Lady Gaga si Beyonce ii invata pe pe adolescentii americani ca nu e bine sa se lase intoxicati (la propriu si la figurat) de tentatiile din jurul lor sau de surplusul de informatie. Si cum sa se imbrace precum clovnul Satanei. )
Model de urmat sau influenta negativa?
Acest clip nu se incadreaza la categoria muzica preferata, e doar o curiozitate pentru mine. Are deja 12.5 milioane de vizualizari pe YouTube, la 3 zile de la lansare. Motivul pentru care nu prea am mai pus muzica pe blog e faptul ca public melodiile preferate pe un blog colectiv, creat just for fun. Ii zice “Pentru muzica”.
Edit: reactie pe messenger – “te miri ca are 12kk views pe youtube? really? it’s the closest youtube gets to porn”
Mai intai, voi raspunde la comentariile negative primite ca reactie la articolul anterior (majoritatea pe alte forumuri). Sariti peste partea asta daca va intereseaza doar retrospectiva.
Nu sunt nici pe departe una dintre cele mai creative, culte sau cunoscute pe plan artistic personaje din online-ul romanesc. Sunt ipocrit ca propovaduiesc ideile cu creativitatea si dezvoltarea personala? Sunt intr-o continua transformare, chiar daca sunt sub nivelul altora. Pentru mine si pentru putinii oameni care au avut rabdare sa imi urmareasca evolutia lucrul asta conteaza. Titlul si subtitlul blogului meu nu au reprezentat niciodata cuvinte desarte pentru mine, in ciuda sincopelor si perioadelor de stagnare. Asadar, atata timp cat sunt intr-o permanenta lupta cu plafonarea, sunt indreptatit sa vorbesc despre lucruri mari.
Si as vrea ca mai multa lume sa adopte aceasta atitudine. Repet, nu o bag pe gat nimanui. Daca, pentru unii, aceasta campanie e plina de sine, ce pot sa zic? Macar eu am o campanie. Si o voi sustine prin munca (fara spam). Pentru ca nu exista vreo forta arbitrara care sa propulseze un blog, care nu e mai rasarit decat alte sute inscrise in concurs, pe primele pozitii, doar pentru ca proprietarul lui cere voturi printr-un articol, fara alte argumente.
Mai trebuie sa raspund la acuza legata de calitatea si frecventa articolelor din ultima vreme. E simplu: in ultimele 2 luni am fost ocupat cu actoria. Am pregatit 3 roluri si am jucat sau participat in 6 spectacole. Lucru de care sunt mandru. Am sacrificat tot timpul liber, dar am si progresat foarte mult. Desigur, pentru majoritatea celor care-mi citesc blogul sau ajung intamplator pe el, asta nu inseamna mare lucru, iar faptul ca public clipuri si poze de la spectacole nu-i incalzeste cu nimic. Ce treaba au ei cu teatrul meu, daca nu le ofer continut? Ei bine, asa cum pentru un articol muncesc cateva ore bune, pentru un rol investesc minim 60-70 de ore. Ca nu e genul de continut pe care lumea il asteapta nu e problema mea. E foarte greu sa gasesti un echilibru cand vine vorba de a scrie despre ce-ti place tie si a satisface asteptarile cititorilor.
Aceasta a fost o situatie speciala care mi-a lasat foarte putin timp pentru scris pe blog. Dar, in mod obisnuit, actoria si bloggingul au fost doua activitati care s-au sustinut una pe cealalta. Cursul de actorie mi-a stimulat creativitatea, textele citite m-au inspirat, la fel cum unele articole de pe blog au fost scrise luand in vedere faptul ca s-ar putea materializa vreodata pe scena.
Iata de ce campania mea pune accentul pe creativitate si arta, in special. Iata de ce cred in acest mesaj. Iar urmatoarele randuri vor intari aceste afirmatii.
13 noiembrie 2008 – am scris primul material de stand-up comedy. Atunci eram la inceput de drum cu actoria si ma speria ideea de a face stand-up. Insa am mizat pe faptul ca la un moment dat voi fi pregatit pentru asa ceva. Aruncati o privire pe articolele din categoria “Type-in comedy”.
20 noiembrie 2008 – mi-a venit ideea sa impartasesc muzica preferata printr-un “colaj muzical” – am creat un text folosind cate un vers sau doua din melodiile mele preferate si punand link spre clipul de pe youtube al fiecareia. Pe 24 ianuarie 2009, adica la cateva zile de la lansarea pe domeniu propriu, am creat un al doilea colaj si l-am pasat sub forma de leapsa iubitorilor de muzica pe care-i identificasem prin blogosfera.
22 noiembrie – 3 decembrie 2008, intr-o perioada foarte scurta am scris cateva articole cheie, in care am invatat sa-mi ordonez gandurile haotice sub forma unor convingeri care au rezistat pana acum. Atunci am realizat ca blogul este un instrument puternic pentru dezvoltarea personala, daca este utilizat cum trebuie. Articolele sunt: “Esti urat(a)”, “Slay the monster within”, “Epiphanies”, “Repressed ideas”. Evident, au urmat multe articole de genul acesta, nu are rost sa le mentionez pe toate.
18 decembrie 2008 – pornind de la un titlu si o foaie goala, am creat “cel mai tare articol pe care l-ai citit vreodata”. Inspirat de un exercitiu de la cursul de actorie, mi-a venit ideea de a crea un text colectiv, la care au participat mai mult de 20 de persoane, cu aproape 50 de interventii. Pe 1 aprilie 2009 am publicat varianta finala, intitulata “Lupta”, dupa ce am ales cea mai buna interventie finala.
10 ianuarie 2009 – momentul in care am devenit obsedat de ideea cu creativitatea:Â “Are we human or are we dancer”. Cand il recitesc, nu mi se pare un articol iesit din comun, insa nu pot sa nu-l mentionez, pentru ca imi amintesc de entuziasmul care m-a tinut treaz pana la 4 noaptea cand l-am scris.
1 februarie 2009, am transmis o erectie nedorita sub forma de leapsa. A murit destul de repede. Pacat, mie mi s-a parut o idee buna. Am “reinviat-o” cand am facut stand-up pentru prima oara, in cadrul unui concurs de teatru, pe 21 iulie 2009. Tot atunci am folosit si alte materiale scrie pe blog, spre care nu mai pun link.
6 februarie 2009 – un titlu conceput special pentru a atrage atentia a obtinut rezultatele asteptate. Scopul a fost sa scriu cel mai interactiv articol pentru momentul respectiv. A fost primul articol care a depasit 50 de comentarii.
11 februarie 2009 – am inceput, incet-incet, sa inlatur “zgomotul” din viata mea si sa folosesc mai eficient timpul liber.
20 februarie 2009 – am discutat despre “efectul fluture in blogosfera” si felul in care o voce, oricat de mica, poate influenta restul blogosferei.
26 februarie 2009 – Isabelle a prins viata in “Povestea unei esarfe”, prima mea incercare beletristica. Indraznesc sa spun ca a avut succes.
In urmatoarea zi, pe 27 februarie 2009, am lansat Apelul la imaginatie, sperand ca lumea a fost inspirata de articolul anterior. Au raspuns la el 9 din cele 12 persoane nominalizate si inca 13 carora pur si simplu le-a placut ideea. Pe 17 martie 2009 am lansat si Apelul la originalitate.
9 martie 2009 - “Inchiriez un milion de maimute” a reprezentat articolul pe care l-am considerat, pentru multe luni, cel mai bun articol al meu. Am investit mai mult de 12 ore in el, pe parcursul a 3-4 zile, timp in care nu am avut liniste pana nu l-am vazut publicat.
15 martie 2009 – am impartasit cu cititorii momentele de fericire traite pe 21 februarie 2009, cand am interpretat primul meu rol, Theseu, in Visul unei nopti de vara, de William Shakespeare. De atunci si pana in momentul de fata, am interpretat aproximativ 15 roluri si am jucat in aproximativ 20 de spectacole.
24 martie 2009 – in “Agramat” ie noul cult, m-am razvratit impotriva starii blogosferei, cu aceeasi ipocrizie cu care o fac si in aceasta campanie.
3 aprilie 2009 – Stand-up frustration, articol in care am determinat ca exista un stand-up comedian in fiecare din noi, atata timp cat invatam sa facem misto de problemele prin care trecem. A fost un fel de auto-incurajare pentru prestatia ce a urmat in iulie. Ca ecou la acest articol, a venit si varianta comica, “Stand-up insanity“.
7 mai 2009 – “Ciudat”, inca o incercare beletristica
16 mai 2009 - Am jucat in Visul unei nopti de vara, noaptea, in aer liber, la Muzeul Militar. De data asta l-am jucat pe Bottom, unul din personajele mele preferate pana acum.
14 iunie 2009 – Life in loops, un articol apasator despre trecerea timpului si felul in care il fructificam.
10 iulie 2009 – am pierdut din sustinatorii crestini ai reinvented.ro, dupa ce am publicat articolul “Daca Dumnezeu ar fi gamer’
15 iulie 2009 – “Politica in blogosfera” – inca o razvratire ipocrita impotriva dinamicii blogosferice.
8 august 2009 – am tradus si adaptat textul pentru “Dance, monkeys, dance!”. Pe 11 august 2009 l-am interpretat intr-o seara de improvizatie Q-Feel, in Downstairs.
24 septembrie 2009 – Earth to Raluxa, text satiric si, evident, ipocrit, in care m-am legat de trollii ce domina lantul trofic al blogosferei si felul in care spala creierii bloggerilor mai mici, care promit.
18 octombrie 2009 – m-am legat de superficialitatea bloggerilor si cititorilor impresionabili care nu stiu sa faca diferenta intre ideile cu adevarat creative si creatiile realizate dupa o anumita reteta, in “Nu e genial, prostule”
25 octombrie 2009 – am publicat o parte din textul “Scenetei cu vocea ciudata”, pe care am si filmat-o, pe 1 noiembrie 2009, ajutat de doi colegi (Robert, care a filmat si a facut montajul ulterior si Mihai).
13 noiembrie 2009 – mi-am propus sa scriu articolul cu cel mai mare scor pozitiv din istoria FTW. Am reusit, cu “daca nu votezi acest articol, voi omori acest caine” si cu ajutorul a 100 de oameni care ma sustin si care ma vor sustine si in aceasta campanie. In acest moment articolul se afla pe primul loc in Top 365 days, cu scorul 80, adica aproximativ 100 de voturi pozitive si 20 negative. La un moment dat ajunsese pe la 85.
25 noiembrie 2009 – am discutat despre felul in care un blogger necizelat, care abordeaza subiecte rasuflate influenteaza in mod pozitiv evolutia blogosferei ca intreg, in “Motivul motivelor blogosferice”.
7 decembrie 2009 – am colectionat momente de fericire. Initiativa a fost primita cu entuziasm. Colectia imbogatita urmeaza sa fie publicata in viitorul apropiat.
Update - am tinut sa mentionez asta, totusi: pe 4 martie 2010 am scris prima mea poezie.
Ma opresc aici cu retrospectiva. Cred ca e suficient, chiar daca as fi putut mentiona mult mai multe articole. Le multumesc celor care au avut rabdare sa citeasca toata istoria.
Va spun din start: vreau sa reinventam blogosfera romaneasca. Acesta este scopul meu.
Pe langa misiunea ce implica propria mea evolutie prin activitatile asociate blogului, mi-am dorit dintotdeauna sa influentez comportamentul bloggerilor si cititorilor de bloguri din Romania, astfel incat sa puna mai mult accentul pe creativitate, originalitate si dezvoltare personala.
Am o atitudine destul de liberala fata de gandurile si actiunile celorlalti, nu-mi place sa etichetez sau sa adopt pozitii extreme. Dar dorinta mea este aceea de a contribui la inversarea polilor blogosferei romanesti, fara a forta pe nimeni sa-si schimbe ideile. Recunosc, nu-mi place ca, in momentul de fata, grosul cititorilor de bloguri, cat si acela al bloggerilor mici sau medii (ca volum al audientei), practica cultul personalitatii (mediocre), ceea ce duce la plafonare.
As vrea ca discutiile banale sa se transforme in conversatii constructive, atitudinile extremiste sa lase loc celor sanatoase la cap, subiectele preluate sau furate de pe alte site-uri sa se transforme in articole muncite. As vrea sa vad mai multe incercari naive de a scrie, as vrea sa vad curaj in a experimenta si a te juca. As vrea ca partea dreapta a creierului sa capete drepturi egale cu cea stanga.
De asemenea, mi-as dori sa ne intoarcem spre arta si cultura. Evident, nu pot impune nimanui acest lucru, dar pot impartasi din experienta mea: faptul ca m-am inscris la un curs de actorie a avut o contributie imensa la dezvoltarea mea personala, stimulandu-mi creativitatea si provocandu-ma sa vin cu idei originale. Iar in calitate de spectator, mi-am deschis mintea si sufletul. Am pregatit cateva surprize legate de arta, dar le voi dezvalui cand va incepe etapa a doua de votare.
Daca si voi sustineti aceste idei sau daca pur si simplu v-ati saturat de starea in care se afla blogosfera romaneasca, voteaza reinvented.ro pentru “cel mai popular blog personal” la RoBlogFest 2010, iar acest mesaj va ajunge sa fie cunoscut de mii de bloggeri si cititori. Vreti un invingator fara ifose? Votati-ma! Victoria va fi a noastra, nu doar a mea. Nu vreau sa fac promisiuni, nu candidez la un post de primar. Important e sa spunem tare si raspicat ca vrem noutate si prospetime in .ro, iar acest lucru nu va trece neobservat.
Pentru inceput, am creat o cauza pe Facebook. Desi a fost creata pentru a sustine aceasta campanie, cu siguranta ea va continua sa existe si dupa ce se va incheia editia 2010 a RBF. Deci va invit sa va inscrieti, daca aveti cont de Facebook, eventual sa invitati alte persoane interesate.
1. Daca nu ai deja cont RoBlogFest (sau FourHooks, valabil si pentru roblogfest.ro), acesta este linkul de creare cont.
2. Trebuie sa apesi pe bannerul din dreapta, cel pe care scrie “roblogfest 2010″, apoi sa intri in cont, daca nu esti deja intrat si apoi sa apesi pe butonul “Voteaza-ma”. Am pus si un tutorial video, pentru atehnici:
Daca, in evul mediu, multimi furioase se rasculau impotriva vreunui bogatas cu furci si torte, femei acuzate de vrajitorie erau arse de vii sau spanzurate, ei bine, exista si in ziua de azi societati in care o persoana poate fi umilita si prigonita de multime pentru adulter sau omorata cu pietre pentru ca a furat ceva de mancare. Nu demult am vazut un clip cu niste africani (nu retin tara) care ardeau de vii si orice tentativa de a stinge focul sau de a fugi era curmata de gloata inarmata cu beţe.
Dar astea-s cazuri izolate. Noroc cu societatile “civilizate”. De exemplu, China (dar nu numai). Am aflat, dintr-un articol din NYTimes, despre o forma de manifestare a “justitiei” populare pe internet, unde asa-numiti netizens se revolta din spatele unei tastaturi si se transforma in detectivi, judecatori si justitiari. Astfel, forumuri online devin motoare de cautare umane – “human-flesh search engines”.
Asa se ajunge ca o femeie care a omorat cu cruzime o pisica, impungand-o si strivind-o cu tocul de la pantof, a fost vanata, deconspirata, pierzandu-si slujba si fiind nevoita sa se mute in alt oras. A primit ce merita. Probabil.. Asta e pretul pentru cruzimea de care a dat dovata.
Dar pretul pentru adulter? Dupa ce o femeie s-a sinucis pentru ca era inselata de barbatul ei, cele 46 de postari private de pe blogul ei au fost facute publice. In isteria ce-a urmat, sotul ramas vaduv si amanta lui au fost concediati de la firma la care lucrau.
Asta nu inainte de a primi zeci de telefoane de amenintare sau chiar mesaje scrise cu vopsea rosie pe usa de la casa parintilor. Nimeni n-a pus la indoiala sanatatea mintala a sinucigasei si faptul ca ea a ales sa faca pasul asta. Nimanui nu i-a pasat ca cei doi soti erau separati si in curs de divort. In schimb, forumurile erau alimentate de postari care indemnau pe altii sa-i jupoaie pe cei doi de vii sau ii preveneau pe potentialii angajatori ca vor avea parte de un tratament similar cu cei doi daca i-ar fi ajutat.
Am facut rezumatul a doar doua din cele peste 10 cazuri prezentate sau enumerate in articol. Articolul merita citit in intregime.
Am realizat un sondaj pentru acest subiect. Puteti alege oricate optiuni. La “other” puteti lasa o observatie anonima, cu mentiunea ca il voi transcrie sub forma de comentariu la acest articol.
PS. nu ma pot abtine sa nu trag o paralela si cu comunitatile care se formeaza in jurul unor bloggeri “influenti”. Din nefericire, la cate oi care nu sunt in stare sa-si formeze propriile idei avem in blogosfera, a avea influenta nu reprezinta neaparat o virtute. Orice potaie le poate controla. Au existat cazuri in care s-a facut abuz de influenta, iar comentatori sau amici cu blog si-au indreptat furia catre vreun nefericit. Nu le mentionez, ca sa nu divagam.
Imagineaza-ti ca e liniste.
Imagineaza-ti ca tropotul multimii grabite s-a transformat in adiere,
ca bazaitul ei s-a transformat in clinchet dulce,
iar rasete stridente si vulgare s-au transformat in soapte.
Imagineaza-ti ca, in sfarsit, simti aerul proaspat.
Scrâşnetul rotilor ce se sterg de şine dispare,
iar vocea ascutita ce urla-n difuzoare se stinge.
Imagineaza-ti, numai, cum urechile ciulite nu tresar
si, de uimire, ochii mari lucesc fara de voie.
Un zambet surprinde fata lipsita, acum, de riduri.
Priveste-n jur.
Imagineaza-ti ca multimea zambeste odata cu tine,
iar in castile strainului ce te priveste din capatul vagonului
suna melodia ta preferata.
Desi dictia mea nu le face cinste acestor versuri, Aura s-a bucurat cand i-am spus ca o sa le recit. Sunt convins ca o sa va placa si voua poezioarele, caz in care, v-as ruga sa o promovati pe bunica noastra virtuala. Merita.
Deznădejde
Cad norii in stâncă de apă,
Firul searbăd al tristeţii m-apasă,
Clipa de veghe memoria-mi sapă,
Floarea de timp aşteaptă pe masă.
O, trecătoare viaţă
Ce înserată-mi pare această dimineaţă
Cănd bulgări mari de rouă scapătă în ceaţă!
Ce tulburate gânduri, ce neputinţă-n soare!
Simt haosul prin sânge, neantul cum mă doare…
Ce seară e-n această dimineaţă,
Ce moarte ne-mpresoară… O, trecătoare viaţă!
Recitarea a avut loc in cadrul evenimentului “Versuri imbratisate intr-o ceasca de ceai”, organizat de Q-Feel, in colaborare cu Green Tea. S-au recitat mult mai multe poezii, sper sa public si interpretarile celorlalti participanti zilele astea.
Cred ca e nevoie de mult curaj si intelepciune din partea unei fete ca sa se linisteasca si sa-l aleaga, la un moment dat, pe tipul acela cuminte, nu foarte carismatic si nu foarte amuzant, pe care l-a respins ani de-a randul pentru a trai o viata palpitanta, dar presarata cu dezamagiri, alaturi de tipi de care se simteau atrase fara drept de apel.
De ce zic asta? Pentru ca multe tipe (bine, regula e valabila pentru ambele sexe) tintesc prea sus, se incapataneaza sa-si gaseasca parteneri care sa corespunda la o sumedenie de criterii (multe dintre ele absurde) si devin din ce in ce mai pretentioase. La un moment dat, toate pretentiile astea se transforma in frustrari, iar capriciile se intorc impotriva lor, facandu-le reci, inaccesibile si.. nefericite.
O parte din ele gasesc, totusi, resursele pentru a se schimba si a alege siguranta in locul aventurii.
Ce se intampla, insa, cand baiatul bun nu este chiar atat de mielusel pe cat indica aparentele? In momentul in care este apreciat, iubit si incurajat, el se schimba dramatic. Devine, in sfarsit, barbat. Maturitatea asta nu implica musai a fi un prieten sau sot model. Cand capeti increderea sa te exprimi, sa arati cine esti, atunci ies la suprafata si trasaturile de caracter mai urate.
Astfel se contureaza parteneri violenti, soti care-si neglijeaza copiii sau care-si inseala nevestele pentru ca au atins un anumit nivel de “incredere in sine”. Toate frustrarile acumulate de-a lungul anilor isi vor spune cuvantul daca nu vor reusi si ei sa-si gaseasca intelepciunea intr-o astfel de situatie.
Morala ar fi ca trebuie sa-ti cauti pe cineva care sa fie cam la acelasi nivel cu tine. Chiar daca e greu. Cliseul cu baietii cuminti mi se pare periculos. Baietii buni nu sunt intotdeauna buni. Prefer ideea preconceputa ca ei ar fi pampalai.
Mai e si situatia in care baiatul bun este cel care greseste, indragostindu-se de prima femeie care il baga in seama. E pur si simplu trist ca atatia oameni fac pasul asta inainte sa se inteleaga, sa-si exploreze potentialul. Cred ca va e cunoscut scenariul in care o scorpie pune gheara pe un tip cuminte slab si il izoleaza de familie, prieteni, hobby-uri si tot ce i-e drag. In cazul asta, el isi merita soarta, e numai vina lui ca s-a subapreciat si a facut pasul respectiv.
Un singur lucru ar mai fi de retinut: si ei au fanteziile lor, gandurile lor perverse, murdare, intentii necurate, ca toti ceilalti. Daca nu si le exploreaza, pazea!
Da, am depasit scorul de 30 la sondajul din articolul anterior. La limita, dar..
Mai exact: 17 voturi cu “DA” (+17), 5 voturi de “NU” (-5), 1 vot “burn in hell” (+1), 4 voturi “mda” (+2) si 9 curajosi care sunt dispusi sa ma ajute sa fac campanie in turul doi (+18). Total pana acum: +33.
Voiam sa va multumesc celor care inca ma mai sustineti. Am doua spectacole in weekend si nu stau foarte bine cu timpul dar, odata ce ma voi mai elibera, voi incerca sa pun pe picioare campania pentru blogul meu, ca sa nu particip de dragul de-a participa.
Acum vine si prima rugaminte din partea mea: astept un comentariu la acest articol de la cei care ma sustin. Va voi trimite maxim doua mailuri: primul cand incepe prima etapa de votare, al doilea daca ma calific in turul 2. Daca sunteti dispusi sa ma ajutati in campania asociata turului 2Â va rog, mentionati si lucrul asta. Probabil veti primi 1-2 mailuri in plus sau va voi contacta personal.
Daca tot am fost tacut in ultima vreme, ma gandeam ca putinii cititori care nu m-au parasit au dreptul sa stie cu ce m-am mai ocupat. Desi nu am scris, vestea buna e ca la partea de reinventare si dezvoltare personala am lucrat din plin.
Va zic imediat cum, dar vreau sa fac o paranteza. Se pare ca RoBlogFest se tine si in 2010. Nu sunt convins daca e o idee buna, dar acum cantaresc decizia de a concura la categoria “Personal & Infotainment”, subcategoria “Cel mai popular blog”. Desigur, daca m-as mobiliza si mi-as face campanie in stanga si-n dreapta, sunt sanse destul de mari sa reusesc a strange suficiente voturi ca sa ma calific in turul 2. Dar nu-mi place ideea asta de “valoare” umflata cu drojdie. Deci deschid un sondaj pentru a lua pulsul sustinatorilor mei, daca nu cumva s-au stins intre timp (entuziasmul lor, mai exact). In cazul in care strang minim 30 de puncte voi participa.
Update: doesn’t look so good ’till now. Punctajul il voi calcula pe 1 martie, 00:00.
Un vot “Da” valoreaza un punct. Pentru celelalte nu dezvalui punctajul. Puteti bifa raspunsuri multiple (maxim 2) – in ideea ca vreti sa lasati comentarii la optiunea “other”.
Revenind.
A fost o perioada incarcata si frumoasa.
Sunt mandru de faptul ca am reusit sa pregatesc un rol pentru “Negustorul din Venetia” in 3 saptamani. Piesa a iesit bine, pentru ca am jucat-o deja de 3 ori si e posibil sa o mai jucam, atata timp cat exista localuri dispuse sa plateasca inchirierea costumelor. Am scris deja despre asta in acest articol, unde gasiti filmarea si cateva poze.
Sunt si mai mandru ca am reusit sa pregatesc un rol in “Pescarusul”, de Cehov [care a devenit piesa mea de suflet] in doar 2 saptamani. A fost pentru prima oara cand am simtit un personaj, m-am identificat cu el. Este cea mai mare surpriza si revelatie pentru mine din ultimii ani. O particica din mine s-a rupt la sfarsitul spectacolului. Sper sa mai avem sansa de a juca in Pescarusul, macar o data, daca nu de 2-3 ori. Problema e ca Pescarusul, fiind drama, e o piesa mai pretentioasa si nu merge jucata in locatii gen bar/club/cafenea. Poate intr-o ceainarie.
Cateva poze de la spectacol. Mai multe pe Facebook.
Alt motiv de bucurie e ca am parte de niste colegi unul si unul (frumosi sufleteste) in grupele asociate celor doua piese.
“Distractia” nu s-a terminat, mai am cateva saptamani de agitatie. De exemplu, pentru duminica asta pregatesc rolul Nae Ipingescu, din “O noapte furtunoasa”.
Apoi se va organiza un spectacol de poezie, la care colegii mei (impreuna cu alti curajosi) vor recita poezii transmite trairi. E posibil sa pregatesc si eu ceva. Daca mi-ar fi zis cineva acum un an ca voi participa la un spectacol de poezie, i-as fi spus ca e nebun.
Mai urmeaza un concurs de teatru pe 27 martie – aviz amatorilor [la propriu si la figurat, pentru ca studentii sau cursantii facultatilor de teatru nu au voie sa participe].
Cam atat, deocamdata. Voi ce-ati mai facut in ultimele saptamani?
)
Loading ...
)
(6 votes, average: 6.83 out of 7)
