o nuanta pe care a observat-o de fiecare data cate cineva. Depinde de stare: cateodata o fac ca si cum as fi detasat de confratii mai marunti, alteori imi iese ca si cum as fi un scriitoras frustrat, de mana a doua. Asta e capcana data de camera web.. te face sa te strambi mai mult. Daca as fi vorbit mai incet mi-ar fi iesit interpretarea mai degajata, dar mi-era teama sa nu fie volumul prea slab dupa aceea. :)

  3. Gabriel Zaharia
    Posted September 16, 2010 at 8:41 pm | Permalink

    Deci chestiile astea sunt super. :) M-am uitat la inregistrari si va apreciez pentru munca depusa. Catalin ;) vorbim la facultate.

  4. Catalin
    Posted September 16, 2010 at 8:41 pm | Permalink

    Pai stai ca nu scapi nici tu. :D

  5. costin
    Posted September 16, 2010 at 9:35 pm | Permalink

    Un gand: sunt rare poeziile facute din perspectiva first person. Ma simt inconfortabil ca cineva sa-mi recite o poezie uitandu-se la mine daca din poezie reiese ca nu doar eu sunt publicul. Ce zici de o interpretare in care nu mi te adresezi, ci creezi impresia ca asist fara sa sti la gandurile si vorbele tale?

    Putine poezii sunt scrise pe stilul”you tube presenter”.

  6. Catalin
    Posted September 16, 2010 at 9:54 pm | Permalink

    Sure, I’ll keep that in mind. :)

  7. Cristina
    Posted September 17, 2010 at 6:10 pm | Permalink

    Interpretezi ca un roman scarbit de criza. Incearca sa adopti un aer detasat si totodata ironic, un sarcasm fin si intepator combinat cu o usoara nota de triumf in glas spre final.
    Doar o opinie. Imi place interpretarea ta, insa stiu ca poti mai mult!

  8. Catalin
    Posted September 17, 2010 at 6:36 pm | Permalink

    OK.. o sa tin cont. :)
    Nu uitati sa dati rating la articole, indiferent daca va place sau nu interpretarea (important e sa fie cat mai obiective). E vorba de cele 7 stelute de la finalul articolului.

  9. Catalin
    Posted September 17, 2010 at 7:53 pm | Permalink

    Remake: vedeti clipul al doilea.

  10. Posted September 20, 2010 at 3:53 am | Permalink

    auch ! o poezie adresata criticilor. oare s-au prins ca era vorba de ei ? :)
    tonul de confesiune pe patul de moarte ma duce cu gandul la intelectualii chinuiti de regimul comunist, care au rezistat prin inchisori, sau la vanatoarea de vrajitoare din Evul Mediu. Daca reduci volumul, ai grija sa nu pierzi spiritul de lupta.

  11. Catalin
    Posted September 20, 2010 at 9:33 am | Permalink

    heh.. interesant. asta cu tonul de confesiune pe patul de moarte n-am mai auzit-o. :)
    eu ma simteam destul de sanatos si in putere si.. pe val cand recitam. de fapt.. asa percepeam versurile.

  12. Posted September 24, 2010 at 9:49 am | Permalink

    te-ai intrebat vreodata daca tu, cel de azi, esti ce-ai fost candva, sau esti alta persoana? la modul cel mai serios. asta e un cliseu, cu poezia filosofica, cu aerul contemplativ…cu privirea aruncata intr-un colt in partea de sus. incearca sa nu mai bati pe cuvinte. ca sa subliniezi o anume idee dintr-o poezie, nu tb sa pui accent pe cuvantul respectiv atat de tare. totul tb sa fie natural. ia recita poezia legat la ochi :) si nu te mai gandi la cum iese. e ciudat, stiu. ca tu o auzi intr-un fel in gand, suna cumva, iar cand ies cuvintele pe gura, parca nu mai sunt aceleasi. nu tb sa faci nimic special, tb sa asociezi povestea, ce intelegi tu din asta cu o intamplare din viata ta, cu o stare pe care-ai avut-o. si cuvintele trebuie sa curga pur si simplu, iar tu sa ai in spate starea de atunci. cuvintele nu tb neaparat sa faca sens pt tine. poti sa spui orice la urma urmei prin cuvinte…adica poti sa exprimi atat o stare, cat si opusul ei :) incearca pt inceput sa elimini tot ce te impiedica sa ajungi la starea respectiva. gest, vaz…si ce mai crezi tu ca iti solicita creierul. de multe ori gura spune ceva, iar gestul sugereaza altceva. mult succes! :)

  13. Catalin
    Posted September 24, 2010 at 10:05 am | Permalink

    Pai deja am facut un remake. Mai fac un remake la remake? :)
    Oricum, am notat sfaturile.

  14. Catalin
    Posted September 24, 2010 at 10:11 am | Permalink

    As avea un contra-argument. Acum sunt prea la inceput ca sa nu experimentez “greselile” astea naive. Daca fac o poezie filozofica prea afectat, introduc pauze prea lungi sau accentuez cuvinte sau expresii ale fetei, asta e pana la urma un exercitiu pentru mine, ca actor.
    Pe viitor o sa imi gasesc “firescul” in interpretare, reusind in acelasi timp sa captez atentia publicului. Pana atunci, incerc sa compensez anumite lipsuri prin niste trucuri, sa le zicem “ieftine”. :)

One Trackback

  1. By polimedia.us/fain/ on September 16, 2010 at 5:07 pm

    Sezatoare virtuala- Ziua 5- Povestea mea si a lor – A blog on evolution…

    “Povestea mea si a lor”, de Ion Minulescu. Interpreteaza Catalin Popa.

    Nu uitati sa aruncati o privire si pe celelalte clipuri (+vot daca va sunt pe plac). Le gasiti la “articole asemanatoare”. …

Post a Comment

Your email is never published nor shared. Required fields are marked *

*
*

Subscribe without commenting