Rezultatele sondajului pentru zilele 63-78 sunt publice acum. Cei care au votat pot vedea intregul clasament. Votul ramane deschis in continuare – dati-mi de stire daca se schimba ordinea pentru primele 5 locuri si voi updata acest post.
Din pacate, nu sunt suficiente voturi, clasamentul de mai jos este mai degraba orientativ.
Impresiile voastre sunt binevenite. Daca aveti propuneri de texte noi, eventual un recitator favorit, adaugati-le aici.
Nu uitati sa incurajati actorii cu like si share pe facebook sau alte cai de comunicare.
Studentii, precum si cei care se pregatesc pentru admitere la facultatea de actorie sunt incurajati sa comenteze aceste clipuri. Daca aveti intrebari, nu ezitati sa le puneti.
Am ajuns la a cincea retrospectiva. La fel ca pana acum, puteti vota pana la 8 clipuri favorite dintr-un total de 16. Vedeti sondajul de la final.
Voi fi mai zgarcit in informatii de data asta. Ar fi fost fain sa calculez, in continuare, numarul total de vizualizari pentru cele 5 retrospective, dar s-au adunat prea multe clipuri. M-am razgandit: I’m a sucker for numbers. Aflati ca:
avem 6 recitatori noi. Numarul de persoane care sustin sezatoarea activ a ajuns la 26. Avem, deci, o medie de 3 interpretari de persoana.
clipurile asociate zilelor 63-78 insumeaza 3100 de vizualizari la momentul publicarii acestei retrospective, pentru o medie de aproape 200 de vizualizari pe clip.
in alte cuvinte, clipurile sezatorii vor atinge in cateva ore 30000 de accesari
data trecuta aveam 5 clipuri cu peste 500 de vizualizari si estimam ca la aceasta recapitulare vom avea cel putin 3 clipuri cu peste 1000. Exista 5 astfel de clipuri. E drept si ca ritmul a scazut, “zilele” sezatorii devenind zile polare. Dar mergem inainte.
nu are rost sa mai numaram clipurile cu peste 500 de vizualizari, avand in vedere ca media generala se apropie de 400. Data viitoare, media va depasi 500 de accesari / clip.
Acum, daca nu cer prea mult, astept voturile voastre pentru a realiza un clasament relevant pentru aceste postari.
Credeati ca s-a terminat cu sezatoarea? Cand asemenea bijuterii nu vazusera lumina zilei!? Multumesc, Bobule! Cu interpretarea ta sper sa vina si primavara.
Striptiz (Nenopți de dragoste), de Mădălina Grama Toma
Am scos uşor, cu stil, pe rând,
fără ruşine,
toate minunile din mine
păpuşă proastă,
fără minte,
într-o noapte de dezmăţ,
de beţie,
din inimă, te-am scos pe tine
Impresiile voastre sunt binevenite. Daca aveti propuneri de texte noi, eventual un recitator favorit, adaugati-le aici.
Nu uitati sa incurajati actorii cu like si share pe facebook sau alte cai de comunicare.
Studentii, precum si cei care se pregatesc pentru admitere la facultatea de actorie sunt incurajati sa comenteze aceste clipuri. Daca aveti intrebari, nu ezitati sa le puneti.
Examenul de pe 12 februarie a fost o noua “incununare”, sa zicem, a luptei de un semestru cu noi personaje. De data asta a fost Shakespeare. Am ramas cu un gust dulce-amarui, puteam mai mult. Lenea, lipsa de incredere si prea multe nopti de vineri/sambata irosite si-au lasat amprenta asupra evolutiei mele.
A urmat o perioada imposibila, cand m-am mobilizat pentru examen, dar in care trebuia sa fiu in doua locuri deodata (si acum trag ponoasele intr-unul din ele), in care mi-am scrantit glezna pentru ca ma grabeam, la 8 dimineata, sa ajung la repetitiile pentru un dans (pe asta nu l-am dus pana la capat) si in care persoane dragi si-au pierdut increderea in mine.
Cu 3-4 zile inainte de examen s-a pus problema sa renunt la monolog. Nu am facut-o. Mi s-a spus ca trebuie sa invat lectia esecului, insa n-am acceptat asta. N-ar fi prima oara cand ma incapatanez. Lumea m-a laudat pentru monolog, dar eu stiu ca mi-am furat caciula. Totusi, pe ultima suta de metri, am fost ajutat sa identific hibele din interpretare si, mai ales, sursa lor. Mi-am dat seama ca nu doar lucrurile sus-mentionate erau problema, ci si lipsa de experienta, superficialitatea, omiterea unor detalii importante si inca vreo 2 chestii pe care nu le mentionez.
Asta a fost Malvolio, din “A douasprezecea noapte”
Si despre Lysander ar fi multe lucruri de spus, dar aici am facut parte dintr-o echipa care a functionat. In plus, am fost invitati sa mai jucam piesa macar o data, la Cercul Militar, deci mai pot aduce imbunatatiri interpretarii. Iar obiectivul a fost implinit, indraznesc sa zic: atmosfera creata in “Visul unei nopti de vara” a fost pe masura titlului, intr-o viziune regizorala foarte faina.
E prima oara cand fac asta, anume sa inlocuiesc o poezie din sezatoare. Dupa ce am publicat interpretarea (initiala) asociata zilei 78, nu mi-a placut deloc rezultatul. Mi s-a parut fortata, am incercat sa exprim mai mult decat puteam. Vechea “zi 78″ a fost pusa pe private. Daca, totusi, vreti sa vedeti clipul asociat acelei zile – am pus link la sfarsit.
Revenind la poezia de fata: am dat peste filmarea asta la 2 luni dupa ce am inregistrat-o, pe la 6 dimineata, racit cobza. Mi se pare decenta, dar mai bine va dati voi cu parerea. Mult mai fain decat inregistrarea in sine, e desenul asociat acestor versuri. E realizat de Anca Dobre, pe care ati vazut-o deja in cadrul sezatorii. Aici puteti vedea mai multe desene.
by Anca Dobre
Epic Portrait of the bird-that-doesn’t-exist is EPIC!
Portretul păsării-care-nu-e, de Claude Aveline
Iată portretul Păsării-Care-Nu-E.
Nu-i vina ei că cel ce le face pe toate
A uitat să o facă
Seamănă cu multe păsări, pentru că viețuitoarele
care nu sunt seamănă cu cele care sunt.
Dar cele care nu sunt nu au nume.
Iată de ce pasărea noastră se cheamă Pasărea-Care-Nu-E.
Și iată de ce e atât de tristă.
Poate că doarme încă sau așteaptă să i se îngăduie a fi.
Ar vrea să știe dacă poate să deschidă ciocul, dacă
are aripi, dacă nu-și pierde culorile
când se scufundă în apă, ca o pasăre adevărată.
Ar vrea să se audă cântând.
Ar vrea să-i fie teamă c-ar putea să moară.
Ar vrea să facă pui mici, foarte urâți și foarte vii.
Pasărea-Care-Nu-E visează să nu mai fie un vis.
Nimeni nu e mulțumit, niciodată, nicăieri.
Cum vreți oare ca lumea să meargă bine în condițiile astea?
Impresiile voastre sunt binevenite. Daca aveti propuneri de texte noi, eventual un recitator favorit, adaugati-le aici.
Nu uitati sa incurajati actorii cu like si share pe facebook sau alte cai de comunicare.
Studentii, precum si cei care se pregatesc pentru admitere la facultatea de actorie sunt incurajati sa comenteze aceste clipuri. Daca aveti intrebari, nu ezitati sa le puneti.
Cu acest articol inchei seria “Barcelona in 6 zile” dupa mai bine de 2 ani de la initierea ei. Uitandu-ma in urma, remarc ca fiecare articol are stilul lui, dictat de stare si de momentul in care a fost scris. Ghiveci. Baroc, man! Totusi, am fost placut surprins de cateva persoane care au folosit aceste articole pe post de ghid. Le multumesc celor care au urmarit seria.
Tot celor interesati le recomand fan-page-ul acestui blog, in caz ca se simt generosi si vor sa-mi rasplateasca efortul cu un like.
In ziua 6, familia mea a avut zbor dimineata, in timp ce avionul meu decola pe la 9-10 seara. Si uite-asa am petrecut eu singurel cuc si liber ca pasarea cerului ultima zi in Barcelona. Mi-am cumparat un abonament la autobuzul turistic (valabil 3 zile, parca) si am parcurs 2 din cele trei trasee – cel albastru si cel rosu. Mentionez ca puteai oricand sa cobori din autobuz, daca vedeai vreun obiectiv interesant sau pe care-l aveai in plan, daca voiai sa iei pranzul etc.
Exista foarte multe statii si nu trebuie sa astepti mai mult de 10 minute pana apare un nou autobuz. Harta si ghidul audio puse la dispozitie m-au ajutat sa pun cap la cap mai multe informatii si sa aflu lucruri noi despre obiectivele vazute in zilele precedente. Sa purcedem.
Barcelona in 6 zile. Ziua 6, vineri, 4 septembrie
Vreau sa ma asigur ca, dupa ce am prezentat cu lux de amanunte primele 5 zile petrecute acolo, ati iesit din labirintul celor 999 de detalii si 9999 de poze, give or take, si nu ati pierdut din vedere un aspect important: a te bucura de moment si a te lasa in voia intamplarii, cateodata.
De aceea ma desprind de tonul epic-descriptiv cu care v-am obisnuit si incerc abordarea liric-contemplativa. As vrea sa va transmit macar 1% din senzatia pe care am trait-o in acea zi, limitandu-ma la a va spune ca:
a fost o zi luminoasa. Foarte mult soare
Cola este mai buna cand o bei intr-un restaurant din orasul vechi, dupa ce ai servit o friptura suculenta, chiar inainte de a pleca spre aeroport
nu conteaza ca ai avut parte de o servire proasta
pe unul din traseele turistice am descoperit un palat imens, cu multa vegetatie in jur si cu o droaie de papagali care se jucau nestingheriti in iarba
am vizitat si doua muzee, chiar inainte de ora inchiderii, iar personalul de acolo a fost foarte dragut cu mine
am mers cu telefericul deasupra portului
am impartit treptele din Plaça del Rei impreuna cu cupluri care-si petreceau dupa-amiaza acolo sau cu oameni absorbiti de lectura unei carti. Ziduri vechi in toate directiile. Deasupra: cer senin
daca nu era suficient, am avut parte de niste acorduri de chitara care, rasfatate de acustica locului, sunau divin. Din acel moment, cand spun “melancolie”, primul gand care-mi vine in minte e aceasta amintire.
Undeva, intre toate astea, s-a strecurat si Natalia.
O poveste ca oricare alta, pe care Ștefan Marin ne-o spune intr-un mod foarte degajat, asa cum ar trebui, de altfel, pentru ca viata nu trebuie luata chiar asa de serios.
Sa-i uram bun venit lui Ștefan. A, si.. traiasca viata!
O poveste, de Ion Băieșu
Cu mult timp in urma, intr-un oras de provincie, doi tineri se iubeau cu disperare – povestea asta ati mai auzit-o, sau ati citit-o intr-un roman de azi sau din trecut. De ce se iubeau ei cu disperare? Pentru ca dragostea lor nu avea nici o perspectiva, parintii lor se urau si le interziceau sa se casatoreasca – si chestia asta ati mai auzit-o cu siguranta, sau chiar ati citit-o intr-o piesa celebra a unui autor celebru… Dar ce vina am eu ca subiectul meu coincide cu al lui?
Dupa cum va spuneam, tatal baiatului era profesor de latina in localitate, iar tatal fetei era profesor de istorie, tot in localitate. Anii au trecut, cei doi profesori au iesit la pensie, insa ura dintre ei nu s-a stins. Copiii lor crescand mari si facand studii stralucite, s-au intalnit printr-o intamplare neprevazuta si, calcand cu o superba inconstienta peste divergentele parintilor, s-au indragostit. Dragostea dintre ei a crescut de la o zi la alta pana cand a inceput sa le parjoleasca sufletele, tinerii si-au dat seama ca nu pot trai unul fara celalalt si au mers la parintii lor sa le ceara voie sa se casatoreasca. Parintii au mugit ca niste fiare injunghiate, au spart scaune si mese si servicii intregi de vesela. “Niciodata!” au spus ei. “Niciodata nu se va intampla asa ceva. Nici de-ar fi sa intram noi in mormant.” Si chiar si atunci daca tinerii ar fi calcat porunca parintilor lor, ar fi fost blestemati, iar copiii ce i-ar fi facut ar fi avut cozi de iepuri si coarne de tap si multe altele…
Cuprinsi de o muta disperare, cei doi tineri au mers sa se refugieze in parculetul orasului si au inceput sa ofteze atat de profund incat oamenii care treceau pe langa ei simteau un nod in gat. Spre miezul noptii, cand luna tocmai se ascundea sub un nor pufos, cei doi au decis sa se sinucida, adica sa puna capat chinului, ce sens avea sa mai traiasaca daca nu puteau fi impreuna?
A doua zi tinerii au mers la unicul hotel din oras, au inchiriat o camera pentru o ora dupa care el, baiatul, a mers la unica farmacie din oras si i-a zis farmacistului: “M-a trimis tata sa-mi dati niste otrava pentru soareci”. Batranul farmacist privi fata decavata a tanarului si intelese despre ce era vorba, cunostea si el trista poveste. “Un moment..” ii spuse, dupa care ii intinse o punga cu niste prafuri. Ce fel de prafuri? Veti intreba. Prafuri otravitoare? Nici vorba. Erau niste prafuri purgative folosite pentru spalarea stomacului. Tanarul se intoarse in camera de hotel unde il astepta nefericita lui iubita, incuie camera cu cheia, turna prafurile intr-un pahar si, ca sa nu fie cuprinsi de lasitate, arunca cheia pe geam. Cei doi baura paharul pe nerasuflate si se asezara pe pat, in asteptarea mortii. Moartea insa nu mai venea, prafurile au inceput sa-si faca efectul si cei doi tineri fura cuprinsi de o disperare inimaginabila: camera nu avea baie! In disperarea lor, tinerii daramara usa camerai de hotel si pornira in goana pe strazile orasului in cautarea unei toalete publice.
Penibilul intamplarii ii facu apoi sa plece din oras si sa se casatoreasca separat. Cu alte cuvinte, drama n-a mai avut loc. Care e concluzia? Ca viata are ciudateniile ei, transforma o inmormantare intr-o nunta, o tragedie intr-o comedie si un mort intr-un om viu. Traiasca viata!
Impresiile voastre sunt binevenite. Daca aveti propuneri de texte noi, eventual un recitator favorit, adaugati-le aici.
Nu uitati sa incurajati actorii cu like si share pe facebook sau alte cai de comunicare.
Studentii, precum si cei care se pregatesc pentru admitere la facultatea de actorie sunt incurajati sa comenteze aceste clipuri. Daca aveti intrebari, nu ezitati sa le puneti.
Iata ca s-a nascut o noua stea in cadrul sezatorii, un bob de fata. Un bob mai special. Nici nu s-a nascut bine si ne intreaba de sanatate. Bine ai venit, Silvia Bobu.
Am zărit lumină, de Marin Sorescu
Am zărit lumină pe pământ
Și m-am născut și eu
Să văd ce mai faceți
Sănătoși? Voinici?
Cum o mai duceți cu fericirea?
Multumesc, nu-mi răspundeți.
Nu am timp de răspunsuri,
Abia dacă am timp să pun întrebări
Dar îmi place aici.
E cald, e frumos,
Și atâta lumină încât
Crește iarba.
Iar fata aceea, iată,
Se uită la mine cu sufletul…
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubești.
O cafea neagră voi servi, totuși
Din mâna ta.
Îmi place că tu știi s-o faci
Amară.
Impresiile voastre sunt binevenite. Daca aveti propuneri de texte noi, eventual un recitator favorit, adaugati-le aici.
Nu uitati sa incurajati actorii cu like si share pe facebook sau alte cai de comunicare.
Studentii, precum si cei care se pregatesc pentru admitere la facultatea de actorie sunt incurajati sa comenteze aceste clipuri. Daca aveti intrebari, nu ezitati sa le puneti.
Loading ...
