Reinventing myself. Inspiring you.

Cu acest articol inchei seria “Barcelona in 6 zile” dupa mai bine de 2 ani de la initierea ei. Uitandu-ma in urma, remarc ca fiecare articol are stilul lui, dictat de stare si de momentul in care a fost scris. Ghiveci. Baroc, man! Totusi, am fost placut surprins de cateva persoane care au folosit aceste articole pe post de ghid. Le multumesc celor care au urmarit seria.

Pentru cei interesati, primele 5 zile pot fi citite astfel: Ziua 1, Ziua 2, Ziua 3, Ziua 4 si Ziua 5.

Tot celor interesati le recomand fan-page-ul acestui blog, in caz ca se simt generosi si vor sa-mi rasplateasca efortul cu un like.

In ziua 6, familia mea a avut zbor dimineata, in timp ce avionul meu decola pe la 9-10 seara. Si uite-asa am petrecut eu singurel cuc si liber ca pasarea cerului ultima zi in Barcelona. Mi-am cumparat un abonament la autobuzul turistic (valabil 3 zile, parca) si am parcurs 2 din cele trei trasee – cel albastru si cel rosu. Mentionez ca puteai oricand sa cobori din autobuz, daca vedeai vreun obiectiv interesant sau pe care-l aveai in plan, daca voiai sa iei pranzul etc.

Exista foarte multe statii si nu trebuie sa astepti mai mult de 10 minute pana apare un nou autobuz. Harta si ghidul audio puse la dispozitie m-au ajutat sa pun cap la cap mai multe informatii si sa aflu lucruri noi despre obiectivele vazute in zilele precedente. Sa purcedem.

Barcelona in 6 zile. Ziua 6, vineri, 4 septembrie

Vreau sa ma asigur ca, dupa ce am prezentat cu lux de amanunte primele 5 zile  petrecute acolo, ati iesit din labirintul celor 999 de detalii si 9999 de poze, give or take, si nu ati pierdut din vedere un aspect important: a te bucura de moment si a te lasa in voia intamplarii, cateodata.

De aceea ma desprind de tonul epic-descriptiv cu care v-am obisnuit si incerc abordarea liric-contemplativa. As vrea sa va transmit macar 1% din senzatia pe care am trait-o in acea zi, limitandu-ma la a va spune ca:

• a fost o zi luminoasa. Foarte mult soare
• Cola este mai buna cand o bei intr-un restaurant din orasul vechi, dupa ce ai servit o friptura suculenta, chiar inainte de a pleca spre aeroport
• nu conteaza ca ai avut parte de o servire proasta
• pe unul din traseele turistice am descoperit un palat imens, cu multa vegetatie in jur si cu o droaie de papagali care se jucau nestingheriti in iarba
• am vizitat si doua muzee, chiar inainte de ora inchiderii, iar personalul de acolo a fost foarte dragut cu mine
• am mers cu telefericul deasupra portului
• am impartit treptele din Plaça del Rei impreuna cu cupluri care-si petreceau dupa-amiaza acolo sau cu oameni absorbiti de lectura unei carti. Ziduri vechi in toate directiile. Deasupra: cer senin
• daca nu era suficient, am avut parte de niste acorduri de chitara care, rasfatate de acustica locului, sunau divin. Din acel moment, cand spun “melancolie”, primul gand care-mi vine in minte e aceasta amintire.

Undeva, intre toate astea, s-a strecurat si Natalia.

Gata.