Voiam de ceva vreme sa introduc si interpretari dramatice in sezatoare si, acum ca dispun de o camera mai buna pentru o vreme, am putut face asta. Prin urmare, acesta este monologul pe care l-am pregatit pentru admitere: Konstantin. Ar fi trebuit sa transmit mai mult, dar dupa fiecare interpretare mi-am gasit circumstante atenuante, asa ca n-ar trebui sa ma mai amagesc. Mai bine il mai inregistrez dupa un an, sa vad cam unde am ajuns. Enjoy.
Monolog Treplev, “PescăruÅŸul”, de Anton Pavlovici Cehov
Am vorbit atât de mult despre forme noi, dar acum simt că lunec şi eu spre rutină.
Desigur, pentru Trigorin e uÅŸor. Åži-a făcut un fel al lui de a scrie… La el, pe un stăvilar străluceÅŸte gâtul unei sticle sparte, cade umbra roÅ£ii de la moară, ÅŸi noaptea cu lună e gata! Pe câtă vreme la mine..
Vă simt.. Ştiu ce gândiţi..
Când îmi daţi câte o atenţie binevoitoare, mi se pare că privirile voastre îmi măsoară nimicnicia. Nu aveţi decât dispreţ pentru inspiraţia mea, mă credeţi un om mediocru, un om de nimic, la fel ca mulţi alţii.
Adevăratele talente, firi dintre cele mai nobile.. Am eu mai mult talent decât voi toţi la un loc!!! Voi, învechiţii, care aţi pus stăpânire pe artă şi credeţi că numai ce faceţi voi e legitim şi adevărat, iar pe ceilalţi îi prigoniţi şi-i sugrumaţi!
Nu vă recunosc. Nu te recunosc nici pe tine, nici pe el!
Întoarce-te la teatrul tau scump şi joacă în piese nătânge şi fără duh.
Parcă aÅŸ avea un cui înfipt în creier…
Am pierdut totul! Ea nu mă iubeÅŸte! Nu mai pot să scriu… Mi s-au spulberat toate speranÅ£ele…
(Pauză.) Da. Ajung din ce în ce mai mult să cred că nu e vorba nici de forme vechi şi nici de forme noi şi că omul scrie fără să se gândească la niciun fel de forme, scrie pentru că scrisul se revarsă liber din sufletul lui.
Ce-i asta? Cine e acolo?
Nina! Parcă aveam un fel de presimţire! Toată ziua mi-a fost inima grea!
Ce ciudat e că te văd.
Nina, te-am blestemat, te-am urât, Å£i-am rupt scrisorile ÅŸi fotografiile, dar în fiecare clipă simÅ£eam că sufletul meu e pentru vecie legat de dumneata. Nu pot să nu te mai iubesc, Nina. Din clipa în care te-am pierdut ÅŸi am început să public ce scriu, viaÅ£a mea e un chin. Sufăr… Ca ÅŸi cum tinereÅ£ea mea ar fi zburat deodată, parcă aÅŸ fi de nouăzeci de ani pe lume! Te strig, sărut pământul pe care-ai călcat..
Sunt singur, nicio dragoste nu-mi încălzeşte inima. Mi-e frig de parcă aş trăi sub pământ, şi tot ce scriu e searbăd, uscat, întunecat.
Iar tu.. ţi-ai găsit calea, ştii încotro mergi, pe câtă vreme eu tot mai orbecăiesc prin haosul visurilor şi al imaginilor, fără să ştiu la ce şi cui foloseşte. Nu cred şi nu ştiu care-i chemarea mea!
Ce bezna… Nu ÅŸtiu de ce sunt aÅŸa de neliniÅŸtit…
Detalii despre aceasta initiativa gasiti aici.
Ce vreau de la voi, cititorii sau “privitorii” este:
1. feedback la interpretarea originala
2. propuneri de improvizatie pe text.
3. propuneri de texte noi.
3a. propuneti recitatorul preferat pentru un text nou sau un text interpretat de altcineva
4. dati mai departe persoanelor pasionate care ar fi interesate sa urmareasca aceasta serie sau chiar sa participe
5. sa prindeti curaj si sa participati si voi la sezatoare
6. promovati initiativa si/sau poeziile preferate pe blog, twitter si facebook
7. studentii, precum si cei care se pregatesc pentru admitere la facultatea de actorie sunt incurajati sa comenteze aceste clipuri. Daca aveti intrebari, nu ezitati sa comentati.
Multumim 
(5 votes, average: 6.60 out of 7)
Loading ...
11 Comments
My, my, sezatoarea’s gone serious…
, stii tu despre ce vorbesc
Frumoasa si oportuna cotitura…abia astept sa te vad 100% dezlantuit (cred ca asta astepti si tu) – si nu te gandi la prostii
Pai.. ce monolog ai in minte cand zici “100% dezlantuit”?
Neatza,
Mai putin conteaza, nu ma gandeam la ceva anume, ci doar la curajul de a-ti pune toate trairile “pe tava”, pentru a face un rol magistral…
Gresesc ?
Cred ca Shylock e destul de inflacarat cand isi striga umilinta in strada – nu stiu, insa, in ce masura l-as simti.
“De ce ma faci intotdeauna sa te doresc?
De fiecare data cand ma privesti, simt cum ma rupi in doua datorita nevoii tale compulsive de a fi iubit. Ai o obsesie interioara de a fi dorit.
Ma iubesti, te tradeaza sclipirea din ochi cand ma privesti. Doar ca peste cateva momente simt o raceala atat de mare si un gol in suflet, care este atat de puternic incat nici nu mai pot sa ma misc.
Si la urma urmei, de ce ne-am intalnit si azi? De fiecare data, tot ceea ce am creat inainte de momentele astea de “fuziune cu tine” imi pare apoi atat de superficial si de pueril… iar pe termen lung nu reusesti decat sa ma faci sa ma autodistrug.
Cateodata imi doresc sa nici nu te fi cunoscut.
Asa ca… te rog frumos sa ma lasi in pace. Nu vreau nici macar sa te mai gandesti la mine. Uita ca exist…
…de fapt.. stai, ca pentru tine oricum de ceva vreme nu mai exist. “
se pare ca in loc sa se dezlantuiasca Catalin s-au dezlantuit altii. glumesc. eu, care m-am uitat prin vizorul camerei, pot spune ca de abia acum vad si eu monologul. nu vreau sa-l criticam prea aspru, dar, totusi, o critica care mi-a fost adusa si mie destul de des, este ca nu stim sa iubim in fata camerei, chiar daca in viata reala ni se mai intampla sa o facem. tristetea ti-a iesit bine in prima parte, dupa aia, cand a venit Nina, pe mine unul m-ai pierdut, pentru ca nu o doreai suficient de mult, nici foarte contrariat nu erai. iarasi nebunul de la sfarsit ti-a iesit de minune. e o parere personala. n-o lua in tragic, dar cu Nina mai ai de lucru. poate nici eu n-am fost o muza prea buna si de acum in colo, propun sa avem si o muza langa noi. cred ca ar fi o tactica buna. ce ziceti fetelor?
Foarte buna ideea cu muza.. dar probabil ca m-ar inspira atat de tare incat n-as mai simti nevoia sa ma sinucid. Si as concedia si cameramanul, ca ar fi in plus.
)
Nu imi place locul unde este filmat . Nu e in armonie . Unghiul nu e bun
Dar da-i o sansa, macar.. priveste-l pana la capat
Da finalul e impresionant si l-am conbinat cu Cine moare cu Mihaela Albu . Fa exercitiu asta .
De vizualizare adica . Finalul e cel mai fain
One Trackback
Sezatoare virtuala- Ziua 22- Monolog Treplev- Pescarusul – A blog on evolution…
Voiam de ceva vreme sa introduc si interpretari dramatice in sezatoare si, acum ca dispun de o camera mai buna pentru o vreme, am putut face asta. Prin urmare, acesta este monologul pe care l-am pregatit pentru admitere: Konstantin. Ar fi trebuit sa tr…